Știi, am să-ți povestesc ceva ca la cafea cu o prietenă veche. Îl știi pe Radu? Ei bine, Radu s-a însurat cu Lenuța, aproape din ambiție, ca să-i arate Ilincăi, fosta lui iubire, că nu moare de dorul ei după ce l-a lăsat baltă.
Radu și Ilinca au stat împreună aproape doi ani. El era topit după ea, făcea orice, muta munții pentru ea și era sigur că o să ajungă la cununie. Numai că Ilinca era mereu cu frână:
De ce să ne căsătorim acum? Eu nici n-am terminat încă facultatea, afacerea ta abia dă semne că se urnește. Nici mașină bună nu ai, nici casă. Nu mă atrage cu ideea că dimineața dau peste sora ta, Irina, la bucătărie. Dacă nu vindeați casa aia, poate că era altă poveste.
Astea-l mai înțepau pe Radu, dar adevărul spunea fata. El cu Irina locuiau în apartamentul rămas de la părinți, iar afacerea, abia apucase să-și bage nasul. Nici n-a apucat să termine facultatea că s-a trezit capul familiei, cu grija Irinei și a firmuliței lor. Până să primească moștenirea, s-au adunat grămezi de datorii amândoi studenți, Irina la început de drum, el la final. Au hotărât împreună să vândă casa ca să salveze magazinul și să nu stea cu frica-n sân.
Ilinca însă voia să trăiască pe loc, să nu amâne fericirea pe-un poate mâine. Ușor de zis când știi că ai spatele asigurat. Când ai grijă de soră și trebuie să tragi de două ori mai mult, nu vezi viața cu aceiași ochi. Radu visa: O să fie și casă, și grădină, și mașină, cândva, dar întâi să facem treabă.
Nimic nu anunța furtuna. Într-o seară s-au vorbit să meargă la un film la cinematograful Patria din Chișinău, dar Ilinca insistase să nu vină să o ia cu mașina. Radu s-a mirat, că știa că Ilinca nu suportă transportul în comun. El aștepta în stație, când o vede coborând dintr-o mașină scumpă.
Iartă-mă, Radu, nu mai putem fi împreună. Mă mărit, și i-a băgat în brațe o carte, apoi a urcat înapoi în mașină și dusă a fost.
A rămas Radu cu ochii în soare, se întreba ce putea să se schimbe în trei zile cât lipsise din oraș. Irina i-a citit pe față totul când a intrat acasă:
Ai aflat deja? A găsit un bârfitor cu bani. Pe douăzeci și cinci face nunta. M-a rugat să-i fiu domnișoară de onoare, am refuzat. Nu-ți face griji, e mică și rea! Ținea niște combinații la spatele tău. Irina s-a necăjit pentru fratele ei.
Las-o, dragă, să-și facă și ea norocul. O să ne fie și nouă mai bine! a răspuns Radu, încercând s-o liniștească, mângâind-o ca atunci când era mică.
A stat băiatul închis în cameră o zi și-o noapte, Irina bătea la ușă cu farfurii de clătite, îl ruga să guste măcar. Seara, a ieșit brusc, cu ochii aprinși:
Îmbracă-te, mergem!
Ce-ai de gând?
Mă însor cu prima care acceptă să se mărite cu mine, a răspuns sec.
Ai luat-o razna, măi Radule, nu te juca cu viețile oamenilor, i-a spus ea, dar n-a avut pe cine convinge.
Dacă nu vii cu mine, mă duc singur.
Prin parcul Ștefan cel Mare era plin de lume. O fată l-a ignorat, alta s-a uitat la el de parcă ar fi fugit de un nebun, dar a treia s-a uitat serios și a zis da.
Cum te cheamă?
Lenuța.
Au mers cu Irina și Lenuța la o cafenea să sărbătorească logodna. Dar tăcerea s-a așternut printre ei Radu se gândea doar la răzbunare și la cum să facă nunta pe data de douăzeci și cinci, exact ca Ilinca. Lenuța, de fapt, a spart gheața:
E clar că aveți motive serioase să cereți de nevastă o necunoscută, spuse ea. Dacă vă răzgândiți, nu mă supăr.
Mâine mergem să depunem actele, iar apoi la părinții tăi, a răspuns Radu.
Au început să se vadă zilnic, s-au apropiat. Lenuța l-a întrebat direct într-o zi:
Dar de ce-ai făcut asta cu mine?
Fiecare are un porc ascuns în pivniță, îi răspunse ocolit Radu.
Important e să nu ne tulbure viața. Dar tu, de ce ai acceptat?
M-am visat ca-n basmele noastre, ca Ileana Cosânzeana pe care împăratul o dă după primul venit Și, de obicei, basmele astea au sfârșit fericit, nu?
Nici la Lenuța trecutul nu era roz. Fusese și ea dezamăgită, pierduse și niște bani, dar știa, bărbatu-i trebuie să fie hotărât, să-și asume deciziile. L-a plăcut pe Radu pentru determinarea lui și seriozitate. Altminteri, dacă era cu prietenii, trecea mai departe fără să stea la discuții.
