Doina și soacra ei stăteau pe marginea unui pat vechi, scârțâitor. Amândouă cu pulovăre groase, că afară ger și în casă de-abia ce porniseră focul în sobă.
Lasă, mamă dragă, că o să fie bine. Nu pierim noi. Îți dau eu acum tratamentul, stai liniștită.
Doina încerca cum știa mai bine să o liniștească pe femeiecă de fapt soacră îi era, ba chiar și fostă cam fostă.
Povestea-i simplă: au locuit toți trei sub același acoperișmama, băiatul și nevasta lui, Doina.
Ea se măritase târzișor, la treizeci de ani. A fost nevasta a doua pentru Radu. Nu-i stricase ea familia, căci omul divorțase dinainte să se cunoască ei.
Soacra, tanti Paraschiva, a plăcut-o din prima clipă. Și invers. Pe Doina, orfană de timpuriu, soacra a adoptat-o ca pe fata ei. Avea inimă bună, stătea de vorbă, o mângâia când trebuia. În râs ajungeau să-l scoată pe Radu, care bombănea: La voi două-i o conspirație!
Cinci ani de mariaj au trecut cât ai zice pește, apoi, de niciunde, Radu s-a transformat brusc. Măgar, nervos, urla și la maică-sa și la Doina. Motivul? Se găsise ioana de circulație, cu care se vedea mai pe ascuns, mai pe față. Noaptea venea tot slobozit și cu miros de bodega.
Într-o zi, a anunțat el că divorțează. I-a dat Doinăi două zile să-și strângă sacii. Ea nici n-apucase să-și pună hainele în valiză, că iată o blondă cu buze fistichii și gene cât jaluzelele la ușă. Probabil venise să se asigure că precedenta îi părăsește teritoriul și să-și facă numărul.
Doina n-a rezistat și i-a râs în față.
Pe draga mea, tu mă schimbi pentru statuia asta din gene și silicon?! Baftă! Nu regret nimic.
Ea-i veselă, nu ca voi două, babetele mele. Două găini cocoțate în casă!
Eu mai treacă-meargă, dar de ce-o jignești pe mama?
Iubire, mama ta rămâne cu noi? Să le alunge cineva odată! Ce să facem noi cu mama soacră? Iubi…
Și tu, mamă, hai că te-ai prelungit destul pe aici!
Unde să plec, Radule? Toți banii din apartamentul vândut s-au dus în casa asta ridicată de tine…
Treci peste discuții! Poți sta, dar nu ieși din cameră. Acuma ioana face legea.
Iubărel, se pot duce amândouă!
E mama mea!
Mamă? Doamne ferește, să am eu așa soacră! Vai de capul meu…
Doina deja se săturase de circ.
Mamă Paraschiva, vii cu mine la țară?
Orice, numai să stau cu neica-nimeni ăsta și cu… aia!
Ia loc, adun eu restul bagajului!
Nu uita de medicamente și de cutiuța mea! Și poșeta!
Valiza a doua s-a umplut rapid: cutii, documente, lenjerii, ce-a mai rămas.
Luați tot, nu ne trebe străinătatea voastră, s-a băgat iar blonda, nu-i așa, ursulețule?
Radu muțise cu totul. Știa că nici maică-sa, nici Doina nu-l vor ierta prea curând. Poate, poate, dragostea de mamă iartă orice.
După jumătate de ceas, toate erau la mașină. Tanti Paraschiva, pe bancheta din spate, ștergându-și ochii și trăgând adânc aer. Nici măcar nu se uitase spre fiu, atât de amară îi era despărțirea.
Ce poate fi mai greu decât să dai tot ce aiși să fii de prisos?
Cum o scoatem noi la capăt, fata mea?
Stai liniștită. Am ceva economii, tu ai pensia. Ne descurcăm, pâine cu unt tot om avea pe masă.
Au ajuns în satul copilăriei Doinăi, din județul Vaslui. Era încă zi, noroc! Casa răcoroasă, dar Doina a pus repede lemne pe foc, a adus apă, a pus ceainicul.
Măi, pricepută mai ești! Zici că aici ai crescut.
Bătrânu m-a învățat tot. Bine că am adus provizii. De magazin nu-mi arde, nu mă țin de bârfele vecinilor.
Încet-încet, soba a încălzit odăile.
Dimineață mă apuc de curățenie!
Toc! Toc! Bate cineva.
Sărut mâna, Doina, sosiseși? Am văzut mașina. Ce, așa, iarna? Ai necazuri?
Nu, nene Aurel, e totul bine-acum. Povestim mai încolo. Hai la ceai cu noi!
Voiam să vă invit io pe la mine. Dar nu ești singură…?
