Cătălina, Andrei ția zis deja? începu socrulă. Ascultă! O să fie până la douăzeci de invitaţi. Aşa că începem pregătirile în seara aceea. Eu voi ajunge mai devreme, undeva pe ora şase.
Ce? Seara? replică sceptică nora. Nu am fost de acord cu asta.
Stai puţin. Încă nu am terminat. Am trimis deja lui Andrei lista cu proviziile; el sa angajat să le cumpere pe toate.
Andrei era mereu gata săşi ajute sora mai mare, Sorina. Până la treizeci de ani ea se căsătorise de două ori şi se divorţase de două ori, iar de fiecare dată vina era pe bărbat nu a fost potrivit. Mama lor, Tamara Vasile, îi repeta încă din copilărie fiului:
Sora are nevoie de ajutor.
Şi Andrei ajuta. Ori cu bani, când Sorina rămânea temporar fără loc de muncă, ori cu reparaţii în apartamentul ei închiriat, ori cu transportul bagajelor după fiecare despărţire.
Şi apoi sa căsătorit.
Cătălina, soţia lui, iniţial tolera. Dar când, în al cincilea an, Sorina îi ceru pentru câteva zile maşina, pretinzând că îi e stricat motorul, Cătălina, ferm, dar cu blândeţe, spuse:
Andrei, nu cred că a mai rămas mult timp. Şi noi avem nevoie de maşină în weekend. Credeam că am planuri
Ce vrei să facem? Pe jos nu e posibil?
Nu. Nu poţi ajunge pe jos la casa părinţilor mei. Ei neau pus la dispoziţie două găleţi cu castraveţi. Credeam că ai auzit când am vorbit despre asta.
Da am auzit, dar înţelegi că Sorina are o urgenţă.
Din nou? Ce fel de urgenţă?
Nu știu exact bâză Andrei , dar are nevoie de mai mult.
Nu, Andrei. De această dată nu se va mai întâmpla! Ori refuzi pe soră, ori îmi cumperi o maşină. Mie greu să mă plimb cu troleibuzul când soţul cu maşina ar putea să mă ducă oriunde.
Andrei, pentru prima oară, se gândi să sune la soră să-i refuze, dar Tamara Vasile interveni rapid:
Ce, vei trăda sora pentru soţie? Ea e singura! Cine o va ajuta altădată decât tu?
Aşa că Andrei, în ciuda certurilor cu soţia, continuă să ajute. După câteva zile de şuturi verbale, când nu se mai auzea nimic, Andrei nu mai rezista:
De ce taci?! Te-ai supărat?
Serios? Ția luat trei zile săţi dai seama? se aprinse Cătălina.
Nu pot să reacționez la ce anume?
Cătălina chicoti de neînţelegere:
Serios? Nu înţelegi? Sora ta te-a luat în toate weekendurile ca să ajungă la vacanţa la prietenă. Credeam că o vei duce doar cu maşina, dar ai rămas acolo două zile. Nu te deranjează nimic?
Ce să mă deranjeze? Am băut puţin. Era cu fostul ei, cu care vorbeam normal. Trebuia să marcăm ceva. De ce aș fi eu idiotul să plec? Ar fi necinstit.
Puteai să suni măcar.
Și tu puteai, aruncă Andrei.
Eu am sunat! Doar telefonul tău era oprit. Îţi poţi imagina? Ce să cred? Sunt nervoasă, nu ştiu unde e soţul. Iar el a decis să se odihnească de mine exclamă Cătălina.
Nu inventa, respinse el, arătând cu gestul că-i sună pe telefon.
Andrei ieşi pe balcon şi acolo ridică receptorul. Ştia bine că soţia nu va aprecia încă o discuţie cu sora.
Salut, frățioare! exclamă la telefon Sorina. Am un jubileu peste două săptămâni! Treizeci de ani! Înţelegi, nu?
Andrei aruncă o privire precaută spre Cătălina, care turna supă.
Ce vrei? întrebă el.
Cum mă înţelegi imediat! chicoti Sorina. Vreau să sărbătoresc la voi acasă! Ai o sufragerie mare. În apartamentul meu închiriat e strâmt, iar proprietara se va certa. Restaurantul e scump.
Poate tot la cafenea? Îţi dau ceva nevoie.
Ești nebun? se indignă Sorina. E jubileu! Vrei să cheltuiesc la chirie când tu ai propriul apartament? Şi tot trebuie să plăteşti şi pe mine. Nu sunt fiica unui milionar.
Mai întâi vorbesc cu Cătălina. E şi apartamentul ei. Poate are alte planuri.
