O reflecție frumoasă… pur și simplu nu găsesc cuvinte
Astăzi, în paginile jurnalului meu, simt nevoia să aștern o poveste care m-a schimbat pe dinăuntru. Este vorba despre o femeie pe care o cunosc de multsă-i spunem Elena, cu nume de fată adevărat românesc, căci poveștile adevărate poartă nume simple la noi, la Bacău.
Elena a trăit ani buni cu soțul ei, Andrei, dar ajunseseră de mult timp să nu-și mai vorbească. Certuri, tăceri apăsătoare, priviri rece și indiferențăviața lor devenise o iarnă fără sfârșit. La un moment dat, Elena a suferit un stop cardiac. Pe patul de spital, la granița dintre viață și moarte, i s-a arătat un înger alb, cum doar în basmele moldovenești poate apărea. Îngerul i-a spus că faptele ei bune și rele cântăresc aproape la fel, dar că nu e încă vremea să intre în rai. Îi oferea câteva zile să se întoarcă printre vii să-și ispășească ceea ce lipseacâteva fapte curate, din inimă.
Nu a stat mult pe gânduri și a acceptat să revină acasă. A găsit același soț mohorât, târându-și pașii printre amintiri și resentimente. Nici măcar nu-i arunca o privire, fiecare stăteau ca doi străini în propria casă. Într-o zi, l-a privit cu alți ochi: singuratic, obosit, sufocat de poverile zilelor. El, care odată visa la o viață frumoasă, ajunsese să doarmă pe canapea, departe de patul conjugal, departe de tot ce înseamnă căminul lor.
Elena s-a ridicat, a început să-i spele și să-i calce hainele, a pregătit pentru seară o masă bunăciorbă de perişoare, sarmale și un cozonac pufos, cum doar ea știa să facă. Pe masa din sufragerie a pus flori proaspăt culese și lumânări parfumate, iar pe canapea a lăsat un bilet:
Cred că ți-ar fi mai bine să dormi în patul pe care l-am împărțit atâtia ani, în care s-au născut fetele noastre din dragoste, și în care ne-am alinat temerile cu o îmbrățișare. Dragostea n-a dispărute tot acolo, așteaptă la marginea serii. Dacă poți să-mi ierți toate greșelilevino acolo, să ne regăsim!
Elena, soția ta
Dar, când a terminat biletul, în mintea Elenei s-a ridicat furtuna: De ce să-l iert eu? Nu el a venit mereu supărat de la fabrică, după ce a rămas fără lucru? Nu eu am trebuit să drămuiesc fiecare leu, să fac față nervilor lui și să-mi țin copiii în tăcere doar pentru că el nu mai voia gălăgie în casă? Nu el a început să bea și să stea ore întregi în fotoliu, uitând de noi toți? El a stricat tot, iar acum eu trebuie să cer iertare?
Cuprinsă de o explozie de mânie, a rupt biletul. Atunci, a auzit din nou glasul îngerului: Nu uita: dacă faci încă câteva fapte bune, am să te duc în rai. Altfel, nu vei putea intra.
Elena s-a oprit și a gândit: Oare merită? Până la urmă, s-a așezat și a scris din nou, de data aceasta din toată inima, cu mai multă căldură și umilință:
Nu am înțeles nimic la vremea aceea. Nu ți-am văzut teama, când ai pierdut siguranța serviciului la fabrică, după atâția ani. Trebuie să fi fost îngrozitor să nu mai ai rostul tău. Țin minte câte planuri aveam pentru pensie… Puteam să te ajut să le faci, nu să te oblig să conduci taxiul pe care-l urai. Nu am uitat noaptea când ți-am ars scrisorile de dragoste și am rupt pânzele picturilor tale. Mă enervam că pierzi timpul și banii pe vopsele și poezii pentru mine. Puteam să te sprijin, să le vindemerau minunate, nu am văzut cât talent zăcea acolo. Și eu mi-era frică, dar mă linișteam când aveai un loc stabil la fabrică. N-am recunoscut niciodată că mă durea lipsa ta și că nu ți-am înțeles suferința.
Te rog, iartă-mă, dragul meu. Promit că de acum totul va fi altfel. Te iubesc!
Aleasa ta
Andrei s-a întors târziu de la muncă, dar de cum a pus piciorul în casă, a simțit că s-a schimbat ceva. Miresme din bucătărie, lumânări, florile, muzica preferată și biletul lăsat pe canapea.
Elena a ieșit din bucătărie, cu platoul de sarmale în brațe, și l-a văzut plângând ca un copil rătăcit. A așezat mâncarea și l-a cuprins în brațe. Nu și-au spus nimic. Au plâns împreună, găsind în tăcerea aceea tot ce pierduseră. Andrei a ridicat-o și a dus-o în patacolo unde dragostea s-a aprins din nou, ca în prima lor noapte. După ce s-au iubit, au mâncat la aceeași masă, au râs amintindu-și de năzbâtiile copiilor.
Mai târziu, când strângea bucătăria, privirea i-a căzut pe fereastră și a zărit îngerul în grădină. A ieșit la el cu sufletul copleșit:
Te rog, îngere, lasă-mă să mai rămân aici. Vreau să-l ajut să revină la pictură, vreau să repar ce am stricat. Promit să fac totul ca să fie fericit, și abia apoi o să merg cu tine.
Îngerul i-a zâmbit:
Nu trebuie să te iau nicăieri. Ești deja în rai. Ai câștigat locul tău aici jos. Doar ține minte iadul prin care ai trecutraiul, de multe ori, e mult mai aproape decât crezi.
Din casă, Andrei i-a strigat:
Dragă, hai în pat, s-a făcut frig. Mâine vine o altă zi.
Am gândit atunci:
Da, slavă Domnului, mâine va fi o zi nouă.
Un gând mi-a rămas ca o umbră luminoasă:
Tu, cel care te plângi de lipsuriai numărat câte ai dăruit?
Tu, cel care sufli din greute-ai întrebat câte dureri ai semănat altora?
Tu, care judeci prostia altoraai privit cu atenție în ograda ta?
Tu, care arăți cu degetul greșelile altorați-ai văzut propriile tale slăbiciuni?
Tu, cel care spui că ești prieten sincerești sincer cu tine însuți?
Tu, care plângi de nevoicât de bine folosești ce ai deja?
Tu, care critici lumeaai făcut ceva ca să fie mai bună?
Tu, care visezi la raicât ai făcut pentru a schimba iadul din jur?
Tu, care te lauzi cu modestiacâtă smerenie a sălășluit în tine?
Tu, care arăți spre răuai semănat tu binele?
Tu, care condamni indiferențaai arătat tu iubire?
Tu, care te temi de sărăcieai chibzuit cum se cuvine ce ți-a dat Domnul?
Tu, care te dor spinii viețiiai încercat să plantezi trandafiri?
Tu, care te temi de întunericai aprins vreo lumină în jurul tău?
Tu, care te gândești doar la tinete-ai îngrijit de alții?
Tu, care te simți micai căutat să te crești pe dinăuntru?
Tu, care te înspăimânți de singurătateai dăruit vreodată prezența ta cuiva?
Tu, care fugi de boalăai avut grijă de sănătate?
Tu, care tânjești după paceai făcut ce ține de tine să stingi cearta?
Adevărata schimbare pornește din inima omului și doar dăruind, învățăm cât de aproape ne poate fi fericirea. Asta am învățat eu.
