Nu te întrista, Ionel! Nu te lăsa de bătut! Cel puțin ai întâmpinat Anul Nou cu stil!
Așa se întâmplă, orașul de acasă. Ionel coborî de pe peron, păși pe piața din fața garsei și se îndreptă spre stația de autobuz. Nu-i spusese soției că va ajunge în ziua aceea.
Starea lui Ionel nu era prea bună, căci tocmai încheiase o discuție neplăcută cu Ana. Soția îl învinovățea mereu, se plângea că e egoist și nepăsător.
De ce nepăsător? Încă de Anul Nou voia să o felicite, dar ea îi închise telefonul. Se supăra!
Trei zile încercă să o sune, dar nu ridică deloc. Așa că și el, supărat, renunță la apeluri.
Și, pe deasupra, nici măcar nu îi urează La mulți ani părinților și surorii, ca să nu mai vorbim de el. Acum, chiar la prag, o va smulge de tot.
Nu e doar vina ei; și ea are mici greșeli, deci să răspundă și ea! Cum ziceau ei, Cea mai bună apărare e contraatacul.
Ionel se încurajează și intră în blocul său cu un aer de luptător.
Apartamentul îl întâmpină în liniște.
Hei! Cine e vivo aici? Anicu, am venit! strigă Ionel, dar nu primește răspuns.
Aruncă o privire în bucătărie nu era niciun semn al Anei, apoi în camera de zi goală, iar în dormitor același lucru. Dar imediat i se arătă schimbările: lângă perete nu mai era pătuțul copilului, nu mai era comoda cu masa de schimbat și căruciorul pe care le primiseră de la părinții Anei.
Ionel se grăbi la dulap și jumătatea în care obișnuiau să stea hainele Anei era goală.
A ieșit pe dinafară? M-a lăsat? se gândi el.
Sună la soacră, dar nu răspunde. Apoi încearcă cu prietena Anei, Cătălina. Tot tăcere. În cele din urmă reușește să vorbească cu Mihai, soțul lui Cătălina.
Salut, Mishu! Dă-mi telefonul Cătălinei, nu reușesc să o prind, îi ceru Ionel.
Cătălina e cu copilul în sat, la noi au petrecut Anul Nou. În acea zonă semnalul nu e prea bun, răspunse Mihai.
Am venit ieri, pentru că azi am schimbare la muncă. Ei încă se odihnesc, spuse Mihai. De ce vrei pe Cătălina?
Mă gândisem că poate știe unde e Ana. Am venit de la părinții ei și nu găsesc nici casa ei, nici lucrurile pe care le-am cumpărat pentru copil, explică Ionel.
Deci, soția ta era pe punctul să devină mamă, și tu ai plecat la sărbători, lăsând-o singură acasă? exclama Mihai.
Nu a vrut să plece. I s-a stabilit data 1011 ianuarie. Au fi putut să plece cu o zi înainte.
Felicitări, Șarpele, ești o fantomă, zâmbi prietenul.
De ce? nu înțelegea Ionel.
Pentru că, cel mai probabil, ești deja singur. Prostește! Sună la spital, probabil e acolo, sfătuiește Mihai.
Zece zile mai târziu.
Nu înțeleg, Ionel, spunea mama la telefon, de ce trebuie să stai acasă de sărbători? Nu vrea Ana să plece, tu să vii singur. Termenul e aproape de două săptămâni, vei reveni la timp.
Mai mult, aproape toată familia se va aduna: mătușa Vasilica și unchiul Ștefan, Nela cu Victor, Olga cu Paul, plus tata și Vasile cu Grigore.
Vasile a rezervat pentru noi camere la un hotel din pădure, la țară, pentru patru zile de pe 30 decembrie până pe 2 ianuarie.
Pe 31 în restaurant va fi un banchet cu artiști invitați. Am plătit eu, apoi tu îmi returnezi. Vei sta la noi până de Crăciun, iar pe 8 pleci. Ajungi la timp pentru termenul Anei.
Ana refuza să plece:
Ionel, s-ar putea să se întâmple oricând. Imaginează-ți: toată lumea se distrează, iar eu încep să am contracții. Mai mult, hotelul e în afara orașului va ajunge ambulanța la timp?
Nu, nu merg nicăieri.
Așa spune mama: femeile își pun boala pe primul loc, iar venirea unui copil e un mare har. Ne-a adus pe noi trei pe lume și, în concediu, nu a stat niciodată pe canapea.
Desigur, Ionel înțelesese că Ana avea dreptate în ceva. Dar își imagina cum ar fi fost plictisitor să petreci noaptea de Revelion singur: doar el și soția, la o masă modestă Ana spunea că nu se hotărăște să gătească nimic special. Se simțea melancolic.
Totodată, toată familia ar fi cântat și dansat în restaurant, sub muzică și lumini.
În final, pleacă singur.
La hotelul de la țară era cu adevărat veselie. În jurul miezului nopții, când Anul Nou deja începea, Ionel ieși din sala de bal în hol să sune la soție, dar nu răspunse.
Bine, te supără, dar e vina ta. Ar fi putut să fie și ea lângă noi, să se distreze, gândi el.
