Jurnal, 12 martie
Niciodată să nu judeci o carte după copertă sau un om după praful de pe pantaloni. Azi am trăit o întâmplare care mă face să mă gândesc cât de ușor ne pierdem omenia încercând să părem mai sus decât ceilalți.
**Scena 1: Strălucirea rece a biroului**
În holul unui centru de afaceri din sticlă și marmură din centrul Chișinăului, o femeie stătea alături de băiețelul ei. Copilul era obosit, jeanșii pătați la genunchi, tricoul mototolit de la drum. Recepționista, o fată tânără cu unghii făcute perfect și privire tăioasă, i-a măsurat disprețuitor din cap până în picioare.
Aici nu-i loc de milă, doamnă, e firmă privată, nu cantină socială, a spus ea fără să arunce măcar o privire peste acte. Luați copilul și plecați, înainte să chem paza.
**Scena 2: Inima mică**
Băiatul strângea cu putere o hârtie șifonată. Lacrimile îi tremurau în ochi, iar buza i se zbătea.
Dar am desen pentru tata… am venit să-i fac o surpriză, a șoptit el, întinzând foaia cu mâini tremurânde.
**Scena 3: Răutatea fără margini**
Răspunsul a fost un râs înghețat. Recepționista a arătat amenințător spre ușile de sticlă.
Tată-tău? Probabil mătura pe aici! Afară! Aici n-avem nevoie de derpeliți.
**Scena 4: Momentul adevărului**
În acel moment, liftul a sunat duios. Din cabină a ieșit un domn în costum la patru ace, cu servietă, vizibil preocupat. Cum însă și-a văzut băiatul și soția, figura i s-a transformat pe loc.
Tata! a țipat băiatul și a sărit în brațele lui, uitând de necaz.
Bărbatul și-a luat fiul la piept, l-a strâns și l-a sărutat. Când, însă, a observat urmele de lacrimi și chipul palid al soției, a simțit o mânie rece crescând în suflet.
**Scena 5: Deznodământul**
S-a întors spre recepționistă cu privire de gheață. Tânăra a început să tremure, paloarea i-a invadat fața. A recunoscut pe cine are în față: Andrei Cazacu fondatorul și directorul general al întregii companii.
Andrei s-a apropiat de tejghea ținând copilul în brațe.
Deci, copilul meu a venit la măturător? a spus pe un ton stins și clar. Valentina, cred că ai uitat ce înseamnă să-ți faci meseria. Treaba ta e să primești oamenii, nu să le judeci portofelul.
Domnule Cazacu, vă rog, n-am știut… a bâiguit ea.
Chiar despre asta e vorba. Ești amabilă doar cu cei de la care ai ceva de câștigat. Nu avem nevoie de asemenea angajați. Mergi la resurse umane pentru lichidare. Chiar acum.
Apoi a pășit spre lift, purtând cu atenție desenul șifonat al fiului său mai de preț decât orice contract semnat acolo.
**Morala e simplă:** Banii și funcția sunt trecătoare. Omenia însă… ori e, ori nu e. Nu privi niciodată pe cineva de sus, decât dacă-l ajuți să se ridice.
Dacă ai fi tu directorul, cum ai proceda? Eu azi am învățat să nu uit niciodată ce înseamnă să fii OM.
