SOACRA
Ana Maria răsuflă adânc și așeză pe masa frumos aranjată un platou generos cu rață la cuptor aburindă. În orice clipă urmau să apară feciorii cu nurorile. De curând, cel mic s-a însurat, nuntă cuminte, fără mare fast. Asta-i moda la tineret acum. Ea, dacă era după ea, ar fi organizat o nuntă pe două sate! Când s-au luat ea cu bărbat-su, abia dacă au ajuns la oficiul stării civile, iar verighetele s-au găsit să le cumpere abia la un an două inelușe subțiri de aur. La copii ar fi vrut petrecere ca la carte, dar fiecare generație cu apucăturile ei.
Numai un of, să-i zic așa, am la nora asta prea multă grijă are de ea!, ofta Ana Maria în gând. Dar se hotărâse să îi spună direct, să clarifice treaba, omenește.
Nora, Dorina, om bun în general, cumsecade. Fiul ei, Gheorghiță, numai bine a căzut de când s-au luat. L-a ajutat să-și găsească un serviciu bun. Tot așa îl ghidează să tot urce pe scara carierei. Până la 30 de ani, băiatul ei trăise ca în puf, nicio grijă, niciun țel. Începuse să-și facă Ana Maria griji, dar iaca, noroc cu fata s-au așezat toate.
Un singur cusur la Dorina: e prea dichisită, după gustul Anei Maria. Ba la coafor, ba la cosmetică, ba masaj, ba manichiură Bani mulți, ce să mai. Ori, femeia măritată cu familie să fie gospodină în primul rând, nu să-și bată capul așa cu îngrijiri. Dacă o să aibă copii, ce va fi? În loc să-i ia încălțări băiatului, merge la pedichiură? Ana Maria, când își amintea prin câte greutăți a trecut ea, nu putea aproba așa ceva. Ultima dată se gândea la ea după ce toți ai casei erau bine, mai ales după ce i-a murit bărbatul, iar băieții, deși erau pe picioarele lor, tot ajutor de la mama cereau.
Zgomot de clopoțel la ușă rupse firul gândurilor tinerii sosisera. Dorina apăru în sufragerie ca o mică stea: părul proaspăt coafat, manichiură perfectă, aproape deloc machiată, dar totuși luminoasă.
Dorina dragă, ce frumoasă ești! sări sincer soacra, dar nu reuși să-și ascundă ușoara dojană în glas. Costumul e nou, nu-i așa?
Da, chiar ieri l-am luat, zâmbi tânăra. Am primit o primă frumoasă la serviciu.
Păi, mai bine ai pune banii deoparte, nu se abținu Ana Maria să dea un sfat. Orice primă, venit în plus, al treisprezecelea salariu la ciorap! Crede-mă, vine și ziua aceea grea, când ai nevoie!
Dorina nu răspunse. Îi plăcea soacra, că era om de casă, dată cu totul familiei, dar în sinea ei credea că zile negre devin negre tocmai din prea multă grijă și așteptare de rău.
Seara a decurs plăcut. Totuși, Ana Maria a scăpat de câteva ori aluzii despre cheltuieli inutile. Dorina și-a dat seama că săgețile îi erau adresate.
Dvs. când ați fost ultima dată la manichiură, Ana Maria? nu se mai putu abține Dorina.
Eu păi niciodată. Am grijă acasă să fiu curată. Mai mult nu-mi trebuie.
Nimeni n-a băgat de seamă acestu scurt schimb de replici, dar Dorina, ca femeie, a simțit o durere pentru soacră-sa. Cum să trăiești toată viața pentru alții, să crești doi băieți care acum stau bine, și să te zgârcești la un mic răsfăț?!
Gheorghiță, mama ta oare își face vreodată vreo plăcere? întrebă ea soțul pe drum spre casă.
Hm, nu știu Gătește, uite ce masă a așternut. Se uită la televizor, merge pe la vecine. Dar ce contează?
