Mihai, cea asta? întrebă sorămă, strângând o cămașă în mâini. Ce picătură roz e aia? Un ruj? Serios? Deci ai întârziat la serviciu
Ana, ce vorbești tu așa? răspunsei, obosit, în timp ce strângeam lucrurile de la birou. De pe tură. Ce ruj? La noi în secție e doar asistenta, bunica Nadiţa. Hai să fim serioși Sunt epuizat.
Ana se înfăşoară în şală, strânse cămaşa şi se duse la baie. Eu oftai adânc.
Au trecut peste şase luni de când Ana şi eu ne cunoascem. Părea că totul în viaţa noastră e perfect, în afară de un singur lucru Ana era extrem de geloasă. Găsea motive chiar şi acolo unde părea că nu există.
Uitel, se plânse Ana. Cu siguranţă mă înşelă. Uite asta.
Îi întinse cămaşa sorei sale şi îşi încrucișă braţele. Era foarte supărată.
Mădălina, sora Anei, privi cămaşa, mişi la pată petele şi izbucni în râs.
De ce râzi? se ofensează Ana.
E o pată de gem de fructe.
Ana smulse cămaşa din mâna sorei şi o mişi la patrupă. Uimirea de pe chipul ei era amestecată cu confuzie.
E timpul să te linişteşti. Nu înţeleg de unde vine această suspiciune ciudată.
Ana se aşeză în faţa sorei.
Nu tocmai începusem să ieşim împreună, recunoscu ea, privind în jos. L-am tras din relaţia anterioară. Înţelegi? M-a înşelat pe mine. La început păream că nu va pleca, apoi am înţeles că da că va pleca. Şi cumva…
Asta nu e un motiv să vorbeşti despre infidelitate. Învaţă să ai încredere.
Am încredere, contrazice Ana. Totuşi îmi este frică să te pierd.
Mădălina clătină capul, neştiind ce să spună.
Unde ai fost? întrebă Ana, încrucișând braţele. Era ora una dimineaţa.
Eu oftai din nou.
Ana, tu însţi mai lăsat să stau cu băieţii. Mam uitat la fotbal. Am stat puţin, neam odihnit. Ce e în neregulă?
Dumitru era deja acasă, am sunat la Lia. Unde ai fost în ultimele două ore?
Dumitru plecase mai devreme, pentru că iam promis soţiei, şi eu şi Sergiu am rămas. Ana, linişteştete. Mă duc la culcare.
Mergi la dormitor şi mă întind. Voiam să uit, să mă desprind de geloziile ei cronice, să simt din nou uşurinţa din suflet, ca altădată. Dar Ana strică tot din nou, ca de obicei.
Ieşi din magazin şi se îndrepta spre bloc. Era cu ochii pe telefon, aşa că nu observă nimic în jur. Întorcânduse peste umăr, strigă cu uimire. Pe partea cealaltă a străzii, lângă intrarea în apartament, se aflau o blondă şi Mihai, îmbrăţiţi strâns.
Privirea Anei se încărcă de un văl; aruncă sacul cu cumpărături şi se repezi spre băiat. O apucă de mână şi o trage deoparte.
Ştiam! exclamă ea. Ştiam că mă înşeli! Eşti fără scrupule. Mai minţit tot timpul. Nu! clatină capul. Nu! Am avut dreptate! Eşti un trădător!
Mihai privi cu o expresie cenușie, mâinile îi strânse din furie, iar ochii aruncau un judecător spre blondă, care stătea pe lângă noi şi nu înţelegea nimic.
Ana
Nu îmi mai vorbi! Ştiu ce vei spune. Nu vreau să aud scuzele tale goale.
E sora mea. interveni rapid Mihai. Ce?
Fata mătuşii Inge. O cunoşti. Vicky e sora mea, am crescut împreună. Mai bine mergi acasă să vorbim.
Ana se supusese şi plecă, lăsândule pe fete cu un scurt îmi pare rău.
Mihai se întoarse acasă târziu, extrem de supărat. Buzele îi erau strânse atât de tare încât păreau că nu există, iar ochii nu mai căutau chipul Anei.
