Nu te întrista, Ștefan! Nu fi supărat! Cel puțin ai întâmpinat Anul Nou cu stil!
Era orașul natal. Ștefan coborî de pe peron, păși pe piața din fața garului și se îndreptă spre stația de autobuz. N-a informat-o pe soţia lui, Ancuța, că va veni în ziua aceea.
Starea lui Ștefan nu era prea bună, căci tocmai avusese o discuție neplăcută cu Ana. Soţia îi arunca mereu acuze, se plângea și îl acuza că e egoist și nepăsător.
De ce nepăsător? Încă de Anul Nou voia să o felicite, dar ea îi închisese telefonul. Sa supărat!
Trei zile a încercat să o sune, dar ea nu ridica. Atunci și el sa supărat și a renunțat la apeluri.
Pe lângă asta, nici nu a avut chef să salute părinţii şi sora lui, ca să nu mai zică nimic despre el. Acum, chiar la prag, avea să îi reproșeze totul.
Nu e vorba doar de ea şi ea are greșeli, așa că să răspundă! Cum se spune? Cel mai bun apărător e atacul.
Ştefan se încurajă, intră în imobilul său cu un aer de luptă.
Apartamentul îl întâmpină cu liniștea.
Hai! Cine e acolo viu? Ancuță, am venit! strigă Sf., dar nu îi răspunde nimeni.
Priviri spre bucătărie nu era soţia, apoi spre o cameră gol, apoi spre alta tot gol. Însă atenţia ia atras o schimbare: lângă perete nu mai era pătuțul copilului, comoda cu masa de schimbat şi căruciorul, cadouri de la părinţii Anei, dispăruseră.
Se grăbi spre dulap: raftul cu hainele Anei era, de asemenea, gol.
A înnebunit? Ma abandonat? se gândi Sf.
Lăsă un mesaj la soacra, dar na primit răspuns. Apoi încercă să sune pe Cătălina, prietena Anei tot tăcere. În cele din urmă a reuşit să vorbească cu Mihai, soțul Cătălinei.
Mihăiţă, salut! Dă-i telefonul Anei, nu reușesc să o contactez, ceru Sf.
Ana e cu copilul în sat, am sărbătorit Anul Nou acolo. La noi semnalul e slăbit,
răspunse Mihai.
Am venit ieri, că astăzi trebuia să lucrez în schimb. Ei încă odihnesc, spuse Mihai. De ce ai nevoie de Cătălina?
Mă întrebam dacă ştie unde e Ancuța mea. Am venit de la părinţi, dar nu găsesc nici casa ei, nici lucrurile pe care leam cumpărat pentru copil, explică Ștefan.
Deci soţia ta era pe punctul să devină mamă. Tu ai plecat în vacanţă și ai lăsat-o singură acasă? exclama Mihai.
Nu a vrut să plece. I sa dat termenul 1011 ianuarie că ar fi putut să călătorească.
Felicitări, Şarpe, ești o glumă, glumi un prieten.
De ce? nu înţelegea Sf.
Pentru că probabil ești deja singur. Nasol! Sună la spital, probabil e acolo, îi sugerează Mihai.
Zece zile în urmă spuse mama la telefon nu înţeleg de ce trebuie să stai acasă în sărbătoare. Ancuța nu vrea să plece, tu poţi veni singur. Termenul e la două săptămâni, vei reuşi să te întorci.
Mai mult, aproape toată familia se adună: mătuşa Vasilica cu unchiul Sergiu vin, Natalia cu Victor, Olga cu Pavel, plus noi cu tatăl și Vasile cu Grigore.
Vasile a rezervat camere în hotelul de la marginea orașului chiar în pădure pentru patru nopţi, de pe 30 decembrie până pe 2 ianuarie.
Pe 31 în restaurant va fi un banquet cu artişti invitaţi. Am plătit pentru tine, apoi îţi va reveni banii. Vei sta la noi până de Crăciun, iar pe 8 pleci. Încă vei fi în timp pentru termenul Anei.
Ancuța refuză să plece:
Ștefan, aș putea fi luată în orice zi. Imagineazăţi: toţi se distrează şi, dintrodată, eu încep să am travale. Hotelul de la marginea orașului va ajunge ambulanţa la timp?
Nu, nu merg nicăieri.
Corect, mama spune că femeile îşi calculează poziţia în boală, iar apariţia copilului ca pe un erou. A dus pe noi trei pe lume, nu a stat în concediu şi a făcut totul la timp.
Desigur, Ştefan ştia că Ancuţa are dreptate în ceva. Dar îşi imagina cum ar fi plictisitor să petreacă noaptea de Revelion singur, la o masă modestă, cu soţia lui, care nu vrea să gătească pe bune. Se simţi trist.
Între timp, toată familia va cânta, va dansa şi se va distra la restaurant. În final, el pleacă singur.
La hotelul de la marginea orașului, totul era vesel. Pe la ora 00:30, când Anul Nou deja bătuse, Ştefan ieşi din sală spre hol ca să sune la soţie, dar nu răspunde.
Bine, mă supăr, dar, să fim serioși, și vina e a ei. Ar fi putut să fie și ea acolo, să se distreze cu toţi, gândi Ştefan.
A doua zi, mama îi exprimă o nouă supărare la nevastă:
Ancuța nici măcar nu a sunat, nu ne-a urat sărbătorile împreună cu tata. Sa supărat! Ai lăsat-o să se destrame, fiule.