E prea târziu! întrerupse sora. Am spus tuturor că petrecerea va fi la voi. Curăţaţi apartamentul tot ziua, bine? Mama spune că va găti tot.
Andrei oftează și îşi acoperă faţa cu mâna. În timp ce căuta o ieșire, telefonul vibra din nou. De data aceasta, un mesaj de la mamă:
Sorina a făcut lista de meniu. Iată şi preparatele. Trebuie să cumpărăm ingrediente. Spunei lui Cătălina să ajute. şi la preparare nu strică nimic.
În acel moment, Cătălina, ne ştiind nimic despre jubileul Sorinei, se aşeză comod în fotoliu cu telefonul în mână, gata să vadă serialul preferat. Când Andrei intra în încăpere, cu privirea plecată, ea înţelege imediat totul.
Ce e acum? întrebă calm, punând pauză la serial.
Cătălina, ascultă Sorina are un jubileu, înţelegi, treizeci de ani. Ştii, e o dată importantă. Vrea să sărbătorească.
Cătălina ridică capul.
Bine, să sărbătorească. Ce îi interzicem?
Andrei se frecă la ceafă.
Nu e în aşa fel. Vrea să sărbătorească la noi.
Ce?! se ridică din fotoliu. La noi, în apartament?
Da, dar doar o seară. Spune că restaurantul e scump, iar acasă la ea e prea strâmt
Şi ce? Tu eşti de acord?
Am zis că voi vorbi cu tine primul! Dar Sorina a invitat deja pe toţi. Şi mama pregăteşte meniul
Cătălina închise ochii şi oftă adânc.
Andrei, eşti cu adevărat adult? Sau doar un mesager al dorinţelor Sorinei?
Ce începi să spui?
Încep? cu ironie, arătă telefonul. Şi nici măcar nu mia sunat nimeni! E apartamentul meu, nu un punct de tranzit pentru rudele tale. Sorina vrea să sărbătorească la casa mea, trebuie să o ajut, săi asist şi pe mama ta şi nimeni nu ma întrebat!
În acel moment telefonul lui Cătălina începu să sune.
Ah, iată cireaşa pe tort, şoptă ea. Mama ta flutură telefonul în faţa lui Andrei.
Cătălina, ţia spus deja Andrei? interveni socrulă. Vezi! Vor fi până la douăzeci de oameni. Aşa că începem să pregătim din seara precedentă, eu vin pe ora şase.
Ce? Seară? zâmbi sceptic nora. Nu mam înscris la aşa ceva.
Aşteaptă. Încă nu am terminat. Andrei are lista de cumpărături, a promis să le ia.
Bine aruncă Cătălina. Şi banii? De unde săi luăm?
Andrei a promis să ajute, răspunse scurt Tamara Vasile.
Așa. Deci vrei să transformaţi apartamentul meu întrun restaurant şi să plătiţi noi bancherii? Cătălina nu mai ţinea.
Sorina nuţi este străină! Nu e greu săţi oferi o zi de ajutor, să tai ceva la bucătărie, salate, sandvişe Tu eşti gazda casei!
Tamara Vasile, întrerupse Cătălina, abia am aflat de sărbătoare. Nu am dat vreun acord să se petreacă ziua de naştere a Sorinei în apartamentul meu.
Ce spui de apartamentul meu? Sunteţi cu Andrei căsătoriţi. Totul este al vostru! replică socrulă aprins.
Nu spuneţi așa. Dacă ar fi apartamentul lui Andrei, nu aţi vorbi aşa. Atunci aş fi, scuze, doar o ţinătoră de casă.
Nu spune prostii. Gata, discuţia sa terminat. Până vineri trebuie să cumpărăm totul, spuse Tamara Vasile şi închise firul.
Ce a fost asta? întrebă Cătălina pe soţ, auzînd semnalul scurt.
Destul cu actorii de victimă! spuse în cele din urmă Andrei. ţisa spus că nu ai dreptate. Recunoaşteţi greşa şi lasă să înceteze conflictul.
Cătălina rămase şocată. Se ridică, se duse la dulap şi, în tăcere, scoase o geantă sport mare. Apoi intră în dormitor, deschise comoda şi începu monoton să împăturească tricourile şi blugii lui Andrei.
Între timp, Andrei se simţea învingător. Deschise zgomotos frigiderul, scoase o sticlă de bere, împinge uşile şi se aşeză în sufragerie în faţa televizorului, ca şi cum nimic nu sar fi întâmplat.