Ea e tanti Paraschiva, nene Aurel. E vecinul nostru, să știți.
Dacă vă trebuie ceva, bateți la poarta mea.
Săru mâna, deocamdată suntem bine!
O săptămână mai târziu, casa era lună și caldă.
Să știi, Doina, că și eu sunt fată de la sat. M-am măritat la oraș să scap de noroi, dar a murit bărba-su, când Radu avea 23. Am vândut apartamentul și banii i-am băgat la el în casă. Promisese că trăim împreună, dar vezi tu cum e viața…
Nu plângeți, mamă Paraschiva! Poate vă face și domnul un nepot.
De la cutrebilă aia? Ferească Sfântul! Dar zău, cu cine mai stă Aurel?
Singurel. Nevasta i-a murit, salvând un copil de la înec. De-atunci locuiește numai el. Cu bunicul erau prieteni, deși Aurel e mai tânăr cu vreun sfert de veac. Multă dreptate are lumea că sunteți de-o seamă.
Aproape o lună, niciun semn de la Radu. Nici telefon, nici sărumâna, mamă. Până într-o zi, când sună număr necunoscut pe telefonul Doinăi.
Doina?
Da…
Soțul dumneavoastră a decedat.
Poate ați greșit…
Nu, nu. Radu a murit într-un accident. Condusese beat. Era cu o domnișoară. Ea-i în viață, n-are nimic. Vă rugăm să veniți pentru recunoaștere.
Ce să-i spună lui tanti Paraschiva? Greu lucru. Doar Aurel are să o ajute!
Ce s-a-ntâmplat, Doina? Ești palidă ca ceara!
Mamă Paraschiva, stai jos. Radu nu mai e…
Vai de mine… E vina mea, l-am lăsat singur…
El te-a dat afară!
Da, dar eumamă eram! Blestemul l-a ajuns…
Trebuie să merg la recunoaștere. Nene Aurel vine cu noi.
Vin și eu.
Toți mergem cu mașina mea, gata!
Au înmormântat omul, cum se cuvine. Doina și soacra hotărăsc să meargă la casa răposatului, care acum e a lor. Radu nici nu apucase să ceară divorțul, prea ocupat era cu petrecerile.
Nene Aurel le însoțea peste tot.
Las că e mai bine așa. Două femei, ce să zici! Să nu vă lase singure, Doinasunt la datorie!
Casa? Un coșmar. Haos, haine peste tot, farfurii nespălate pe podea, duhneau alcool și stricăciune. Era Radu de nerecunoscut.
Vai de capul meu, așa a ajuns băiatul meu? Țara arde și baba se piaptănă!
Ce căutați în casa mea? Luați-vă tălpășița! și apare blonda cu genele și un ins nebarbierit pe jumătate dezbrăcat.
Să văd actele pe casă! sare Aurel.
Care acte? Soțul meu a murit, avem nuntă, tot ce-i al lui e și al meu!
Nu semnase divorțul, nuntă de paie ați avut!
Noi am sărbătorit o nuntă preventiv, gata!
Termină cu prostiile! Ieșiți afară! Mai e cineva în rulotă?
Bărbatul sprinten fuge pe furiș, iar Aurel veghează să nu dispară nimic din casă.
Verificăm actele, schimbăm yalele, cine știe câte chei are blonda la genți.
Din fericire, toate actele erau bune; au schimbat și încuietorile.
O grămadă de lucruri însă trebuia aruncate de-a dreptul. Nene Aurel era nelipsit, mereu de ajutor.
Parcă-mi vine să vă rog să vă întoarceți, așa m-am obișnuit cu voi…
Mai venim, cum să nu. Să vii și matale în vizită, domnule Aurel!
M-ai întors la viața de altădată! Măi Paraschiva, semeni cu nevasta mea din tinerețe…
L-ai văzut cu ce ochi o privește pe tanti Paraschiva! Și ea pe el. Parc-ar fi ceva între ei…
Ba de unde… roșesc bărbatul.
Da dragoste-i, clar.
Un an mai târziu, lumea și-a văzut linștită de viață: Aurel și Paraschiva s-au căsătorit; bine le-a fost împreună, ba și cu Doina, care le rămâne a doua fată. Dar surprizăfamilia li s-a mărit: Aurel și Paraschiva au ajuns bunici.
Doina n-a mai apucat să se mărite, dar a ajuns mamă prin adopție. A înfiat doi frați de prin sat, frați care n-au vrut sub nicio formă să fie despărțiți. Uneori vrei doar unul, și ți-i trimite Domnul pe amândoi.
Iar părinții și oamenii dragi nu se găsesc mereu la începutul vieții; câteodată, te împinge soarta, de nu-ți mai trebuie nimic altceva la casa omului.
