N-ați reușit să creșteți copiii cum trebuie. Uite-l pe Nicu al lui Sandu
Iulia la început nici nu pricepea de ce a început mama să se ia de ea. Parcă nu demult erau toate bune, mai ales în copilărie. O dădea drept exemplu fratelui mai mare, o lăuda.
Au dus-o așa și-așa, nici pe picior mare, dar nici lipsuri mari n-au simțit. Pâinea pe masă era, la cumpărăturile mai scumpe mai strângeau centura. Aveau și o mașină, nu nouă, dar își făcea treaba. Dacă se strica ceva, tata repara pe loc.
După liceu, fratele ei Sandu a dat la București. S-au dus mulți bani pe el chirie, taxe, mâncare
Iulia vedea cum părinții se chinuie, tăiau din toate. Urma să dea și ea admiterea. Îi despărțeau doi ani.
De încă o studentă în București nu suntem în stare. Avem și la Chișinău universitate, intră aici, îi zise data.
Așa a și făcut. Iar Iulia și-a găsit repede și un job întâi curier în weekend, apoi ospătară la cafeneaua din apropiere. Facultatea era la buget, hainele și le cumpăra singură, ba și mâncare mai lua acasă.
Bravo, fată, ești vrednică. Ne ești de ajutor. Și înveți și lucrezi. Sandu nu reușește. Are mult de învățat acolo, exigențele mari, săracu, obosește.
Și eu obosesc, mama, scriu proiecte noaptea.
Da nu te compari, tu ești acasă, altceva e la București.
După atâta chin, Sandu a luat diploma și a început să-și caute un job. De ce să se întoarcă acasă? În capitală sunt oportunități, nu? Joburi erau, dar nu pentru pretențiile lui. Bani tot de acasă.
Trebuie să-și facă un rost, apoi se rezolvă ele toate.
S-a rezolvat situația: Sandu s-a însurat brusc fata directorului, ce să mai, au venit și copiii. Noroc cu carul: socrii i-au luat apartament, l-au avansat pe Sandu la serviciu, i-au crescut salariul. Părinții răsuflau ușurați.
Iulia s-a măritat și ea, dar cu un băiat obișnuit, nu vreun fiu de șef. De casă au tras singuri, nici vorbă de București.
A venit pe lume fetița Lorena, iar după doi ani gemenii Mihai și Doru. Au așteptat și ei al doilea copil și, pac!, au rămas trei. A fost greu, dar n-au văzut pe nimeni plângându-se. Au crescut copiii, s-au dus la școli.
Când au făcut părinții 35 de ani împreună s-au hotărât, în sfârșit, să sărbătorească rataseră nunta de argint și pe cea de 30 de ani, mereu au fost probleme cu banii.
A venit Sandu cu băiatul, nevasta era ocupată, dar le-a trimis un cadou, ceva elegant: voucher la electrocasnice să-și ia o mașină de spălat vase. Ce să zic, tot respectul.
Sandu a dat cadoul, au ales modelul și i-au instalat-o. Mama toată seară n-a mai tăcut, la toți musafirii le-a arătat, ce minunăție, scăpăm de vase la sărbători.
Cadoul Iuliei a trecut neobservat, mai ales pe lângă laudele pentru mașina de vase. Păcat, că era o vacanță pentru doi la mare, un fel de lună de miere pentru părinți, cu mult mai scumpă, dar cine să aprecieze când luciul e la tehnologie?
Au mers, le-au mulțumit, dar i-au zis mamei că a aruncat banii aiurea. S-a terminat vacanța, dar mașina de vase tot merge.
Și de atunci, mama la fiecare ocazie deschisă mai aruncă o vorbă despre Sandu cel reușit. Stă la capitală, ce om! Carieră, apartament, nevastă, copil dar UNUL!
Un copil, nu trei să-i ții pe băncile școlii. De ce atâția? Trebuie educați! Acum încă nu vă doare capul, dar pe urmă? Uite la Sandu!…
La Sandu are apartamentul inteligent, aspiratorul robot, lumina se aprinde singură, mâncarea vine cu curierul, și vine și menajeră
Mamă, eu le fac pe toate, copiii și soțul mă ajută.
Da Sandu
Dar Sandu…
Dar fratele tău…
Timpul a trecut, copiii Iuliei s-au făcut mari. Niciunul n-a dat la București, dar au făcut facultăți la Chișinău. Și iarăși mama avea de comentat.