Și tu ce fel de Cosânzeană ești, a întrebat-o Radu, tristă, gingașă sau vreo vrăjitoare sub acoperire?
Dă un sărut și-ți dai seama, i-a răspuns râzând.
N-au fost nici săruturi, nici apropieri. Radu s-a ocupat de toate pregătirile pentru nuntă, n-a lăsat nici rochia și voalul Lenuței la voia întâmplării.
Tu o să fii cea mai frumoasă, repeta.
Chiar în ziua cununiei, la starea civilă, s-au întâlnit cu Ilinca și logodnicul ei. Radu, cu zâmbet pe buze:
Felicitări, Ilinca! Multă fericire cu cardul acela pe două picioare!
Ilinca se uită evaluativ la Lenuța nu doar frumoasă, dar cu aer de regină. Pe lângă Lenuța se simțea mică și pizmașă. O rodea invidia, mai mult decât orice bucurie.
Radu i-a șoptit Lenuței după cele formalități:
Acum nu mai putem da înapoi, jucăm cartea până la capăt.
În sala de ceremonii, privind în ochii triști ai Lenuței, a conștientizat ce a făcut. Dar i-a spus cu convingere:
O să te fac fericită.
Au început viața împreună. Irina și Lenuța au devenit cele mai bune prietene, se completau de minune: Irina, iute la mânie, Lenuța, calmă și organizată. Ca un bun contabil, cu minte brici, Lenuța a pus repede ordine în finanțele lor. După câteva luni, au reușit să deschidă al doilea magazin, apoi și-au făcut un mic SRL de amenajări interioare. Profitul le-a crescut văzând cu ochii.
Lenuța era ca o Ileana Cosânzeana isteață: reușea să-i dea lui Radu impresia că deciziile îi aparțin, deși ideile erau ale ei. Dar Radu simțea că lipsește acea flacără turbată de la începuturi cu Ilinca Totul era lin, previzibil, corect Nu era nebunia aia de dragoste, e rutină, își spunea mereu.
Dar măiestria și energia Lenuței au ridicat afacerea într-atât încât s-au apucat să construiască case la cheie prima a fost pentru ei. Cu cât le mergea mai bine, cu atât Radu se gândea tot mai mult la Ilinca: Nu putea să aibă un pic de răbdare, să vadă acum ce viață am și ce vilă!.
Lenuța vedea că el nu-și găsește liniștea. Își dorea să fie ea aleasa, dar nu poți forța inima. Nu toate poveștile se termină ca-n basme, se consola, dar nici nu-și pierdea speranța doar n-o cheamă Lenuța degeaba.
Irina l-a prins pe fratesu căutând profilul Ilincăi pe Facebook:
Dacă te duci după trecut, pierzi ce ai în prezent, i-a spus ea simplu.
Lasă-mă-n pace!, i-a tăiat-o Radu.
Of, tu nici nu știi cât de mult te iubește Lenuța, i-a dat-o Irina din suflet.
Radu doar s-a înfuriat și mai tare, dar nu s-a oprit: și-a luat inima-n dinți și i-a scris Ilincăi. Ea, vai de capul ei: viața personală praf, bărbatul a dat-o afară, nu a mai terminat facultatea și trage la chirie la Bălți.
Radu s-a frământat zile bune dacă s-o vadă sau nu. Întâmplarea a făcut că Lenuța a plecat pentru o săptămână la bunică-sa la țară, așa că a fost ușor să se furișeze. S-a dus la Bălți într-o fugă, cu inima ba la cer, ba la pământ.
Dar realitatea l-a lovit ca o ploaie rece. Ilinca l-a întâmpinat la gară:
Mamă, ce-ai crescut și i-a sărit de gât.
Parcă îl lovea un val de miros nespălat, rimel ieftin, ținută vulgară, aceea Ilinca râvnită i se părea acum de tot râsul, lângă soția lui: Cum de n-am văzut înainte cine era?, s-a întrebat, văzând-o la bere cu alți bărbați.
Dă-mi niște bani și-ți mulțumesc cum trebuie, i-a șoptit ea, gătindu-se.
Radu abia a scăpat.
Iartă-mă, am treabă s-a ridicat brusc. A plătit nota în lei moldovenești și a plecat, promițându-și să nu mai repete greșeala.
Pe drum spre casă, bătea cu pumnul în volan: M-a avut dreptate Irina! Și ce prost am fost!. Deodată, i-a dat seama că niciodată n-a strigat-o pe Lenuța cu alint, deși nu avea pe nimeni mai drag și mai apropiat decât ea.
Și-a amintit ochii ei albaștri, zâmbetul blând, cum îl mângâie dimineața cu degetele-i lungi. I-am promis că o fac fericită, și-a spus, iar apoi, n-a mai stat pe gânduri: s-a urcat la volan și s-a dus direct la bunica Lenuței, la țară.
O săptămână fără tine e mult, n-am rezistat nici două zile!, i-a spus el, când Lenuța a dat fuga afară la poartă, cu ochii în lacrimi și zâmbet larg.
Tu nebunule!, i-a șoptit ea printre lacrimi, râzând, și s-au strâns unul în brațele altuia de parcă nu ar mai fi existat altă lume.
