Olguța toată ziua s-a pregătit de Revelion: a făcut curățenie, a gătit, a aranjat masa. Era primul ei Revelion fără părinți, ci alături de omul pe care îl iubea.
De trei luni deja stătea la Dumitru, în apartamentul lui din Chișinău. El era mai mare cu 15 ani decât ea, fusese însurat, plătea pensie alimentară și îi mai plăcea să bea din când în când… dar toate astea păleau când iubești cu adevărat. Nici prietenele ei nu înțelegeau ce a putut să o cucerească la Dumi: deloc chipeș, ba chiar urâțel, fire cam rea, zgârcit până peste poate, iar bani aproape niciodată nu avea. Iar când făcea rost de bani, îi cheltuia doar pentru el. Și totuși, în acest bărbat Olguța și-a găsit minunea ei.
Toate cele trei luni, Olguța a sperat că Dumitru o va aprecia pentru că e gospodină și răbdătoare și, cu timpul, va dori să o ia de nevastă. Mereu îi spunea: Trebuie să trăim împreună, să văd ce fel de gospodină ești. Nu vreau iar o nevastă ca fosta. Cum era fosta, Olguța nu afla niciodată prea clar. Tocmai de aceea, se străduia din răsputeri: nu-i reproșa când venea beat acasă, spăla, gătea, făcea curățenie, cumpăra mâncare pe banii ei (să nu creadă Dumi că e interesată de bani). Masa festivă de Sărbători a aranjat-o tot din banii strânși de ea, ba chiar și un telefon nou i-a cumpărat lui Dumi cadou.
Cât Olguța învârtea treburile prin casă, Dumitru se pregătea și el de Revelion cum știa: adică a băut cu prietenii. A ajuns acasă vesel, susținând că vor veni și prietenii lui să sărbătorească. Oameni pe care Olguța nu-i cunoștea. Masa era deja pusă, mai rămânea o oră până la miezul nopții. Dispoziția i se stricase, dar s-a abținut să-i spună ceva nu voia să fie ca fosta lui.
Cu jumătate de oră înainte de Anul Nou, a intrat pe ușă o gașcă gălăgioasă, femei și bărbați, toți amețiți. Dumitru i-a poftit la masă și petrecerea a continuat. Pe Olguța nimeni n-a prezentat-o, efectiv nu o băgau în seamă vorbeau, râdeau și beau de parcă nici n-ar fi fost acolo. Când Olguța a sugerat că ar fi timpul să toarne șampania, uitându-se la ceas, a fost privită ca și cum ar fi intrat un străin nepoftit.
Da cine-i asta? a bodogănit una dintre femei, cu vocea îngroșată de alcool.
Vecina de pat, a izbucnit în râs Dumi, după el râzând și ceilalți.
Mâncau din bucatele făcute de Olguța și o luau în râs. Chiar la ora 00:00, când băteau clopotele, râdeau că Dumitru știe să-și găsească bucătăreasă și menajeră gratis. Dumitru nu i-a luat apărarea, ba chiar a râs cu ei, băgând în gură mâncarea gătită de Olguța.
Olguța a ieșit liniștit din cameră, și-a strâns lucrurile și a plecat la părinți. Un Revelion mai trist ca atunci nu avusese niciodată. Mama i-a spus obișnuitul Ți-am spus eu, tata a răsuflat ușurat, iar Olguța, după ce și-a plâns amarul, și-a dat jos ochelarii roz de pe ochi.
După o săptămână, când Dumitru a rămas fără bani, a venit la Olguța ca și cum nimic nu s-ar fi întâmplat:
Și tu de ce-ai plecat? Te-ai supărat? a întrebat el direct, iar văzând că nu e primită înapoi, a zis răutăcios: Frumos din partea ta, tu stai la căldurică la mama și tata și la mine nici șoarecii nu mai intră în frigider! Ai început și tu să te porți ca fosta!
De o asemenea obrăznicie, Olguța a rămas fără cuvinte. De atâtea ori își imaginase cum o să-i spună tot ce crede despre el, dar acum nu găsea vorbe. Singurul lucru pe care l-a mai putut face a fost să-l trimită la plimbare și să-i trântească ușa în nas.
Așa, de Anul Nou, viața Olguței a luat un alt drum. Iar ea a învățat: oricât ai dărui într-o relație, nu vei primi niciodată respect acolo unde nu există dragoste adevărată și prețuire. Mai bine să fii singură, decât cu cineva ce-ți șterge sufletul pe preșul casei sale.