Mihai
Mă satur, recunoașteam. Nu înţeleg de ce eşti așa de gelos. Nu pot. De când am început să ne vedem, aud critici tot timpul. În ochii tăi e mereu suspiciune. Mă înşeli cu pacienţii, cu asistentele, cu doctorii, cu fiecare stâlp de lumină. E prea mult. Sunt epuizat, sincer.
Mihai! striga Ana. Vrei să ne despărţim? Te rog Te iubesc! Iartămă, te rog. Nu ştiu cemi trece prin cap, dar voi face tot posibilul să nu se mai întâmple. Te rog
Ana se lăsă să cadă în jurul meu, apucândumi mâna şi căutândumi ochii. Simteam milă pentru ea; o iubeam cu adevărat şi chiar am încheiat relaţia anterioară pentru ea, care durase peste cinci ani. Nici nu miam imaginat că aş putea face așa ceva, dar Ana mia cucerit sufletul. Şi acum îndoielile mă erodează dinăuntru.
Te iubesc, şoptii, strângândţi mâna şi privindumi în ochi. Dar tot ce faci e nenorocit. Nu pot să trăiesc aşa
Nu o să mai fac, chicoti Ana. Niciodată. Rămâi cu mine. Nu înţelegi că nu pot fără tine.
Mihai oftează şi mă trage pe Ana aproape. Nu pot să o părăsesc, nici după ce a făcut asta.
Câteva luni, relaţia noastră se așeză pe un drum liniștit; nu mai era gelozie vizibilă, şi eu mă bucuram de compania ei, ştiind că nu mai plec la serviciu dinainte şi nu rămâneam până târziu.
A venit toamna și sezonul de îmbolnăviri, iar numărul pacienţilor creştea. Eu nu mai puteam să vin devreme la spital, eram epuizat, așa că mâncam în casă şi mergeam la culcare.
Ana din nou începu să suspecteze. La început încerca să mă creadă, să nu întrebe de ce cămașa lui mirosea a parfumuri străine. În colectivul nostru erau mai multe asistente, toate femei, şi nu părea motiv de îngrijorare. Dar, zi de zi, suspiciunile îi creşteau, urmărea fiecare mișcare, cerceta cămăşile, încerca să afle ceva.
După muncă, Mihai fu imediat în duș. De data aceasta petrecu puţin timp, căci voia să ajungă repede în pat. Aproape în tăcere, deschise ușa şi îl surprise pe Ana răsfoind telefonul.
Ana Ce faci? întrebă el.
Fata se ridică brusc şi aruncă telefonul înapoi.
Doar să sun, răspunse ea.
Mihai arătă telefonul roz de pe pat.
Şi pe al tău nu îl ai?
Este descărcat.
Ecranul telefonului Anei sclipi, iar un mesaj aparut:
Chiar descărcat? Deci înşeli şi tu. exclamă Mihai, ridicând din sprâncene. Mai trebuie să aflu ceva?
Scuze, plecă capul ei.
Şi ai găsit ce căutai? Mia dat spuse el, iritat.
Ana clătină capul.
Mihai, fără să vorbească, se duse la dulap şi începu să-și strângă lucrurile. Ana se ridică de pe pat, apucă mâna lui.
Te rog, nu! Nu vreau să plec. Îţi promit că mă voi schimba Mihai!
Nu, Ana, prima dată am iertat, a doua nu vreau să cad din nou în capcana asta. Mă satur. Vreau să trăiesc liniştit, să am încredere şi să fiu încrezut. Asta nue viaţa.
După jumătate de oră, el strânse tot cea avut, lăsând-o pe Ana pe pat, cu genunchii strânşi.
Te iubesc, spuse el. Dar nu mai pot. Tu nu te vei schimba.
Mihai plecă din apartamentul închiriat şi se duse la părinţi. Era cu adevărat obosit.
Încrederea distruge orice relaţie, oricât de solidă ar fi. Poate Ana simțea că, la un moment dat, o să o înşele pe felul în care a înşelat pe fosta ei. Dar ea a ales să-l ia pe mine, să-l facă pe acela bărbat. Fără încredere nu poate exista nici dragoste, nici prietenie, nici nimic. Asta a fost greșeala ei cea mare.
