Nu va fi nuntă
Ce-ai de ești așa tăcut astăzi? a întrebat Ana, privind atent la fața lui Radu. Parcă ieri am stabilit că sâmbătă mergem să alegem mobilierul pentru dormitor. Dar tu pari trist. Ce s-a întâmplat?
Radu știa: acum sau niciodată. Trebuia să spună.
Anuța Vreau să-ți spun ceva. Despre nuntă.
Ana a așteptat multă vreme această discuție. Vorbiseră de mai multe ori, hotărâseră că vor face totul modest, dar ea simțea că Radu își dorea o nuntă ca la carte, cu mulți invitați, cu fotograf, cu sala frumos aranjată Chiar dorea să audă acum de la el ce o așteaptă!
Hai, gata cu introducerile. Cred că știu ce ai de spus, i-a zâmbit Ana.
Însă Radu a replicat sec:
Hai să amânăm Să amânăm puțin nunta.
Nu era deloc discuția la care ea se pregătise.
Să amânăm? a rostit Ana, cu glas pierdut, Dar cum adică? De ce, ce s-a schimbat așa dintr-odată? Abia ce ne uitam la invitații, tu ai ales modelul! Stabilisem deja cine să vină Nu mai vrei să fii cu mine?
Aștepta un răspuns din acelea ca-n melodrame, că nu mai simte nimic.
Dar Radu a ieșit din tipar.
Nu-i vorba de asta, a șoptit el. E cu banii Salariul întârzie, n-am putut să punem nimic deoparte. Și Ana, trăim împreună doar de șase luni. Nu crezi că e cam devreme?
Cam devreme? a încremenit Ana. Radu, suntem împreună de trei ani, trei ani de relație și șase luni sub același acoperiș și pentru tine e cam devreme?
Radu nu mai părea atât de speriat.
Te rog, nu începe, Ana. Nu vreau scandal. Nu m-am răzgândit, doar că nunta costă mult.
Bine, atunci hai să ne căsătorim la primărie doar noi doi și apoi să bem un pahar cu prietenii.
Ana, dar nu va fi nuntă adevărată așa.
Să se ducă naibii atunci!
Dar ai visat la asta
Răzbesc eu și așa!
Ce scuze ciudate îmi găsește, gândi ea.
Ana
Fii sincer. S-a întâmplat ceva? Nu mai ești sigur că mă iubești? Sau poate ai cunoscut pe altcineva? Pentru că scuza cu banii nu mă convinge.
Radu a dat din cap.
Nu, Ana, jur. Dar vreau să fie totul perfect. Nu vreau să ne grăbim, când nu pot să-ți ofer o nuntă ca-n povești. Și totuși încă șase luni. Trebuie să fim siguri că suntem făcuți unul pentru altul.
Avea logică. Era convingător, dar ceva în Ana striga că nu e totul spus. Prea încerca să o convingă. Și el a fost primul care a insistat să se căsătorească rapid.
Dar ea s-a prefăcut că îl crede.
După discuția asta, Radu s-a transformat în bărbatul model: grijuliu, atent, săritor la orice fleac care altădată îl lăsa indiferent. Spăla vasele mereu, o întreba ce vrea din magazin, dar mereu posomorât. Nu doar gânditor, ci sumbru de-a dreptul. Oftea noaptea, privindu-se în tavan, iar dacă Ana încerca să afle ceva, răspundea scurt: Nimic, doar sunt obosit.
Ana nu a insistat. Mai târziu, îi spunea o voce în cap.
Peste două săptămâni au fost poftiți la părinții lui Radu. Ana ar fi vrut să refuze. Nu avea chef de întâlnire, iar subiectul nunții plutea încă precum un nor, iar părinții sigur nu ar fi ratat ocazia să întrebe.
Au mers totuși.
Bineînțeles, nunta s-a pomenit iarăși între subiecte:
Ei, când vă hotărâți să ne faceți bucuria? a întrebat doamna Maria, mama lui Radu, după ce tatăl a ieșit la televizor. Avem deja ochit salonul: 20 de persoane să rezervez?
Radu avea aceeași mutră acră ca și Ana. Ce să rezerve? Nimic nu e sigur.
Mamă, am zis, amânăm, a spus el stins.
Amânați? Din ce motiv? Nu-s bani, Răducule? Bărbat ești, nu trebuia să te gândești la asta din timp?
După cină, cât bărbații analizau cuvântătoare o sobă stricată, Ana s-a dus la baie.
Curățenie ca la carte, fiecare lucru la locul lui, niciun parfum sau cremă în afară de gel de duș și șampon. Doamna Maria ținea totul în cameră. Mereu se amuza Ana de câtă răbdare are soacra să care mereu tot după ea la baie și-napoi.
Își ștergea fața și, brusc, s-a oprit pe loc Pereții băii, cine știe cum, transmiteau orice șoaptă din bucătărie. Radu era cu mama lui.
Radu, te-ai gândit să te desparți de Ana?
Ana a încremenit, cu prosopul pe bărbie. N-avea cum să fi auzit greșit. Fără să facă zgomot, s-a apropiat cu urechea de faianță.
Mamă, am zis. Doar amânăm. Nici vorbă de despărțire.
Amânarea e doar o scuză! a șuierat Maria. Se vede că te chinuie. Ce nevoie ai de fată? Nu vezi că nu-i de nevastă? Nevasta stă cu mintea la bărbat, nu te strică pe tine! Dacă peste un an vă despărțiți, de ce să faci nuntă?
Dar eu o iubesc, mamă, i-a răspuns Radu.
Ana aproape s-a înduioșat.
Dar replica următoare a soacrei a făcut-o să uite de orice sentimentalism.
