Îmi amintesc că pe atunci el avea doar 16 ani când a adus-o acasă Fata, vizibil însărcinată de mult, mai mare decât el cu un an.
Raluca învăța la același liceu tehnic ca și el, doar la un alt an. Timp de câteva zile Mihai observa cum fata necunoscută se strângea în colț și plângea în liniște. Nu i-au scăpat burta care se rotunjea, aceleași haine purtate timp de două săptămâni și privirea goală, lipsită de speranță.
După cum s-a dovedit, povestea ei o știa aproape toată lumea Nepotul unui om de afaceri cunoscut din București se întâlnea cu ea, iar apoi pur și simplu a dispărut, plecând pentru o problemă urgentă la Iași. Părinții lui nu voiau să audă de ea. I-au spus-o direct.
Iar ai ei, de parcă ar fi trăit în Evul Mediu, temându-se de rușine, au alungat-o din casă și au plecat la țară. Unii o compătimeau pe Raluca, alții râdeau de ea pe la spate.
Ea singură e de vină. Trebuia să gândească cu capul!
Mihai nu mai putea privi. S-a gândit și s-a apropiat.
Nu va fi ușor, încetează să suspini. Îți propun să te muți la mine, putem chiar să ne căsătorim. Dar îți spun de la început nu știu să mint și nu voi pretinde că totul e perfect. Voi fi pur și simplu lângă tine și promit că vom reuși.
Raluca și-a șters lacrimile și s-a uitat la băiat. Ce să mai spună Un băiat obișnuit, fără rafinament. Iar ea visa la un soț cu totul diferit! Numai că în situația ei nu era de ales și Raluca a mers cu el.
Părinții au fost în șoc, mama l-a implorat pe Mihai să se răzgândească, dar el a fost ferm.
Mamă, nu exagera, cumva va fi. Am două burse, normală și socială. Voi lucra în plus, vom reuși!
Dar voiai să mergi la facultate!
Și ce? Trăim cumva. Tata a muncit toată viața la fabrică, tu la magazin. Oamenii fără studii superioare trăiesc și ei cumva. Mamă, nu e sfârșitul lumii!
Raluca s-a mutat în camera lui Mihai. El i-a dat patul său, iar el s-a mutat pe canapeaua pliantă incomodă. Timp de câteva zile a fost foarte tăcută. Ca o umbră, mergea de mână cu el la școală și acasă, până când a explodat în cele din urmă.
Am ajuns la capăt! De ce părinții tăi se uită urât la mine? Nu le plac! Și de ce nu petreci timp cu mine? Stai cu nasul în cărți sau dispari undeva?!
Mihai a fost surprins.
Nu crezi că e normal? Nu le plac, dar te-au primit și nu te deranjează. Se uită urât? Părinții tăi nici nu vor să te vadă. Iar părinții tatălui copilului tău? Unde sunt? Stau cu nasul în cărți pentru că învăț și nu vreau să fiu dat afară după primul an. Și bursa îmi va prinde bine. Dispar? Pentru că muncesc în plus și nu am chef să mă uit la seriale plângăcioase cu tine.
Raluca a izbucnit în plâns.
De ce vorbești așa?
Cum? Ți-am spus că nu știu să mint. Și oricum, când mergem la oficiul stării civile?
Nu pot merge așa, cumpără-mi o rochie frumoasă, cu talie înaltă, ca să nu se vadă burta.
Ce tot spui? Vom aduce certificat de sarcină, ce rochie? Trebuie să mai strâng bani pentru cărucior și pătuț
Mama a întins mâna după valeriană, dar s-a împăcat treptat cu situația și tot mai des arunca priviri la hăinuțele pentru copii. Păi nu se întâmpla nimic rău Să trăiască, să se căsătorească, iar ei cu tata vor ajuta cât vor putea. Doar că fata asta părea cam nerecunoscătoare, mereu nemulțumită de Mihai, de ei, de apartamentul strâmt. Poate după ce va naște, se va schimba.
Dar Raluca nu intenționa să se schimbe. Când Mihai s-a întors murdar și obosit de la spălătoria de mașini, aducând în cameră o pisică slăbită, a intrat în furie.
Idioatule! Ce ne trebuie nouă această pisică zdrențuită? Scoate-o afară! Arunc-o din apartament!
Dar Mihai doar a zâmbit.
Nu, ea e însărcinată. Rămâne, deci nici nu începe. Mai bine taci și încălzește-mi cina.
Așa?! Raluca aproape a țipat. Alege! Ori ea, ori eu! Bestia asta se uită și ea urât la mine!
De ce? Mihai a privit-o cu neîncredere. E casa mea și nu trebuie să aleg. E pisica mea și dacă te deranjează, poți pleca. Nici mama nu mi-a pus astfel de condiții. Poate e timpul să nu te mai uiți de sus la toată lumea?
