Îmi amintesc că tocmai ieșisem de la sala de sport din Chișinău și am văzut șapte apeluri pierdute de la mama își amintește Ada. Am citit mesajul: Sună-mă imediat!. Deși era aproape ora unsprezece seara, am hotărât să o sun. Mama era mereu emoționată și putea sta trează o noapte întreagă doar pentru că-și făcea griji din nimicuri. Când am intrat în casă, mama m-a întâmpinat cu ochii în lacrimi și mi-a spus că s-a întâmplat ceva grav, că nunta s-ar putea anula.
Ada are o soră, Mirela, care abia împlinise douăzeci și trei de ani. Fata e un designer talentat și hotărât. Terminase Institutul de Arte Plastice de la București cu un an în urmă și a găsit imediat serviciu la o firmă din sectorul creativ. A ales să studieze designul și, pe parcursul facultății, lucra part-time. Cum a finalizat studiile, a fost angajată direct la compania unde stagia. Și viața personală a Mirelei părea demnă de admirat, cel puțin până în acea zi.
De peste un an, Mirela era într-o relație cu Radu. El era cu trei ani mai mare decât ea, locuia singur în Iași, muncea din greu și punea deoparte bani pentru a-și cumpăra o casă. Avea un comportament bun, era respectuos și părea un bărbat de încredere.
Mirela și Radu își fixaseră deja data la Oficiul Stării Civile. Mai erau doar câteva săptămâni până la marele eveniment.
Cineva i-a scris Mirelei pe Facebook! povestește Ada. Nu ne cunoaștem, dar eu știu multe despre tine și cred că ar trebui să afli adevărul înainte de nuntă…. Mirela s-a uitat la profilul acelei femei, părea să aibă vreo 40 de ani. Și s-a întrebat ce-ar fi putut scrie de important o persoană necunoscută.
Cu toate acestea, străina s-a ținut de Mirela cu mesaje din diferite conturi. În final, au stabilit să se întâlnească la o cafenea din centrul Chișinăului, aproape de biroul Mirelei. Mirela a ajuns prima și aștepta la masă, când, deodată, a intrat o femeie însărcinată. La început, Mirela nici nu s-a gândit că e ea, dar femeia s-a îndreptat direct spre ea.
Tu ești Mirela? Mă numesc Ela. Mă întâlnesc cu Radu de mai bine de un an și peste patru luni vom avea un băiețel.
Desigur, Mirela nu a crezut. Părea o absurdeală! Cum era posibil? Ea și Radu se vedeau de peste un an și urma să se căsătorească! Femeia nu s-a certat, nici nu a încercat să convingă, doar a plecat. La ieșire, i-a spus: Ai numărul meu, poți să mă suni oricând dacă ai întrebări. Poți discuta și cu logodnicul tău. Și a dispărut.
Ce i-a spus Radu? De aici a început tot necazul. Mirela decisese că intimitatea fizică o va trăi doar după căsătorie. Au ieșit la plimbări, s-au sărutat și s-au îmbrățișat, dar atât. Mirela nu avea experiență.
Radu, în schimb, avea deja trecutul lui. S-a simțit atras, dar a căutat alinarea în altă parte, fără să se implice. O cunoscuse pe această Ela într-un local din Timișoara, și încă de la început i-a spus că nu vede ceva serios. Ela, abia despărțită de soț, avea deja un copil, primea pensie alimentară decentă și lucra la o clinică din oraș. Inițial, Ela a acceptat situația, înțelegând diferența de vârstă.
Radu a spus că, după nașterea copilului, va face un test de paternitate și, dacă era al lui, va oferi sprijin. Totodată i-a spus Mirelei că poate vina este a ei el era tânăr și sănătos, iar principiile ei vechi l-au împins spre Ela.
Acum, Radu o imploră pe Mirela să nu-l lase. Susține că o iubește și, pentru el, Ela conta doar ca o aventură fizică. Dacă Mirela ar fi fost mai deschisă, nu ar fi existat Ela. Dacă va fi tatăl copilului, va ajuta cu bani i-a propus Elei să facă întrerupere, dar ea a refuzat. E alegerea ei.
Ce părere aveți este Radu vinovat sau nu? Poate instinctele lui de bărbat l-au stăpânit, și pentru un tânăr fără iubire fizică e greu… Sau poate Mirela ar trebui să fugă de un logodnic cu un asemenea caracter, căci lipsa de intimitate nu justifică trădarea?
