„Uită-te la tine!” – a strigat bărbatul, apucându-și valiza. – „Vacă grasă! Te urăsc!”
Pe țesătura albastru deschis a cămășii lui preferate ardea o pată roșie îndrăzneață. Ruj. Nu al ei.
„Maria, de ce? Ce am greșit?”
„Ești doar un idiot!” – a scuipat ea printre dinți, iar el a trântit ușa.
A plecat spre amanta lui, convins de impunitatea sa. Fără să știe că deja pășise pe un drum fără întoarcere.
Povestea lor începuse cândva ca un basm. S-au cunoscut la birou – tineri, plini de speranțe și vise. Dragoste, căsătorie, viață împreună. Apoi ani de tratamente, lacrimi nesfârșite și, în sfârșit, nașterea micului Victor. Ochii lui, ca ai tatălui. Părul negru, la fel ca al lui.
Dar după naștere, totul s-a schimbat. Trupul Mariei nu mai era la fel. S-a dedicat fiului lor, iar Alexandru rămânea din ce în ce mai des până târziu la muncă. La început, nu a vrut să creadă. Dar când a văzut pentru prima dată rujul pe cămașa lui, lumea ei s-a prăbușit.
„Destul! Nu mai pot trăi cu tine!” – el se agita prin cameră, aruncând haine în valiză. – „Vom vorbi despre divorț mai târziu!”
Ea a rămas nemișcată. Doar lacrimile curgeau tăcut pe obrajii ei.
„O să plătesc pensia alimentară, dar pentru orice altceva – nu mă suna!”
„Alexandru, te rog! Pentru binele fiului nostru!”
„Nu folosi copilul împotriva mea!” – a privit-o cu dezgust. – „Uită-te la tine! Grasă, neîngrijită. Sunt femei care nasc și rămân slabe! Ugh! Dezgustător!”
Fiecare cuvânt a fost ca un cuțit. Ea l-a privit cum pleacă, fără să se mai uite înapoi. Pentru totdeauna.
Divorț. Pensie alimentară. Goliciune. Mama ei o ajuta cu fiul, dar durerea și umilința nu o părăseau.
Zi după zi. A început să aibă grijă de ea însăși. Sport. O nouă tunsoare. Haine frumoase. Un zâmbet. Pentru prima dată după mult timp, s-a privit în oglindă și s-a recunoscut din nou.
Apoi a apărut Mihai. Un coleg care o susținuse mereu. Privirea lui era caldă, mâinile – sigure. Pentru prima dată, a simțit că cineva o apreciază nu pentru aspectul ei, ci pentru sufletul ei.
Nunta a fost modestă, dar sinceră. Mihai nu i-a reproșat niciodată felul în care arăta, nici măcar atunci când a doua sarcină i-a adus din nou kilograme în plus. O iubea. Exact așa cum era ea.
Dar Alexandru?
Viața și-a bătut joc de el. Noua lui soție a născut și ea. Și a luat și ea în greutate. Aceleași cuvinte pe care le aruncase odinioară ca niște săgeți în inima Mariei acum răsunau în propria lui casă.
„Vacă grasă! Cum ai putut să te neglijezi așa?!”
Într-o zi, prieteni comuni i-au povestit Mariei despre asta. Ea doar a zâmbit. Bumerangul s-a întors.
Și nu îi păsa deloc.