Credea că Cătălina va răcini şi totul va reveni la normal. Un pic supărată, va oftează şi se va linişi. Puse pe televizor un meci de fotbal, gândinduse că Cătălina va veni în cameră şi îl va chema la cină. Dar greşea.
La jumătate de oră, Cătălina era deja în hol, cu un sac în mână, lângă geanta sport plină de lucruri ale lui. Andrei ieşi din sufragerie spre frigider, dar o văzu pe soţie.
Ceasta mai e? murmură el. Ce teatru ai pus pe scenă?
Cătălina îl privea rece:
Nu e teatru, Andrei. E sfârşitul. Nu mai vreau să fiu umbra propriei mele vieţi, să ascult la comenzi în apartamentul meu şi să fiu fundal pentru capriciile mamei şi ale sorei tale. Dacă vrei să fii un fiu bun şi un frate te rog. Întoarcete la mamă. Pregătiţi-vă împreună pentru sărbătoare. Ştiu că ea îţi va aloca cu drag un colţ în sufrageria ei.
Serios? făcu el un pas spre ea. Nu mă voi întoarce.
Absolut serios, încuviinţă Cătălina. Nu vreau să te întorci. Am îndurat atât de mult încât chiar mă întreb cine sunt. Dar am avut destul. Dacă în trei ani nu ai învăţat să mă respecţi, nu va fi nici un viitor.
Cătălina nu poţi să distrugi totul așa! Întrun fel!
Nu poţi distruge ce e deja rupt.
Andrei se zbârnă, neînţelegând încă că Cătălina a luat decizia finală.
Şi, în plus, adăugă Cătălina, toate tricourile şi blugii tăi sunt aici. Poţi să nummulţumeşti. Pleacă acum.
Vrea să vorbească, dar Cătălina deschise ușa de la intrare. Andrei rămânea, cu obrajii roşii de furie, buzele strânse. Spera încă că Cătălina se va lăsa, dar calmul ei îl enervă şi mai mult.
Hai să vezi! aruncă el. Crezi că vei găsi pe altcineva mai bun? Tot aşa de mulţi ca mine nu există!
Cătălina oftă şi făcu un pas înapoi:
Să găseşti pe alţii ca tine şi, la bine, să mulţumeşti!
Vei regreta! strigă Andrei, apucând geanta. Vei cădea pe genunchi când vei înţelege că nimeni nuţi va mai vorbi! Fără mine eşti nimic!
Dacă nimeni înseamnă o persoană care trăieşte în apartamentul său, lucrează, nuşi serveşte rudele adulte ale soţului şi nu tolerează abuzurile, atunci îmi place să fiu nimeni.
Andrei plecă, iar Cătălina rămase singură. Inspiră adânc, se apropie de fereastră, trage perdeaua deoparte şi privea cum fostul ei soţ, cu geanta în braţe, o împinge în portbagajul unui taxi.
Au trecut câteva luni.
Procedura de divorţ a fost dureroasă. Andrei încerca să o prezinte pe Cătălina ca fiind materialistă şi lacomă. Principalul conflict a fost disputa pentru maşina cumpărată în timpul căsătoriei. El pretindea că a plătit totul, iar Cătălina susţinea că şi ea a contribuit.
Domnule judecător, am pus toate fondurile, maşina este înregistrată pe numele meu! declara el cu încredere. Soţia mea nu a dat niciun leu!
Cătălina, fără emoţie, deschise dosarul cu documente şi a aşezat pe masă extrase bancare: transferuri, copii de chitanţe. Găsi şi contractul de avans, semnat de ea.
Nu pretind partea lui. Dar nu voi ceda nici pe a mea, spuse calm.
Instanţa se înclină spre dreptate.
Andrei nu fu mulţumit. Maşina era deja a lui. Acum trebuia să o vândă şi să împartă banii. Iese din sala de judecată cu faţa înroşită de mânie.
Şi acasă nu îl aştepta sprijin, ci un val de acuzaţii.
Eşti nebun? strigă Tamara Vasile. i-ai dat tot! Maşina! Apartamentul! Şi nu ai angajat nici un avocat decent!
Pe lângă toate acestea, Andrei intrase în credit pentru a plăti petrecerea jubileului Sorinei la restaurant, pretinzând că a împrumutat apartamentul ei. Acum avea un colţ mic în camera Tamarei Vasile.
Iar Cătălina, pentru prima oară după mult timp, dormea linişită. Decisă, îşi spuse că este încă tânără să nu se mai încredinţeze unui bărbat ca Andrei. În jur erau destui bărbaţi demni tot ce conta era să ştie la timp cine e cine.
