Se zice că nunta e începutul unei vieți noi. Doar că pentru Mihai, a fost sfârșitul unei iluzii pe care o întreținuse cu atâta grijă.
**Scena 1: Masca miresei perfecte**
Camelia era în fața oglinzii. Rochia de mireasă din dantelă fină îi venea ca turnată, machiajul era fără cusur, zâmbetul ca în reviste. Dar privirea… nu trăda deloc dragoste. Cu un aer încrezător, ridică telefonul la ureche și șopti:
Așteaptă doar să se termine cununia. Imediat ce îi apare numele pe contul nostru comun, fugim împreună la mare, așa cum am plănuit.
**Scena 2: Lumea care se năruie**
În prag a apărut Mihai, cu un buchet de trandafiri albi semnul iubirii lui curate. Zâmbetul i s-a șters instantaneu când a auzit. A rămas pironit, fiecare cuvânt parcă îl lovea direct în inimă.
Camelia a continuat, fără să știe că e ascultată:
E atât de naiv… chiar crede că mă interesează averea familiei lui. Eu am nevoie doar de bani.
**Scena 3: Furia și liniștea**
Degetele lui Mihai strângeau micii trandafiri, rupând tulpinile și umplând mâinile de spini. Nu simțea durerea, era prea rănit în suflet. Umbra lui a căzut peste Camelia, înghițind lumina ce intra în cameră.
**Scena 4: Momentul adevărului**
Camelia s-a întors spre el. Fața i s-a făcut palidă, mai albă decât rochia. Telefonul s-a prăbușit pe parchet, zgomot sec. Liniștea care a urmat a fost de nesuportat.
**Scena 5: Ultimul act**
Mihai s-a uitat la florile strivite din mâna lui, apoi i-a întâlnit privirea. Rece. Hotărât.
**Singura moștenire pe care o vei avea e asta pe care tocmai ai aruncat-o la gunoi,** i-a spus cu glas scăzut.
A smuls voalul de pe capul ei cu o mișcare bruscă.
Camelia a rămas încremenită, incapabilă să reacționeze. Voalul fin a rămas în mâinile lui Mihai. Nu a ridicat tonul. Liniștea lui era mai îngrozitoare decât orice țipăt.
Mihai, nu e cum crezi… a îngăimat ea, deși vocea îi tremura. Eu doar
Tu doar ți-ai arătat adevărata față, a tăiat-o el scurt.
A aruncat voalul sfâșiat pe podea, direct în praful de sub picioarele ei. Apoi a scos din buzunar cutiuța de catifea cu verighetele și, fără să o deschidă, a pus-o pe măsuță, lângă telefonul spart.
Oaspeții așteaptă, a încercat Camelia să spună, căutând disperată o scăpare. Ce o să le spun?
Mihai s-a apropiat de ușă, s-a oprit o clipă și-a zis:
Spune-le că mireasa a pierdut trenul spre noua ei viață. Iar mirele… în sfârșit s-a trezit la realitate.
A ieșit fără să privească înapoi. După un minut s-a auzit brusc motorul mașinii sale pe aleea casei. Camelia a rămas mută în camera pustie, în cea mai scumpă rochie purtată vreodată, care nu mai valora nici cât un pachet de semințe. Nuntă nu mai era. Doar un drum lung spre casă, unde n-o mai aștepta nimeni în afară de propriile ambiții, zdrobite bucăți.
**Tu ce-ai fi făcut în locul lui Mihai? I-ai mai fi dat o șansă, sau ai fi rupt totul pentru totdeauna?** Scrie-mi, chiar sunt curios!
