O reflecție cu adevărat tulburătoare atât de puternică încât cuvintele par să lipsească
O femeie care nu mai reușea să se înțeleagă cu soțul ei, a suferit un stop cardiac. În timp ce se afla la limita dintre viață și moarte, în fața ei a apărut un înger, ce i-a spus că, după ce i-au fost cântărite faptele bune și rele, încă nu poate merge în Rai. I s-a mărturisit că, dacă se întoarce pe pământ pentru câteva zile ca să împlinească binele ce îi lipsește, va avea apoi această șansă. Femeia a acceptat și s-a trezit acasă, lângă bărbatul ei. Dar el nici măcar nu-i arunca vreo privire erau certați de prea multă vreme.
În sinea ei, și-a spus:
Ar trebui să încerc să mă împac cu omul ăsta. De tot doarme pe canapea, de multă vreme am încetat să îi mai gătesc. Își calcă acum singur o cămașă poate îi fac o surpriză.
După ce bărbatul a plecat la muncă, a început să-i spele și să-i calce toate hainele. A gătit o masă gustoasă, a pus flori în vază și lumânări pe masă, iar pe canapea a lăsat o scrisoare:
Cred că ți-ar fi mai comod să dormi în patul nostru de odinioară. În acel pat unde din iubire au venit pe lume copiii noștri. În patul unde atâtea nopți ne-am strâns în brațe și am alungat fricile, simțindu-ne aproape unul de celălalt. Iubirea aia încă este acolo și ne așteaptă. Dacă poți să-mi ierți toate greșelile vino la mine acolo.
A ta soție
Când a scris ultimele cuvinte: Dacă poți să-mi ierți toate greșelile, în mintea ei s-a prăbușit un val de întrebări:
Oare am înnebunit? Pe el să-l rog eu să mă ierte? El venea acasă mereu încruntat când a rămas șomer, când fabrica unde lucra s-a închis și nu a găsit nimic altceva. Eu trebuia să mă descurc din banii puțini, dar și să suport supărarea lui. S-a apucat de băut, stătea pe fotoliu cu orele, îi certa pe copii când voiau doar să se joace. Striga la mine când îi spuneam că nu mai rezist așa. A sfărâmat tot și acum tot eu ar trebui să cer iertare?
Cu nervi, a rupt scrisoarea, și atunci a auzit glasul îngerului:
Nu uita: mai ai de făcut câteva fapte bune și vei ajunge în Rai. Altfel, porțile nu ți se deschid.
A rămas pe gânduri:
Oare chiar merită?
Dar, după câteva clipe, a așternut din nou rândurile, de această dată cu și mai multă căldură:
Nu am înțeles atunci nimic. Nu am văzut spaima ta când ai pierdut după atâția ani singura stabilitate, slujba ta. Chiar trebuie să-ți fi fost teamă. Îmi amintesc visurile tale despre ce vom face la bătrânețe. Aș fi putut să te ajut să faci acele lucruri, nu să te trimit să faci taximetrie, care nu ți-a plăcut niciodată.
Îmi amintesc noaptea când am rupt scrisorile tale de dragoste și am ars pânzele tablourilor tale. Mă revolta faptul că te închideai în cameră și cheltuiai pe vopsele sau scriai poezii pentru mine. Ar fi trebuit să încerc să-ți vând tablourile chiar erau minunate. Și eu m-am temut. Și eu mă simțeam în siguranță doar când aveai acel salariu sigur de la fabrică. Nu am văzut suferința ta.
Te rog să mă ierți, dragul meu. Promit că de azi totul va fi altfel. Te iubesc.
A ta soție
Când bărbatul s-a întors de la lucru, a simțit imediat că ceva s-a schimbat. Aerul mirosea a mâncare caldă, pe masă ardeau lumânări, se auzea melodia lui preferată, iar pe canapea găsi biletul.
Femeia ieși din bucătărie cu tava plină, și-l văzu plângând ca un copil. A lăsat mâncarea pe masă și l-a strâns tare la piept. Nu aveau nevoie de cuvinte. Au plâns împreună. El a ridicat-o în brațe și a dus-o în patul lor. Au trăit iubirea cu aceeași patimă ca-n prima zi.
Apoi au cinat împreună, râzând, povestind amintiri năstrușnice despre copiii lor.
Mai târziu, când strângea în bucătărie, a zărit pe fereastră o lumină albă în grădină era îngerul. A alergat afară, cu ochii înlăcrimați:
Îngere, te rog, mai lasă-mă puțin aici. Vreau să-l ajut să se întoarcă la pictură, să repar ce am stricat. Promit că în curând va fi fericit. Atunci voi merge cu tine.
Îngerul i-a răspuns blând:
Nu trebuie să te mai iau nicăieri. Ești deja în Rai. Ți-ai câștigat locul. Doar nu uita de iadul în care ai trăit și de faptul că Raiul e adesea mai aproape decât îți poți imagina.
Atunci, din casă, soțul a strigat:
Draga mea, e frig, hai la culcare. Mâine e o nouă zi.
Femeia a gândit:
Da slavă Domnului, mâine e o zi nouă.
Spre meditație:
Tu, cel care murmuri pentru ce nu primești te-ai întrebat cât ai dăruit tu însuți?
Tu, cel care suferi te-ai gândit vreodată câtă suferință ai adus altora?
Tu, cel care acuză pe alții de neștiință ți-ai evaluat știința proprie?
Tu, cel ce condamni greșelile te-ai uitat la greșelile tale?
Tu, cel ce te declari prieten sincer ești cu adevărat sincer cu tine?
Tu, care te plângi de lipsuri vezi oare cât ai deja?
Tu, care critici lumea ai făcut tu ceva ca să fie mai bună?
Tu, care visezi la Rai cât ai făcut ca să micșorezi iadul din jur?
Tu, care zici că ești modest ești cu adevărat smerit?
Tu, care condamnă răul răspândești tu binele?
Tu, care te plângi de indiferență tu arăți iubire în loc?
Tu, care te temi de sărăcie folosești cu grijă ce ai?
Tu, care te dor spinii tu semeni trandafiri?
Tu, care te temi de întuneric tu aprinzi o lumină?
Tu, care ești mereu centrat pe tine ai grijă de cineva anume?
Tu, care te simți mic ai încercat să devii mai bun?
Tu, care te temi de singurătate oferi cuiva prezență?
Tu, care te temi de boală ai grijă de sănătatea ta?
Tu, care vrei împăcare lupți cu adevărat împotriva conflictului?