Păi, contează Niciodată n-a văzut ea ceva bun, să iasă într-un restaurant, la teatru, la cinema
Vai, Dorina, unde să meargă? Nu-i trebuiesc ei, nu mai inventa.
Dorina tăcu. Și-a amintit de mama ei, care, fie cât de strâmtă era cu banii, tot își permitea o tunsoare frumoasă, o rochie nouă la oferte, și abonament la teatrul orășenesc pentru suflet.
Nora a hotărât: trebuie să încerce să îi arate și soacrei că poți trăi și altfel, nu așteptând nepoții la nesfârșit.
După vreo două zile, Dorina telefonă Anei Maria, rugând-o să iasă împreună la plimbare și la o cafea bună. Și, pe drum, să treacă puțin și pe la salon, ea avea programare la cosmetician, și poate îi place și soacrei vreo procedură!
Nu fi copilă! se sperie Ana Maria. Mă aștept eu în foaier, afară, cât vrei tu
De ce să pierzi vremea? O oră trece ușor cu ceva frumos. Un masaj la mâini, o manichiură, să vezi cât te va înviora.
Cu greu, soacra acceptă. Dorina telefonă la salon, unde era de-a casei, și le rugă pe fete să fie atente cu mama soacră.
Fetelor, să-i faceți totul ca la carte. Dacă întreabă de preț, spuneți că am achitat tot, să se simtă bine. Dacă îi propuneți vreo altă procedură, să nu simtă că se face vreun efort. Aveți toată încrederea mea!
La ora stabilită, Dorina aduse o Ana Maria ușor rușinată la salon și o lăsă în mâinile fetelor pricepute.
Numai jumătate de oră, Dorina, da? Și banii? Cât costă?
Când angajata drăguță a poftit-o în cabinet, Dorina s-a retras în foaier și, în timp ce bea un ceai, răspundea la mesaje pe telefon. Pentru ea nu era nevoie de nicio procedură azi.
După două ceasuri, Ana Maria ieși proaspătă, relaxată, un zâmbet larg pe chip. Gospodinele de acolo știau ce fac.
Vai, Dorina, cât de frumos a fost! Cafea, ceai de tei, fetele toate bunăoare. Dar cât să fi costat toate astea? Parcă mă simt vinovată
Avem campanie astăzi! sări administratora. Venită împreună cu o prietenă, una primește gratis procedurile. Deci, niciun leu de la dvs!
Bucuroase, au mers la cafeneaua din colț. Ana Maria, cu cappuccino-ul în față, s-a rezemat în scaun și a oftat cu plăcere.
Poate mai ieșim așa, la fete? zise Dorina. O să vă placă, tot timpul sunt oferte speciale pentru cliente de bază.
A fost tare plăcut, recunoscu Ana Maria. Nici nu știam că există astfel de bucurii.
Trebuia să încercați de mai demult!
Da, dar copiii mici, bărbatul, Dumnezeu să-l ierte, tot cu socoteala, nu-i plăcea să aruncăm banii. Apoi a trecut vremea.
Acum aveți pentru cine cu mine, să nu mi se pară că-s singură.
Să fie dar nu mereu, din când în când!
Așa s-a făcut că Ana Maria a început să aibă grijă de ea cot la cot cu nora. Iar Dorina, cu măiestrie, îi tot completa garderoba, dar o mințea un pic la prețuri, spunând că-s pe jumătate.
A reușit să-l convingă pe Gheorghiță să o invite pe mama la restaurant. Au mers cu toții la cinema. Iar de Anul Nou, Dorina i-a dăruit Anei Maria un abonament la teatru.
Dar te-ai întinerit de tot! îi spuneau vecinele Anei Maria.
Eh, tinerețea e molipsitoare, de la fete bune, se rușina soacra, zâmbind.
Și cu adevărat, Ana Maria simțea că abia acum, pensionară, mamă a doi feciori mari, îi începea tinerețea în visul acesta ciudat ca o dimineață cu ceață mov și senzații dulci ca mierea de tei.
