Telefonul îl trezește pe Anca în jurul orei cinci dimineața. Sună un număr necunoscut.
Da răspunde ea, uscat.
Ancuţa? aude o voce feminină, tare și veselă. Ești tu?
Eu răspunde nonșalanță.
Eu sunt spune cu bucurie femeia. Mai recunoscut?
Te recunosc răspunde Anca politicoasă, ca să nu o jignească, deși nare nicio idee cine sună.
Și eu eram sigură că mă vei recunoaște imediat continuă zâmbind. Ce bine că te-am prins la fir. Poţi vorbi acum?
Pot.
Super. Eu, soțul meu, copiii și eu suntem deja pe gară. Am coborât din tren cu o oră în urmă. Mă auzi bine?
Da.
Ai vocea puțin șoptită. Eşti sigură că e tot în regulă, Ancuţa?
Totul e în regulă.
Sunt foarte fericită pentru tine. La început voiam să ne cazăm la hotel, credeam că nu avem rude în acest oraș. Dar apoi neam amintit că tu locuieşti aici. Înţelegi?
Înţeleg.
Așa e bine că neam amintit de tine. Nici nu îţi poţi imagina cât de bucuroşi am fost, mai ales copiii.
Îmi pot imagina.
Și soțul meu a zis imediat: Sună pe Loredana. Ea nu te va dezamăgi.
A spus bine. Eu nu te voi dezamăgi.
Deci, ne permiţi să stăm la tine? Am înţeles corect?
Corect. Îţi permit.
Vom sta aici nu mult continuă cu veselie. Doar câteva săptămâni, să vedem orașul și apoi să ne întoarcem acasă. Pentru că acasă sunt multe treburi și, cum se zice, la cheie e bine, la propriul cămin e mai bine. Eşti de acord?
Sunt de acord.
Așa credem noi. Mai ales soțul meu. El a zis că nu poate fi să nu mă primeşti, pentru că suntem familie. Chiar dacă suntem departe, chiar dacă nu neam văzut de zece ani, suntem tot familia. Așa?
Da.
Locuieşti singură acum?
Singură.
În apartament cu trei camere?
Da.
Deci venim la tine?
Da, veniţi.
Vom fi acolo în aproximativ o oră. Mai locuieşti acolo?
Da, încă.
Atunci așteaptă. Vom fi curând acolo.
Aștept răspunde Anca.
Viorica închide telefonul, îl pune pe noptișor, se întoarce, îşi acoperă capul cu pătura şi adoarme, fără să se gândească prea mult la cine tocmai a vorbit.
După o oră, sună la ușă. Viorica se uită la ceas, închide ochii şi se întoarce. Telefonul sună. Anca doarme.
După un timp, cineva începe să bată la ușă. Anca rămâne detașată. În cele din urmă, telefonul mai sună.
Da spune Viorica, fără să deschidă ochii.
Ancuțo? strigă cu bucurie aceeaşi femeie.
Da.
Suntem noi. Am ajuns. Sunăm și bat, dar tu nu deschizi ușa.
Sunteţi la telefon?
Da.
De ce nu te aud?
Nu ştiu.
Mai sună din nou.
În apartament răsună un alt sunet.
Sunăm spune femeia.
Nu răspunde Anca nu te aud. Zimi să bat.
Bate la ușă.
Sunăm spune femeia.
Nu răspunde Viorica nu aud.
Cred că am greșit spune femeia.
Ce? întreabă Anca.
Unde ești acum, Ancuțo?
Ce vrei să spui cu unde? Aici, acasă.
Unde acasă?
În Iaşi răspunde Viorica primul lucru ce ia venit în minte. Unde altundeva aș fi?
În Iaşi? De ce nu în București?
Mam mutat aici acum nouă ani, imediat după ce mam despărțit.
De ce?
De ce mam despărțit?
De ce teai mutat?
Ma săturat Bucureștiul, așa că am plecat. Aveam prea multe amintiri neplăcute.
E mai bine în Iaşi?
Desigur. Mult mai bine.
Ce anume e mai bun?
Totul. Orice aș face. Fără amintiri negative. Ce să mai zic? Veniţi și vedeţi singuri. Câţi sunteţi?
Suntem patru. Eu, soțul meu și cei doi copii. Cel mare e Andrei, iar cel mic e Bogdan. Bogdan vrea să intre la facultate a treia oară anul ăsta.
Deci veniţi toţi patru. Avem şi noi o facultate bună.
Când să venim?
Oricând.
Acum nu pot. Am multe treburi în Bucureşti. Bogdan vrea să studieze acolo. Noi am venit aici să găsim un loc de muncă. Planificam să locuim cu tine un an, dar să vezi cum a ieșit.
Deci nu veţi veni azi?
Nu.
Păcat. Mam obișnuit deja.
Și noi regretăm. Nuţi poţi imagina.
Pot sămi imaginez.
Nu. Nuţi poţi imagina. Când mă gândesc la ce ne așteaptă, numi vine să trăiesc.
Viorica decide să încheie discuţia.
Bine spune dacă nu puteţi acum, veniţi când puteţi. Mereu sunt bucuros să vă văd. Când vă stabiliţi în București, dă-mi imediat adresa ta. O să vin în vizită, tot pentru câteva săptămâni. Apoi vedem. Până la urmă, acum în București nu am pe nimeni decât pe tine. Suntem de acord? Îmi trimiţi adresa?
Dar Viorica nu a auzit răspunsul, legătura sa întrerupt brusc.