O iubești, zici? E isteață, Radu. Ți-am spus! Nici măcar soție nu e și deja te-a întors cu fața de la noi. Nu mai ajuți soră-ta, nu mai vii la țară Fata asta te schimbă, și nu în bine.
Ana a rămas cu urechea lipită de faianță. Te-a întors cu fața de la noi? Niciodată! Ba dimpotrivă, mereu fusese politicoasă, chiar și când tatăl lui a făcut praf tunsoarea ei, n-a crâcnit! Mereu îl îndemna pe Radu să fie alături de familie.
Atunci i-a picat fisa: amânarea nu avea treabă cu banii. Era mama lui! Cu ochii umezi, Ana s-a întors la bucătărie.
Ah, Anuța, ai ieșit! Tocmai discutam că e păcat să amâni. Tinerețea trece, nu susțin traiul fără cununie!
Ce frumos ascunde totul.
Desigur, doamnă Maria, a spus Ana, Nu vom amâna mult. Punem niște bani deoparte și mergem la primărie, nu-i așa, Radu?
Da, Anuță, aproape că suntem deja căsătoriți, a completat el.
Noaptea, pe drum spre casă, Radu încerca s-o ia în brațe, dar Ana se trăgea ușor la o parte. N-avea curaj să-i spună direct ce auzise, nici dacă să întrebe. Dacă n-a rupt cu ea la presiunea părinților, înseamnă că… Dar tot amânase nunta.
Ai fost ciudat când mama ta a deschis subiectul, i-a spus Ana, privind cum luminile Chișinăului rămâneau în urmă.
Eu? Nu, doar m-a presat iar cu nunta și…
Nu minți. Ea nu te împingea spre nuntă. Ea nu vrea să ne căsătorim. Mi-a spus clar că te-am întors împotriva lor. Că vrea să ne despărțim.
Radu a strâns volanul, îngrijorat.
Deci ai auzit? Ana, mama doar se teme că n-o să mai țin cu ea când mă însor. Obsesie clasică. Nu pune la suflet. O să-i treacă.
Ana chiar nu punea la suflet vorbele unei mame geloase pe fiu. O supărau cuvintele lui Radu. Nu o apărase, nu zise nimic! Doar îi dăduse, ca de fiecare dată, dreptate mamei ca să nu se certe.
Totul a rămas nerezolvat: Radu se comporta în continuare ca după o porție zdravănă de lămâie, dar la orice discuție despre viitor răspundea mereu același: Mai vedem
Apoi, întâmplător, i-a nimerit Anei telefonul lui Radu, uitat pe masă, fără blocare.
Vreau doar să mă uit la oră, nu la mesaje, își spunea Ana. Dar, hai, doar un ochi
Pe ecran, notificația era de la sora lui, Vera. Vera era cu doi ani mai mică decât Ana, dar se comporta de parcă n-ar fi trecut de vârsta școlii. Fără serviciu, fără facultate, trăia pe spinarea părinților.
Mesajul era fără dubii:
Clar, nu o să primesc bani. Iar ai ajuns sub papuc. Trăiește cu ea, dacă o fată e mai importantă decât familia!
Ana a recitit. Iar ai ajuns sub papuc.
Și ceva i-a reamintit
Chiar înainte să amâne nunta, Vera îl sunase pe Radu să-i ceară bani. Ana, exasperată, comentase:
Radu, are douăzeci și șapte de ani, stă cu părinții și te bate la cap pentru distracții. Nu crezi că la vârsta ei ar trebui măcar să lucreze? Nu suntem sac fără fund!
Nu s-ar fi băgat Ana, dar banii erau din buzunarul amândurora. Radu, fără chef, îi dăduse dreptate: Ai dreptate, Ana. Ar trebui să se oprească.
Dar acum era clar cine stricase apele.
Ana a copiat mesajul și și l-a trimis pe propriul număr, să aibă dovadă. Telefonul l-a pus înapoi, exact acolo.
Radu intra, scuturând zăpada de pe palton:
Am luat pâine dar și ciocolata ta preferată cu alune. Mă gândeam, Ana, poate ar trebui totuși să…
Radu, l-a oprit Ana.
Da? Dar cine credeai că intră, altcineva? a încercat el să glumească.
Dar Ana nu râdea.
Ce-ți scrie Vera? l-a întrebat ea.
Radu, simțind că urmează să fie prins, a dat atacul:
Ce faci, Ana, umbli prin telefonul meu fără să-mi ceri voie?
Eterna tactică de apărare, de a muta vina.
Nu contează ce-am făcut, Radu. Vreau să-mi explici. Acum.
Radu s-a uitat la ea, răscolit între supărare și frică.
Lasă, Ana, nu-i mare lucru. E copilăroasă, se supără din orice.
Se supără pe ce? Că am rugat-o să se maturizeze?
S-a obișnuit să ceară de la frate, îi e greu fără banii gratis. Îi trece, nu-ți bate capul.
Ea i-a întors pe toți împotriva mea?
Da, a recunoscut Radu. Am încercat să le explic că banii noștri sunt ai noștri, că Vera trebuie să-și ia viața-n mâini, dar mama s-a supărat, zicând că m-ai băgat sub pat, că nu mai ajut familia de când sunt cu tine. Dar nu cred asta
Și totuși ai amânat nunta Bine, ai ales. Nu pot vorbi cu ai tăi, dacă nu mă vor. Dar tu? Tu chiar vrei să te însori cu mine sau amâni de frica mamei și a surorii?
Normal că vreau! Dar nu acum Poate când totul se liniștește.
Acum avea răspunsul.
Știi ceva, Radu? Am înțeles ceva: eu nu pot să mă mărit cu cineva care nu știe ce simte și care tremură de fiecare dată când surioara strănută. Mai bine așa Bine că am anulat nunta.
