NORA
Ana Petrescu a așezat cu grijă pe masa frumos aranjată o tavă mare cu rață la cuptor și a oftat ușor. Doar ce se pregătea să vină băieții cu nevestele. De curând se însurase mezinul, nunta a fost modestă, cam cum se obișnuiește la tinerii din ziua de azi. Ana, dacă era după ea, făcea chef mare, cum ar fi vrut sufletul ei. Pe vremuri, ea și soțul fugiseră la starea civilă și gata, nici măcar verighete n-au avut decât după un an – niște cerculețe subțiri de aur. La copii, însă, le-ar fi dat o petrecere de pomină, dar fiecare cu ale lui.
“Are ea un singur cusur parcă e prea aranjată, de zici că-i tot timpul la eveniment,” i s-a destăinuit Ana unei vecine. Dar nora, Elena, avea să discute chiar cu ea.
Elena, de fapt, nu era o fată rea, era simpatică, isteață, iar lui Gogu îi făcuse numai bine. Din momentul în care a apărut în viața lui, băiatul s-a pus pe picioare, și-a găsit serviciu bun și continua să urce profesional, susținut de Elena. Până pe la treizeci de ani, Gogu parcă nu-și găsea locul, Ana Petrescu era deja cu grijile pe umeri. Dar, slavă Domnului, totul s-a așezat.
Un singur lucru nu-i dădea pace Anei: Elena era cam cochetă. Numai la saloane de înfrumusețare tunsori, vopsit, masaje, manichiuri fel de fel. Pe toate astea se duceau bani cu nemiluita, și nu prea i se pare normal unei neveste să fie mereu cu gândul la ea, nu la familie, când ai atâtea alte priorități.
Dacă vor apărea copiii, ce să vezi, nici nu-i mai cumpără Gogu pantofi și se duce la pedichiură? Ana n-a fost așa niciodată. Ea era mereu pe ultimul loc, mai ales după ce a rămas văduvă și, deși băieții erau deja maturi, tot aveau nevoie de sprijin.
Gândurile Anei au fost întrerupte de soneria de la ușă veniseră tinerii. Elena a intrat în sufragerie de parcă era la prezentare de modă: părul proaspăt coafat, manichiura îngrijită, machiaj discret totul cu bun gust.
Elenuța, ce frumoasă ești! a zis Ana sincer, însă nu a putut să-și ascundă o urmă de nemulțumire. Costumul ăsta e nou, nu?
Da, l-am cumpărat ieri, a răspuns Elena zâmbind. Am primit un bonus frumușel la serviciu.
Poate ar trebui să-i pui deoparte, s-a simțit Ana datoare să dea un sfat. Toate primele, banii din colaborări, al treisprezecelea salariu se pun la ziua neagră. O să-ți trebuiască, să mă crezi!
Elena n-a zis nimic atunci. Îi plăcea de Ana, o femeie simplă, care și-a dat viața pentru familie, dar nu era de acord cu această obsesie pentru sacrificiu. În sufletul ei, Elena gândea că zilele negre parcă vin tocmai la cei care le așteaptă.
Atmosfera la cină a fost plăcută, cu mici excepții, fiindcă Ana tot strecura, cu diplomație, câte-o discuție despre bani cheltuiți aiurea. Elena a simțit clar săgețile.
La plecare, pe drum, l-a întrebat pe Gogu:
Dar tu, mama ta a fost vreodată la manichiură?
Hmmm, nu cred. Mereu și-a făcut ceva acasă, să fie curată pe mâini. Altceva nu.
A fost singurul moment când Elena chiar s-a simțit tristă. A crescut doi băieți, stă încă pe salariul de pensie, cu toate că băieții câștigă bine, și tot nu își permite nimic pentru sufletul ei!
Gogule, mama ta face ceva pentru ea, pentru sufletul ei?
Nu știu gătește, uită-te ce masă ne-a pus, se uită la televizor, se mai duce la vreo vecină. De ce?
Pentru că nu a gustat nici ea nimic frumos în viața asta! Măcar o dată să o scoateți la un film, la teatru, la un restaurant
A, nu o interesează pe ea, nu-ți face griji.
Elena a tăcut. Știa că mama ei, oricât de rău era cu banii, nu renunța la o tunsoare bună, la o rochie nouă sau la biletul de la teatru pe care și-l făcea singură cadou.
Și-a promis să rezolve cumva pentru Ana Petrescu. După două zile, o sună:
Hai să ieșim la o cafea, eu tot tre să ajung la salon la cosmeticiană, vă invit și pe dumneavoastră la ce vreți acolo, ceva de suflet!
Vai, Elenuță, s-a speriat Ana. Dacă vrei, te aștept în hol, sau stau afară.
Dar de ce să stați? Într-o jumătate de oră, maxim o oră, vă faceți măcar unghiuțele sau un masaj la mâini!
Ana a acceptat cam cu jumătate de gură. Elena a sunat din timp la salon, i-a explicat fetelor ce și cum.
Fetelor, grijă mare cu soacra! Să-i faceți ceva frumos, poate prinde drag. Să nu spuneți un cuvânt despre prețuri, ziceți că am plătit eu tot, să se simtă bine! Dacă îi place, mai căpătați o clientă fidelă, altfel nu vin nici eu!
La salon, Ana tot repeta:
Numai o jumătate de oră, Elenuță? Și cu plata, cum rămâne?
Evident că fetele au ademenit-o, și-a făcut manichiură, masaj, chiar au convins-o la o mască la față. Cât a stat Ana la răsfăț, Elena a stat la cafea rezolvând chestiuni pe telefon.
După două ore, Ana Petrescu a ieșit alt om relaxată, veselă.
Vai, Elenuță, dar cât am primit acolo: cafeluță, ceai de tei, toate fetele drăguțe Cât o fi costat totul?! Sigur a fost scump!
A, azi e promoție! sare administratoarea, râzând. Dacă vii cu o prietenă, primește gratuit. Deci nimic de plătit!
După salon, au mers la o cafenea din apropiere. Ana a savurat un cappuccino și s-a dat pe spate în fotoliu, vizibil fericită.
Ce ziceți să facem așa întâlniri de fete tot la două săptămâni? Sunt reduceri mereu pentru clienții fideli. Vă place, nu-i așa?
Păi da, nici nu știam cât e de plăcut, recunoaște Ana zâmbind.
Trebuia de mult să încercați!
Eh, pe vremuri copiii mici, tata Dumnezeu să-l ierte era strict cu banii, nu accepta mofturi. După, nici nu mai avea rost.
Dar acum aveți! Să-mi țineți companie, că altfel mă plictisesc.
Păi hai, de ce nu? Din când în când, merge.
Așa au început ele să iasă împreună la salon. Elena, drăguță, i-a mai schimbat discret și garderoba, spunându-i întotdeauna că a costat la jumătate din cât era.
L-a convins pe Gogu să o invite și pe mama la restaurant. Au mers și la film împreună. Iar de Crăciun i-a făcut cadou abonament la Teatrul Mihai Eminescu.
Vai, soro, chiar ai întinerit! îi spuneau vecinele Anei.
Păi ce să fac, tineretul te scoate din casă! se hlizea ea cu modestie.
Și chiar așa simțea: abia acum, la pensie, după ce a crescut doi bărbați, începea pentru Ana Petrescu o nouă tinerețe.