A doua zi, mama îi arătă dezaprobarea față de nevastă:
Ana nici măcar nu a sunat să ne ureze La mulți ani și să ne felicite pe tată și pe mine. Te-ai aruncat pe capul ei! blestemăo. Nu înțelege ce înseamnă familie adevărată. Noi suntem aici, iar ea e departe. Să stea și să se gândească.
Ană nu era cu ei în noaptea aceea. Dacă-și aducea aminte pe cineva, era pe Ionel, nu pe socri și pe ceilalți.
Părinții ei, aflând că a rămas singură de sărbători, o chemară la ei. Nu aveau planuri pentru o masă fastuoasă.
Fratele Anei locuia în capitală, la o fabrică cu program continuu, și nu avea concediu de sărbători, așa că părinții au hotărât să sărbătorească Anul Nou în doi.
Pe 31 la ora nouă, Ana și mama așteptau la masă când, brusc, a început travaliul.
Chemară ambulanța. Mama pleacă cu Ana, iar tatăl îi urmărește cu mașina.
Așa că Ana a întâmpinat Anul Nou în spital, iar părinții ei în vestibul secției. Ana a devenit mamă pentru primul său copil
Ionel, urmat de sfatul prietenului, sună la spital.
Colțul de flori? A plecat ieri din spital, îi răspunse operatorul.
Cum a plecat? nu-l credea Ionel. E deja bebeluș?
Da. Pe 1 ianuarie, la miezul nopții.
Cine a luat-o de acolo? întrebă Ionel.
Un tânăr, nu înregistrăm aceste detalii în registru, răspunse vocea.
Ionel înțelese că doar părinții o puteau lua, deci atât ea, cât și copilul erau cu ei.
Cumpără un buchet de trandafiri și pornește spre casa lor.
Bate la ușă. Îl deschide socrul.
Ascult, vă rog.
Bună ziua, am venit la Ana, spune Ionel.
De ce? întreabă tatăl Anei.
De fapt, sunt soțul ei, răspunde ginerele.
Ana! strigă socrul dinăuntru. Un bărbat a bătut la ușă și spune că e soțul tău. Vrei să vorbești cu el?
Nu, să plece, răspunde Ana din interiorul apartamentului.
Socrul ridică din umeri:
Nu vrea. La revedere, tânărule! și închide ușa.
Ionel așteaptă câteva clipe și mai sună din nou.
De data aceasta o deschide soacra o femeie înaltă, robustă, cu voce puternică. Sincer, Ionel o simțea puțin intimidat.
Nu ai înțeles ceva? întrebă ea.
Lăsați-mă să intru, începu el cu curaj. Am drepturi…
Nu termină fraza. Femeia smulge buchetul din mâinile lui și îl lovește pe nas de câteva ori.
Pentru ce crezi că ai drepturi, avocatul tău îți va explica! Și nu mai suna, că neamul meu doarme, spuse ea, aruncă buchetul la picioarele lui și închide ușa.
Ionel se îndreaptă spre casă. Pe drum își freacă fața cu mâna trandafirii erau frumoși, dar cu spini.
Ajuns acasă, sună prima dată la mama.
Gândeștete, nu m-au lăsat nici să intru în apartament, nici să îl văd pe copil.
Nu te stresa, Ionel. Ana se va întoarce cu copilul în brațe. Unde s-ar duce altfel? Nu o suna și nu-i trimiți bani.
Lăsații pe părinți să o hrănească, dacă sunt așa de înțelepți. Într-o săptămânădouă, va reveni singură. Tu, odihneștete, mâine ai muncă.
Așa și face: mănâncă niște sarmale de la magazin și se culcă.
Dormea liniștit, necunoscând că aceea va fi ultima noapte în acel apartament.
A doua zi, când revine de la muncă, toate lucrurile lui în cutii și saci negri stau pe scara blocului.
Sună din nou. Îi deschide soacra, proprietara apartamentului cu două camere, în care locuiau Ana și Ionel.
Deci, dragă ginere? Ții amintești adresa căminului de studenți, sau vrei să-ți amintesc? Strânge-ți bagajele. Tot ce rămâne aici va fi aruncat mâine de menajeră!
Ionel trebuie să se mute la cămin.
Divorțul ia dat bătăi de cap. În cămin se sătură, iar când primește salariul, din care se scad pensia alimentară și încă 5.000 de lei pentru a susține fosta soție, își dă seama că nu-i rămâne aproape nimic.
Fii mai economic! Încă trebuie să-ți cumperi un apartament, îl sfătuiește Mihai. Nu-ți face griji, Ionel! Nu te abate! Cel puțin ai sărbătorit Anul Nou în stil!
Ana a locuit trei ani la părinți, care o ajutau cu micuțul Sasu. Între timp, închiriau apartamentul.
Când Ana a găsit un loc de muncă, s-a mutat din nou cu Sasu. După renovare, nu mai rămăsese nimic din Ionel și familia lui.
Ce părere aveți despre decizia lui Ionel? Scrieți gândurile voastre în comentarii, daţi like.
