Mamă, fă cunoștință, ea e Sorina, logodnica mea, a spus din prag Andrei, strângând cu grijă la piept tânăra vizibil stingherită. Astăzi am depus actele la primărie.
Felicitări… a murmurat Constanța, ștearsă pe mâini de șorț, abia terminând de pus ciorba pe foc. Haideți, ce stați așa la ușă?
Femeia era nedumerită și parcă trăia altă viață. Andrei era mândria ei, nădejdea casei… Băiat cuminte, respectuos, mereu atent la toate. Și uite așa, dintr-odată, avea o mireasă! I-a pus mamaia în față, fără nicio vorbă înainte.
Constanța s-a simțit nespus de rănită auzind asemenea veste în ultimul rând. Ce, ea era o fiară să nu priceapă dorul băiatului de cămin? Ba chiar s-ar fi bucurat pentru el, l-ar fi ajutat cu nuntă, cu de toate…
Mamă, scuză-mă că nu ți-am spus nimic mai devreme a rostit tânărul, îmbrățișând-o stânjenit. A fost repede totul… M-am îndrăgostit ca un puști! La prima vedere și pe veci.
Ehei, tot prunc ești, la douăzeci și cinci de ani nu e vârstă! a zâmbit Constanța, ascunzându-și amarul cât a putut de bine. Mai bine zi unde vă faceți cuib?
Deocamdată la noi, dacă nu te superi, Andrei a răsuflat ușurat văzând că mama nu clocotește de furie. După aceea or cumpăra și ei ceva.
De ce m-aș supăra? s-a mirat sincer Constanța. Avem apartament mare, destul loc pentru toată lumea.
Tânăra rămasă în prag, cu nume și zâmbet mioritic, și-a domolit de îndată bucuria, compunând o față neutră. Trebuia să-i placă soacrei, deocamdată… Cine știe după nuntă, poate o să și arate cine este ea cu adevărat.
******************************************
Nunta a fost de poveste, ca-n baladă. Constanța s-a dat peste cap pentru băiatul ei iubit, golind la propriu pușculița strânsă de-o viață pentru a le face petrecere și a-i trimite în miere de miere la Năvodari, să se scalde în valuri. Să se bucure cât pot, căci curând Sorina a anunțat că a rămas însărcinată.
Nu că n-ar fi plăcut-o pe Sorina… Dar ceva o neliniștea la fată. Surâs dulce la orice cuvânt, aprobări la fiecare vorbă spusă…
Silvia, sora Constanței, a râs de grijile ei:
Spune mersi, c-ai nimerit bine cu noră! Dar fii atentă: de-ndată ce se va simți stăpână în casă, o să vezi cu adevărat cine este. Apoi a devenit brusc serioasă. Ține ochii deschiși dacă ai un ghimpe pe inimă. Că nu știi niciodată cu cine ai de-a face; poate e doar înger de fațadă, dar de fapt…
Vorbele Silviei au prins rădăcini negre. Sorina, odată ce în buletin s-a așternut ștampilă de soție, s-a preschimbat cu totul. Băiatul era dus toată ziua la servici, iar tânăra a început să o macine pe mama lui.
Avea Sorina tupeul să declare răspicat că străinii n-au ce căuta în cuibul lor. Prima dată când Constanța a auzit așa ceva, i s-a muiat scaunul sub ea. Ea era străina casei! În seara aceea s-a dus la Andrei, să-l roage s-o pună la punct pe nevastă-sa.
Mamă, n-ai înțeles tu bine… a dat din mână Andrei, refuzând să creadă că aleasa lui putea zice una ca asta. E bună, blândă, nici n-ai idee ce noroc am avut!
Sorina, auzind apărarea soțului, a zâmbit pe furiș. Toate mergeau conform planului.
Și la câteva zile, a întâmpinat bărbatul, smiorcăindu-se. L-a convins că se teme să rămână singură cu Constanța în casă, că mama lui încercase s-o omoare.
Știi doar, șoptea printre lacrimi, că am alergie la miere! Azi nu puteam să dorm, am vrut să ajut la micul dejun. Când mă apropii de bucătărie, o văd pe mama toarnă miere în aluatul de clătite! M-am speriat de moarte!
Andrei n-a mai rezistat și s-a năpustit cu scandal la mama lui. Urla că e bărbat, că el își alege soarta, că nu va lăsa pe nimeni să-i facă rău celor dragi…
Constanța, palidă, nu-și dădea seama ce anume făcuse atât de grav. Încerca să-i lămurească, dar orice cuvânt încingea și mai tare spiritele. Cum îi tremurau mâinile, a scos medicamentele, dar Andrei de parcă n-ar fi văzut-o. Urla și bătea cu pumnul în masă.
Femeia n-a mai putut suporta. Și-a luat pe ea paltonul și s-a dus la Silvia. Nu înțelegea, of! ce-a făcut să-și schimbe băiatul sufletul așa… O durea! O ardea rău în piept.
S-a oprit la doi pași de blocul Silviei, dar cu fiecare clipă se prăbușea tot mai rău și, într-un târziu, s-a prăvălit într-un vis uitat de lumină.
******************************************
Două săptămâni de la înmormântarea Constanței. Andrei mergea ca pierdut, iar vina i se lipise ca o a doua piele. Sorina încerca să-l aline, întinzând un pahar cu apă.
Dragule, înțeleg cât ți-e de greu, dar trebuie să ne gândim la cei vii… îi murmura, mangaindu-și pântecul tot mai rotund. Dacă te văd așa, mi se rupe mie sufletul.
Andrei tăcea și parcă tăcerea lui îi zgâria și mai rău urechile. Planul ei mersese, chiar dacă nu-și dorise așa ceva. Sorina visase că bara la apartament și gata; poate schimb cu Constanța, poate nu. Dar… până la urmă, a ieșit chiar mai bine pentru ea.
Brusc s-a deschis ușa. Silvia, cu propriile chei, a intrat hotărâtă.
Cum îndrăznești să intri în casa noastră ca la tine acasă? a izbucnit Sorina, privind-o crunt pe oaspete.
Eu? Eu chiar am venit la casa mea! a râs săltat Silvia. Nu știai, oare? Apartamentul acesta e al meu.
Paharul i-a căzut din mâini Sorinei. Cum așa? Atâta trudă și visuri și degeaba?
Andrei, ce înseamnă asta? a zbierat necontrolat la soțul ei.
Ce se aude, a răspuns băiatul, fără vlagă. Mama voia să cumpere apartamentul de la mătușa Silvia, a strâns banii ani de zile…
Și i-a lăsat toți pe nunta voastră! a întregit Silvia. Eu eram gata să-l trec pe numele copilului, dar să nu mai așteptați de la mine! Aveți trei zile să vă strângeți catrafusele. Dacă nu, chem poliția.
****************************************************
P.S.
Andrei a rămas să trăiască singur în apartamentul mătușii. Sorina, în acea seară, și-a luat toate lucrurile și, zicând că nici copilul nu e de la el, a dispărut pe sub felinarul stins.