N-ați dat copiii la vreo universitate serioasă. Uite la Nicu al lui Sandu
Mamă, ai noștri sunt copii de treabă, despre Nicu nu prea știi tot! Am fost la ei, nu e chiar așa roz!
Nu-mi povesti povești, și dacă tu n-ai reușit nimic, nici copiii tăi nu vor reuși! Doar v-ați înmulțit sărăcia!
Da, mamă, n-am reușit: serviciu bun, dar nu la București! Bărbat serios, dar nu cine știe ce fiu de director! Copii cu diplome roșii, dar locali!
Avem apartament aranjat, dar fără menajeră. Un simplu aspirator, mașină de spălat vase, dar premiem și butonul!
Vă ajutăm, dar nu așa cu sume mari! Al tău Sandu nici bani de pastile nu vă trimite, cică cheltuieli prea mari…
El e realizat, tu ești nimeni!
Odată vine Sandu acasă. Mama credea că-i în vizită, dar era pentru totdeauna. Soția l-a lăsat, l-au dat afară de la firma socrului, cu băiatul probleme mari.
În Chișinău nu și-a găsit de lucru, salariile, față de București, nici nu se compară.
Iulia, am hotărât că Sandu trebuie să-și deschidă o afacere. El e pregătit. Nu poate lucra ca simplu inginer după București, zise mama.
Dacă ați decis, faceți cum știți.
De la voi așteptăm ajutor. Un credit, bani. Voi nu cheltuiți, nu stați la București.
Nici Sandu nu mai e la București! Timpul să coborâm cu picioarele pe pământ.
Ție nu-ți trebuie nimic, lui îi trebuie, el…
Mamă, copiii noștri au nevoie, și voi. Nu mult, dar fiecare cât putem. Avem mașina de schimbat, alte mărunțișuri.
Mașina poate aștepta! Sandu e mai important.
Știu, mamă. Sandu mereu primul. De când s-a dus la București, asta a fost. N-am vrut să dau admitere la București, dar nici aici nu m-ați ajutat.
Casa bunicilor de pe tată s-a vândut pentru școala și viața fratelui realizat. Și mașina tot de acolo a fost. Pentru Sandu, domn mare, totul s-a dat.
Când am cerut bani cu împrumut pentru căruciorul de gemeni, n-ați avut. La București n-am fost la Sandu, ci cu treabă. Am locuit la hotel, nu ne-a primit nora eram din provincie!
Acum e divorțat, are nevoie de ajutor. Nici casă nu are.
Nici mașină, c-a făcut praf-o băiatul lui. Hai să nu lungim, nu discutăm, nu mai dăm nimic.
Mamă, la noi sunt joburi cu salarii decente. Pentru băiatul de capitală par rușinos de mici, pentru noi totul e în regulă.
Ce să-i dau eu? Bani de semințe? Să-i dau pentru afacere, după pentru mașină, după pentru casă nu, mamă! Nu i se cade omului realizat să ia bani de la surioara săracă de la țară, care nimic n-a ajuns!
Iulia, cum vorbești așa cu mine?
E bine, mamă. Am înțeles clar, om adevărat a fost doar fratele. Acum e cu voi, să vă ajute el acum. E rândul lui.
Iuliana! Ne forțezi să vindem apartamentul. Înțelegi ce ne ceri?
Da? Eu vă forțez? Să nu uitați măcar să vă luați o cameră.
Au dat casa, și-au luat o vechitură cu o cameră, restul banilor i-au dat lui Sandu să se ducă iar la București. N-avea ce face la noi, la țară.
Nici afacere nu a ieșit, da Sandu tot era mare în ochii mamei. Iar mama spunea Iuliei că nu s-a făcut nimic de ea, o ruga să le ajute la reparație. Iulia le trimitea bani, dar de renovat nu s-a apucat.
Știu de pe-acum cui rămâne apartamentul, să se ocupe el! E mare!
Banii la Sandu s-au terminat, s-a întors iar acasă. În garsoniera veche nu-i loc prea mult, dar ce să faci
Saltea pe hol, dar a fost mare om, nu? Și părinții… știm și noi să zicem: n-au ales calul potrivit. Au pierdut pariul vieții.
Dar tu, ce crezi? Poți lăsa un comentariu mai jos, dă un like dacă ai trecut și tu prin povești cu frați preferențiali!