Raluca a făcut criză de nervi, a plâns, era geloasă pe această pisică slabă și neglijată. Unde o fi văzut Mihai burta la ea? Dar burta a apărut pisica era într-adevăr însărcinată.
Băiatul era obosit, dar ori de câte ori regretele începeau să-l apese, alunga aceste gânduri. Cumva vor reuși. Raluca va naște, se va liniști, iar mai devreme pisica îi va distra. Puii pufoși îi vor pune pe toți într-o dispoziție mai bună.
Dar totul a decurs altfel Bunicul, un întreprinzător cunoscut în București, s-a întors dintr-o lungă călătorie de afaceri și a aflat totul. L-a găsit pe nepotul său, i-a tras urechile și a anunțat că îl va lăsa fără bani dacă strănepotul va fi crescut într-o familie străină. Iar băiatul se temea foarte tare să piardă o astfel de avere.
Raluca a plecat cu el chiar în aceeași zi, fără să-și ia rămas bun de la Mihai. Din fericire avea documentele la ea (se ducea după ore la medic). De lucrurile ei a făcut semn cu mâna îi vor cumpăra altele noi! Și la liceul acela modest nu se va mai întoarce!
Mihai a fost zdrobit Cum așa? Nici măcar nu și-a luat rămas bun, nu a sunat, nu a rostit nici un cuvânt. A aruncat toate lucrurile ei și a stat mult timp singur în întuneric, îmbrățișând pisica lui.
Pisica înțelegea totul. Se lipea liniștită de el, simțind că este de folos. Îl compătimea, torcea, îl consola.
Mihai a asistat el însuși la nașterea ei, nepermițând mamei nervoase și tatălui derutat să se apropie de pisică. A stat lângă ea, i-a vorbit blând, a liniștit-o. A verificat dacă totul merge bine și a ținut telefonul pregătit, ca în caz de nevoie să sune la veterinar.
Totul a mers bine, pisica a născut patru puișori. Mihai a schimbat așternutul, a adus apă proaspătă și mâncare. S-a asigurat încă o dată că totul e în ordine și, epuizat, a închis ochii, simțind cum cel mai mic pisoi se cuibărește în palma lui, și s-a gândit că uneori animalele arată mai multă recunoștință decât oamenii.Îmi amintesc că pe atunci el avea doar 16 ani când a adus-o acasă Fata, vizibil însărcinată de mult, mai mare decât el cu un an.
Raluca învăța la același liceu tehnic ca și el, doar la un alt an. Timp de câteva zile Mihai observa cum fata necunoscută se strângea în colț și plângea în liniște. Nu i-au scăpat burta care se rotunjea, aceleași haine purtate timp de două săptămâni și privirea goală, lipsită de speranță.
După cum s-a dovedit, povestea ei o știa aproape toată lumea Nepotul unui om de afaceri cunoscut din București se întâlnea cu ea, iar apoi pur și simplu a dispărut, plecând pentru o problemă urgentă la Iași. Părinții lui nu voiau să audă de ea. I-au spus-o direct.
Iar ai ei, de parcă ar fi trăit în Evul Mediu, temându-se de rușine, au alungat-o din casă și au plecat la țară. Unii o compătimeau pe Raluca, alții râdeau de ea pe la spate.
Ea singură e de vină. Trebuia să gândească cu capul!
Mihai nu mai putea privi. S-a gândit și s-a apropiat.
Nu va fi ușor, încetează să suspini. Îți propun să te muți la mine, putem chiar să ne căsătorim. Dar îți spun de la început nu știu să mint și nu voi pretinde că totul e perfect. Voi fi pur și simplu lângă tine și promit că vom reuși.
Raluca și-a șters lacrimile și s-a uitat la băiat. Ce să mai spună Un băiat obișnuit, fără rafinament. Iar ea visa la un soț cu totul diferit! Numai că în situația ei nu era de ales și Raluca a mers cu el.
Părinții au fost în șoc, mama l-a implorat pe Mihai să se răzgândească, dar el a fost ferm.
Mamă, nu exagera, cumva va fi. Am două burse, normală și socială. Voi lucra în plus, vom reuși!
Dar voiai să mergi la facultate!
Și ce? Trăim cumva. Tata a muncit toată viața la fabrică, tu la magazin. Oamenii fără studii superioare trăiesc și ei cumva. Mamă, nu e sfârșitul lumii!
Raluca s-a mutat în camera lui Mihai. El i-a dat patul său, iar el s-a mutat pe canapeaua pliantă incomodă. Timp de câteva zile a fost foarte tăcută. Ca o umbră, mergea de mână cu el la școală și acasă, până când a explodat în cele din urmă.
