Trebuia să mă întorc acasă după vacanță, iar călătoria cu trenul era lungă de tot, așa că mi-am rezervat un loc în compartiment, ca omul prevăzător ce mă consider. Mi-au dat locul de sus, pe raftul cel îngust nu era mare lucru, că oricum plănuiam să mă întind și să dorm pe tot traseul IașiCălărași.
Colegii mei de compartiment erau o mamă, Viorica, cu fiul ei de patru ani, un băiețel pe nume Ilie. Am presupus, cu firea mea pesimistă, că Ilie va face tărăboi ca la colțul blocului, dar culmea, copilul era mai tăcut decât un pește la ciorbă. După ce Ilie a adormit cu capul pe ghiozdanul lui cu mașinuțe, eu și Viorica am schimbat câteva vorbe, am băut un ceai de sunătoare și ne-am culcat fiecare pe partea lui.
Dimineață m-a trezit ciocănitul la ușă nici nu apucasem să mă dezmorțesc, că intră în compartiment doi polițiști de la București, arătând parcă ieșiți direct din filme. Ați văzut copilul? Da, uite-l, pe raftul de sus, doarme de parcă s-a baricadat acolo.
În colțul raftului, Ilie dormea ghemuit, cu nasul în pijamalarul cu dinozauri, probabil înghețat după noapte lungă. Avem nevoie să vă punem câteva întrebări, zise unul dintre polițiști, cu o față serioasă, ca și cum ar fi prins pe cineva cu borcanul de dulceață.
Se pare că Viorica, mama băiatului, a decis aseară să se răcorească după vacanță și-a golit vreo două sticle de vin de Cricova, după care a coborât la o stație greșită, undeva la Făurei, dar trenul a plecat, iar Ilie a rămas în compartiment. Dimineață, când mahmureala i-a trecut, Viorica a crezut că i-a fost răpit copilul. Așa că polițiștii au cercetat tot trenul ca la balamuc. De fapt, mama era beată și uitase cu desăvârșire că Ilie dormea ca un îngeraș pe raftul de sus.
E de-a dreptul înfricoșător să te gândești ce se petrece în mintea unei mame atât de cu capul în nori. Noroc că a uitat de Ilie și nu l-a smuls din compartiment. Altfel pleca cu el spre vreun sat moldovenesc din fundul hărții, adormea pe ograda cu gâște, iar copilul se trezea singur prin pădure.
Ce s-a întâmplat până la urmă cu Ilie nu știu, dar sper, la cât am sufletul de mare, că mama n-a scăpat fără o lecție zdravănă. Deși e puțin probabil că o amendă de două mii de lei moldovenești o va trezi la realitate cu așa copil răsfățat, cine știe dacă va învăța vreodată ceva…
