Nu dă bine să aibă copiii tăi apartamente, iar fiul meu să nu aibă nimic. Hai să-i luăm și lui un apartament cu credit ipotecar!
În ultima vreme, soțul meu, Ștefan, a hotărât că trebuie să rezolvăm problema apartamentului fiului său, fiindcă ai mei copii au fiecare apartamentul lor, iar băiatul lui nu. Să explic puțin: copiii mei sunt ai mei și ai lui Ștefan, iar băiatul lui Ștefan este din prima lui căsătorie.
De ce ar trebui să mă implic eu și să-mi fac griji pentru locuința lui? Încă de la început am știut că Ștefan mai fusese căsătorit și avea deja un copil. Tocmai de aceea nu m-am grăbit atunci să mă mărit cu el.
Am locuit împreună aproape trei ani înainte să ne căsătorim. Am urmărit mereu relația lui cu fosta soție și cu fiul lor. Un an mai târziu am născut primul nostru fiu. După încă doi ani a venit pe lume cel de-al doilea băiat.
Sunt mulțumită pe deplin de Ștefan, atât ca soț, cât și ca tată. Se implică în creșterea copiilor și în familie. Are un salariu bun, nu pot să mă plâng. Sigur, ca în orice familie, mai avem și noi dispute sau neînțelegeri din când în când.
Locuiam într-un apartament pe care îl moștenisem de la tata. Mama a divorțat de el când eu eram la grădiniță. Între timp, mama s-a recăsătorit, dar din al doilea mariaj nu are alți copii.
Ștefan și fosta lui soție au trăit mereu cu chirie, au încercat ani de zile să strângă bani pentru un credit la bancă, dar nu au reușit niciodată. După divorț, ea s-a întors la părinții ei, iar Ștefan a continuat să stea cu chirie.
După ce m-am măritat cu el, s-a mutat la mine. Niciodată nu ne-am pus problema cui este apartamentul pur și simplu am locuit împreună și ne-am gospodărit, am făcut renovări, am cumpărat mobilă nouă. Acum un an și jumătate însă, au murit bunicile mele atât cea din partea mamei, cât și cea din partea tatălui. Prin testament, am moștenit ambele apartamente.
Cum copiii noștri sunt încă mici, am hotărât să închiriez cele două apartamente. Când vor crește, fiecare fiu va primi un apartament. Acum, banii din chiria unuia îi dau mamei ca sprijin la pensie, iar banii de pe al doilea intră, ca supliment, la salariul meu. Niciodată nu prisosesc niște lei în plus, mai ales în zilele de azi.
Ștefan nici nu s-a amestecat vreodată în treburile cu apartamentele era clar că nu îl privesc direct. De la bun început i-am spus că, atunci când vor crește copiii noștri, fiecare o să primească câte un apartament. El a fost de acord, iar subiectul a rămas închis.
Până când, într-o zi, Ștefan mi-a zis:
Fiul meu termină liceul peste câțiva ani. Devine adult, trebuie să se gândească serios la viitor!
Nu înțelegeam unde vrea să ajungă, dar am ascultat mai departe.
Uite, copiii tăi au fiecare câte un apartament! Dar al meu nu are nimic! Hai să-i cumpărăm un apartament cu credit bancar! a venit, deodată, cu ideea.
Am rămas fără cuvinte! Aveam atâtea întrebări… În primul rând, l-am întrebat de ce, dintr-o dată, copiii noștri comuni au devenit doar ai mei. Ștefan mi-a spus să nu fiu cârcotașă.
Dar băiatul meu nu va moșteni niciodată nimic. Vreau să aibă propriul lui apartament!
E frumos că te gândești la el, dar fiul tău are și mamă, și tată, care ar trebui să aibă grijă de asta. De ce nu se ocupă mama lui?
Ștefan mi-a explicat că fosta lui soție are salariu mic și este ajutată foarte mult de părinți. El, zice, nu se descurcă să plătească singur un credit. Dar, dacă l-aș susține eu, atunci totul s-ar aranja. Practic, voia să spună să acceptăm să luăm un apartament pe numele fiului lui, iar noi să achităm ratele creditului.
Noi, cu salariile bune și cu banii din chirii, am putea reuși! insista el.
Poate că am reuși, dar cu multe sacrificii. Ștefan deja plătește pensie alimentară pentru fiul lui. Și, când va intra la facultate, îl va ajuta din nou, fiindcă mama lui nu are cu ce. Rezultatul? Pentru fiul lui, eu și copiii mei am rămâne fără vacanțe, nu am mai merge la mare. Am strânge constant cureaua. Pentru ce? Ca să pară Ștefan un tată exemplar?
Aș fi înțeles dacă Ștefan ar fi pus el apartamentele copiilor noștri, iar apoi ar fi vrut să sprijine și fiul cel mare. Dar apartamentele copiii le au de la mine. El nu a adus nimic din acest punct de vedere. De ce să plătesc eu ratele pentru altcineva?
I-am spus clar lui Ștefan că, dacă îl preocupă atât de mult problema, atunci fosta lui soție să ia un credit, iar ratele să le achite din pensia alimentară.
Eu nu mă voi implica în așa ceva!
Ștefan e foarte supărat pe mine și nu-mi vorbește de o săptămână. Din păcate, nu mă poate înțelege…
Morala? Fiecare trebuie să-și asume responsabilitatea pentru propriul copil și ce îi poate oferi, fără a sacrifica bucuria și siguranța celorlalți din familie. Ajută-i pe toți, dar nu în detrimentul propriilor copii sau al fericirii voastre!