Am ajuns la capăt! De ce părinții tăi se uită urât la mine? Nu le plac! Și de ce nu petreci timp cu mine? Stai cu nasul în cărți sau dispari undeva?!
Mihai a fost surprins.
Nu crezi că e normal? Nu le plac, dar te-au primit și nu te deranjează. Se uită urât? Părinții tăi nici nu vor să te vadă. Iar părinții tatălui copilului tău? Unde sunt? Stau cu nasul în cărți pentru că învăț și nu vreau să fiu dat afară după primul an. Și bursa îmi va prinde bine. Dispar? Pentru că muncesc în plus și nu am chef să mă uit la seriale plângăcioase cu tine.
Raluca a izbucnit în plâns.
De ce vorbești așa?
Cum? Ți-am spus că nu știu să mint. Și oricum, când mergem la oficiul stării civile?
Nu pot merge așa, cumpără-mi o rochie frumoasă, cu talie înaltă, ca să nu se vadă burta.
Ce tot spui? Vom aduce certificat de sarcină, ce rochie? Trebuie să mai strâng bani pentru cărucior și pătuț
Mama a întins mâna după valeriană, dar s-a împăcat treptat cu situația și tot mai des arunca priviri la hăinuțele pentru copii. Păi nu se întâmpla nimic rău Să trăiască, să se căsătorească, iar ei cu tata vor ajuta cât vor putea. Doar că fata asta părea cam nerecunoscătoare, mereu nemulțumită de Mihai, de ei, de apartamentul strâmt. Poate după ce va naște, se va schimba.
Dar Raluca nu intenționa să se schimbe. Când Mihai s-a întors murdar și obosit de la spălătoria de mașini, aducând în cameră o pisică slăbită, a intrat în furie.
Idioatule! Ce ne trebuie nouă această pisică zdrențuită? Scoate-o afară! Arunc-o din apartament!
Dar Mihai doar a zâmbit.
Nu, ea e însărcinată. Rămâne, deci nici nu începe. Mai bine taci și încălzește-mi cina.
Așa?! Raluca aproape a țipat. Alege! Ori ea, ori eu! Bestia asta se uită și ea urât la mine!
De ce? Mihai a privit-o cu neîncredere. E casa mea și nu trebuie să aleg. E pisica mea și dacă te deranjează, poți pleca. Nici mama nu mi-a pus astfel de condiții. Poate e timpul să nu te mai uiți de sus la toată lumea?
Raluca a făcut criză de nervi, a plâns, era geloasă pe această pisică slabă și neglijată. Unde o fi văzut Mihai burta la ea? Dar burta a apărut pisica era într-adevăr însărcinată.
Băiatul era obosit, dar ori de câte ori regretele începeau să-l apese, alunga aceste gânduri. Cumva vor reuși. Raluca va naște, se va liniști, iar mai devreme pisica îi va distra. Puii pufoși îi vor pune pe toți într-o dispoziție mai bună.
Dar totul a decurs altfel Bunicul, un întreprinzător cunoscut în București, s-a întors dintr-o lungă călătorie de afaceri și a aflat totul. L-a găsit pe nepotul său, i-a tras urechile și a anunțat că îl va lăsa fără bani dacă strănepotul va fi crescut într-o familie străină. Iar băiatul se temea foarte tare să piardă o astfel de avere.
Raluca a plecat cu el chiar în aceeași zi, fără să-și ia rămas bun de la Mihai. Din fericire avea documentele la ea (se ducea după ore la medic). De lucrurile ei a făcut semn cu mâna îi vor cumpăra altele noi! Și la liceul acela modest nu se va mai întoarce!
Mihai a fost zdrobit Cum așa? Nici măcar nu și-a luat rămas bun, nu a sunat, nu a rostit nici un cuvânt. A aruncat toate lucrurile ei și a stat mult timp singur în întuneric, îmbrățișând pisica lui.
Pisica înțelegea totul. Se lipea liniștită de el, simțind că este de folos. Îl compătimea, torcea, îl consola.
Mihai a asistat el însuși la nașterea ei, nepermițând mamei nervoase și tatălui derutat să se apropie de pisică. A stat lângă ea, i-a vorbit blând, a liniștit-o. A verificat dacă totul merge bine și a ținut telefonul pregătit, ca în caz de nevoie să sune la veterinar.
Totul a mers bine, pisica a născut patru puișori. Mihai a schimbat așternutul, a adus apă proaspătă și mâncare. S-a asigurat încă o dată că totul e în ordine și, epuizat, a închis ochii, simțind cum cel mai mic pisoi se cuibărește în palma lui, și s-a gândit că uneori animalele arată mai multă recunoștință decât oamenii.
