— Nu sunteți potriviți, — spuse Ruxandra surorii ei. — E mai tânăr și mi se potrivește mie. Nunta trebuie anulată.
Daria locuia într-un apartament spațios cu trei camere, într-un cartier bun din Chișinău. Locuința îi fusese lăsată de bunica ei. Nu avea rude apropiate, doar o soră vitregă mai mică, Ruxandra. Dar cu ea nu se considerau rude.
La treizeci și cinci de ani, Daria rămăsese singură, dar cu un apartament în centru. Știa că nu poate conta pe nimeni, așa că studiasse intens, absolvise o universitate prestigioasă și obținuse un post bine plătit la o companie mare. Totul era în regulă, cu excepția unui lucru…
— Trebuie să te măriți, Daria, — îi spunea Ruxandra ocazional, sunând-o să vadă cum se descurcă.
La treizeci de ani, Ruxandra avusese deja trei copii și divorțase de două ori. Trăia în afara orașului cu băieții ei, din pensia alimentară, încercând să-și găsească un rost, dar fără succes.
— Aș vrea, dar nu e nimeni… — răspundea Daria. La serviciu se concentra pe muncă, iar timp liber abia avea. Până într-o zi, destinul i-a trimis un surpriză: un vecin nou de la etajul superior. Se cunoscuseră când Daria lovise accidental mașina lui în parcare… și totul începuse.
Andrei era cu cinci ani mai tânăr, dar asta nu-i deranja pe îndrăgostiți. Daria era o fată tradițională și nu dorea să locuiască cu un bărbat înainte de nunta, așa că, după două luni, Andrei i-a oferit un inel.
În loc de rochie de mireasă, Daria a ales un costum alb, iar în loc de petrecere, au planificat o călătorie. Totul mergea bine… până ce Ruxandra a intervenit. A sunat-o cu o săptămână înainte de nuntă.
— Soro, bună… Putem sta la tine câteva zile? Chiriile sunt scumpe, iar banii nu-i avem. E urgent.
— Ce s-a întâmplat?
— Am nevoie de o operație costisitoare. Îți explic mai târziu, — șopti ea, creând suspans.
— Bine, dacă e grav… veniți, — Daria nu era încântată, dar nu putuse refuza. Știa cum e să n-ai pe cine să te rogi.
Ruxandra a sosit a doua zi cu valize și trei băieți gălăgioși. Daria nu prea îndura copiii — unul îl mai tolera, dar trei, mereu nemulțumiți…
— Să stabilim cât rămâneți, — spuse Daria, luând un creion de la cel mic, care începuse să deseneze pe perete.
— Ne-am fi încurcat, nu-i așa? — se supără Ruxandra. — Scuze… trebuia să stăm la hostel. Nu ne permitem un hotel. Nici pentru analize nu sunt bani…
— Nu e problemă. Ce ai? — Daria se rușină de gândurile ei negăsite. La urma urmei, erau rude.
— E complicat… — evită Ruxandra. — Probleme la ochi.
— Ce s-a întâmplat? — Daria o văzuse mereu cu ochelari, dar nu crezuse că e grav.
— Lasă, sunt treburile mele. Important e că am găsit un medic bun. Spune-mi despre tine! Ce mai faci?
— Mă mărit, — anunță Daria cu mândrie.
— Și n-ai spus?!
— Am decis să nu facem petrecere.
— Cum să nu? Cu banii tăi?!
— Rux…
— Scuze. Iar mă bag. Cine e mirele? Îl cunosc?
— Locuiește aproape și voia să treacă în seara asta.
— Minunat! Pune ceva pe masă, eu mă duc să mă spăl. Cu trenul… sunt transpirată.
— Prosoapele sunt în baie.
— Bine. Ai grijă de băieți, da?
Daria se încruntă. Plănuise să facă o prăjitură preferată a lui Andrei, nu să joace rol de bonă.
Ruxandra dispăru, iar Daria, văzând copiii liniștiți cu mașinuțele, începu să pregătească aluatul. Dar liniștea ținu puțin. Unul vărsă făină, altul fură ciocolata, iar al treilea smulgea frunze de la ficusul ei preferat.
— Ruxandra! Copiii tăi… — intră Daria în baie să o cheme, dar Ruxandra nu auzea. Se scălda cu căști în urechi, relaxată, în loc să iasă repede.
— Ruxandra!
— De ce țipi? Ce e?
— Ești de o oră și jumătate aici! Trebuie să mă pregătesc, iar eu sunt plină de ciocolată! Bucătăria e un haos!
— Nu e vina mea că nu știi să ai grijă de copii, — ridică Ruxandra din umeri. În acel moment, soneria sună. Daria deschise ușa în halat murdar.
— Bună… — Andrei o privi mirat. — Ce s-a întâmplat?
— A venit sora. Nu e momentul potrivit.
— Să plec?
— Nu. Suntem aproape familie, — zâmbi Daria, luând tortul adus de el.
Andrei era un băiat bun. Ajută la curățenie și se împrieteni cu copiii. Ruxandra tot nu ieșea din baie…
— Unde e sora ta?
— Se spală de copii, — glumi Daria. În acel moment, Ruxandra intră în bucătărie în prosop.
— Bună seara, Andrei, — își arătă piciorul, pozând. Daria rămase șocată.
— Seara bună, — zâmbi el politicos.
— Tortul meu preferat! — Ruxandra lingeu frisca de pe deget, fără să roșească.
— Ruxandra, bei ceai cu noi? Dar nu în prosop.
— Să-l dau jos? — râse ea, ignorând-o pe Daria.
Andrei păru surprins, dar prefăcu că nu observă. Daria îi interpretă tăcerea ca interes și se supără.
Ceaiul fu tensionat. Ruxandra se purta ciudat, iar Daria veghea la copii.
— Mulțumesc, plec, — spuse Andrei când atmosfera deveni prea grea.
— De ce? Aveți loc toți, — insistă Ruxandra.
— Nu suntem așa cu Andrei, — tăie Daria.
— Ce demodat! Te învăț eu cum să te porți cu bărbații. Nunta aproape, iar tu ești nepregătită!
— La revedere, — păli Andrei.
— Ne vedem! — strigă Ruxandra.
Daria nu-i vorbi surorii toată seara.
— Ascultă, nu sunteți potriviti, — declară Ruxandra a doua zi.
— De ce?
— E tânăr, tu nu mai ești.
— Diferența nu e mare.
— Dar se simte.
— Ce vrei să spui?
— El mi se potrivește mie.
— Serios?
— S-a înțeles cu băieții. Și m-a privit așa… voia să rămână!
— Nu la noi. La mine! — izbucni Daria.
— Glumeam! Doar te testam.
— Ce e cu operația? — schimbă Daria subiectul.
— E mâine. Acum merg la consult. Rămâi cu copiii?
— Lucrez.
— Ești director!
— Și?
— Ia o zi liberă. — Ruxandra o privi ca și cum ar fi cerut ceva banal. — După operație, am nevoie de liniște. Va trebui să ai grijă de ei.
Răspunsul Dariei o lăsă fără cuvinte.