Nu înţelege ce înseamnă o familie adevărată. Aici suntem cu toţi, iar ea e singură. Să stea şi să se gândească.
În noaptea de Revelion, Ancuța nu se gândea la nimic altceva decât la Ştefan, nu la socri sau la rudele numeroase. Părinţii ei, aflând că a rămas singură, au chemat-o la ei. Nu planificaseră un ospăţ mare.
Fratele ei locuia în capitală, la o fabrică cu producție continuă, şi nu avea zile libere mari, aşa că părinţii ei plănuiau să sărbătorească Anul Nou în doi.
Pe 31, la ora 21:00, Ancuța şi mama ei pregăteau masa când a început să apară contracţiuni.
Au chemat ambulanta. Mama a plecat cu Ancuța, iar tatăl a urmat cu maşina lui.
Ancuţa a sărbătorit Anul Nou în spital, iar părinţii au aşteptat în holul secţiei. Ancuţa a devenit mamă la…
Ştefan a urmat sfatul prietenului şi a sunat la spital.
Clinica? A plecat ieri, isa răspuns la biroul de informaţii.
Cum a plecat? nu-l credea Ştefan. E deja născut un copil?
Da. 1 ianuarie, la 00:30.
Cine a luat-o de acolo? întrebă Ştefan.
Un tânăr, nu înregistrăm acea informaţie în jurnal, răspunse interlocutorul.
Înţelegând că doar părinţii ar fi putut să o ia, Ştefan a concluzionat că ea şi copilul sunt la ei. Cumpăra un buchet de trandafiri şi plecă spre casa părinţilor.
Sună. Ușa o deschide socrul.
Sunt la dispoziţia dumneavoastră, spuse el.
Bună ziua, am venit la Ana, răspunse Ştefan.
De ce? întrebă tatăl Anei.
De fapt, sunt soţul ei, răspunse ginerele.
Ana! strigă socrul. Un străin a bătut la uşă şi spune că e soţul tău. Vrei să vorbeşti cu el?
Nu, lasăl să plece, răspunse Ana din adâncul camerei.
Socrul ridică din umeri:
Nu vrea. La revedere, tânăr! şi închise ușa.
Ştefan aşteaptă câteva minute şi sună din nou.
De data aceasta, ușa o deschide soacra o femeie înaltă, robustă, cu voce puternică. Sincer, Ştefan o temea puţin.
Nu ai înţeles? întrebă ea.
Lăsaţimă să intru, începu Ştefan cu curaj. Am dreptul
Nu termină propoziţia. Ea ia buchetul din mâna lui şi, de câteva ori, îl loveşte în faţă cu el.
Pentru ce drept ai? Avocatul îţi va explica curând! Și nu mai suna, că nepoţul meu doarme, spuse ea, aruncând buchetul la picioarele lui şi închizând ușa.
Ştefan se întoarce spre casă. Pe drum se aşează mâinile pe faţă trandafirii erau frumoşi, dar spini.
Ajuns acasă, sună pe primul telefon al mamei.
Îţi imaginezi, nu mau lăsat nici în casă și nu miau lăsat să-l văd pe copil.
Nuţi face griji, Ştefanule. Ancuţa se va întoarce cu copilul în braţe. Nu îi trimite bani, dacă tot așa de înţelept. Întro săptămânădouă ea se va întoarce singură. Dute şi dormi, mâine ai muncă.
Ştefan a făcut aşa: a mâncat colţunaşi cumpăraţi de la magazin și sa culcat. Dormea liniştit, neştiind că în acea locuinţă va petrece ultima noapte.
A doua zi, la întoarcerea de la serviciu, toate lucrurile lui, ambalate în cutii şi saci negri, erau pe scara de la subsol. Sună. Ușa o deschide soacra, proprietara apartamentului în care locuiau el şi Ancuța.
Ce, dragă ginere? Ții aminteşti adresa căminului tău sau să îţi dau un indiciu? Strânge-ţi lucrurile. Ce rămâne aici va fi aruncat mâine de menajera!
A fost nevoit să se mute în căminul studenţesc. Au divorţat prin instanţă. Ştefan sa săturat de cămin şi dorea să închirieze un apartament, dar când a primit salariul, din care sa scăzut pensia alimentară și încă 5.000 lei pentru întreţinerea fostei soţii, a realizat că rămâne puţin la viaţă.
Fii mai Economic! Trebuie să strângi pentru propriul apartament, ia recomandat Mihai. Nu te întrista, Ştefan! Cel puțin ai întâmpinat Anul Nou în stil!
Ancuţa a locuit trei ani la părinţii ei, care o ajutau să crească pe micuţul Şasha, iar apartamentul era închiriat. Când a început să lucreze, sa mutat din nou cu Şasha în propria locuinţă. După renovări, nu mai rămăsese niciun semn al lui Ştefan.
Cum judecaţi faptele lui Ştefan? Scrieţi părerile voastre în comentarii şi daţi likeuri.
Prieteni, dacă doriţi să citiţi şi alte poveşti, lăsaţi un comentariu şi nu uitaţi de likeuri. Ele ne încurajează să scriem mai departe.
**Învăţătură:** Viaţa ne pune în faţa obstacolelor, dar singura cale de a le depăşi este să nu ne închidem în resentimente, să căutăm sprijinul celor din jur şi să nu lăsăm mândria să ne îndepărteze de adevărata familie.
