NORA
Ana Dumitrescu a așezat pe masa frumos aranjată un platou mare cu rață la cuptor și a oftat ușor. Din clipă în clipă aveau să sosească băieții cu nurorile lor.
De curând se însurase și mezinul, o nuntă tare cuminte, spre deosebire de cum ar fi făcut ea pe vremuri. Acuma, așa merge la tineret: simplu, fără prea multă gălăgie. Când s-a măritat ea cu Petre, doar la starea civilă au dat fuga, și abia peste un an și-au permis să cumpere două verighete subțiri, de aur. Ea ar fi vrut să facă mare petrecere pentru copii, dar, mă rog, au ales ei cum au crezut.
“E bună, domnule, dar parcă tot prea dichisită e!”, a oftat ea într-o seară la telefon unei prietene, despre nora cea mică. Dar Andreea căci așa o cheamă hotărâse să discute direct cu soacra.
Andreea, fată de treabă nimic de zis. Chiar i-a pus ordine-n viață lui Costin, băiatul ei. L-a ajutat să găsească o slujbă bună și-l împinge mereu să urce-n carieră. El, până la 30 de ani, de-abia lega două-trei treburi și nu visa la mare lucru. Ana deja se necăjea. Dar, slavă Domnului, totul s-a reglat.
Un singur minus avea fata asta: parcă tot pe la saloane se ținea. Tunsori, vopsituri, masaj, manichiuri bani, frate, nu glumă! Și-apoi, femeie măritată, cu familie, nu se cuvine să bântuie atâta după dichisuri. Erau alte priorități. Copii dacă or veni, ce face, merge la pedichiură în loc să-i ia fiului bocanci? Ana Dumitrescu era crescută altfel: cu nevoile pe planul doi.
De când a răposat bietul Petre, săraca de ea i-a sprijinit pe băieți financiar, deși erau destul de mari deja.
Gândurile i-au fost întrerupte de soneria de la ușă venise tineretul. Andreea a intrat în sufragerie ca o adevărată vedetă: păr proaspăt coafat, unghii de parcă pozau la revistă, dar machiaj aproape inexistent semn că i-a lucrat cosmeticiana cu talent.
Andreea, ce frumoasă ești! a exclamat soacra, sincer, dar cu un iz de oftică. Da costumul ăsta e tot nou?
L-am luat ieri, a zâmbit fata. Am primit un bonus la muncă, așa că mi-am făcut o bucurie.
Păi mai bine puneai banii deoparte! n-a putut să nu adauge Ana Dumitrescu. Prime, extra-salariu, al treisprezecelea toate să stea la ciorap pentru zile negre! Ascultă-mă tu pe mine: sigur vei avea nevoie!
Andreea a lăsat-o așa. Îi plăcea de Ana o femeie modestă, dedicată familiei, dar ea credea tare că ziua neagră vine tocmai când-ți amarăști viața de frică să nu vină!
Seara a decurs surprinzător de bine, chiar dacă Ana mai aducea vorba-n doi peri despre risipă. Andreea s-a prins rapid unde bătea soacra.
Dar dumneavoastră când ați fost ultima oară la manichiură, doamna Ana? n-a mai rezistat.
Eu?… Niciodată. Acasă mă descurc să fie mâinile curate, atât. Nu-mi trebuie altceva.
Nimeni n-a băgat de seamă scurtul răspuns, dar Andreei, ca femeie, i s-a părut cam trist. Să crești doi băieți, să ai copii cu slujbe bune, dar să-ți pară rău să te răsfeți măcar o dată?! Grea viață…
Costine, mama ta chiar nu face nimic pentru ea? l-a întrebat in drum spre casă.
Păi știu și eu? Face mâncare, uite, ne-a așezat bunătățuri pe masă. Mai merge la vecine, se uită la televizor
Păi asta nu e viață! Trebuia măcar la teatru, la un film, ceva de suflet!
Ei, nu-i trebuie ei, inventezi tu, i-a răspuns Costin.
Andreea și-a comparat soacra cu maică-sa, care, oricât de strâmtă era punga, tot își făcea timp de o tunsoare bună, o rochie nouă, și-și lua abonament la teatru în fiecare an, de plăcere.
Nora a decis: soacra trebuie să încerce și ea să trăiască puțin pentru sine, să nu stea doar la televizor așteptând nepoți (deja vedea scena). După două zile, Andreea a pus mâna pe telefon și a urzit un plan: hai cu mine la cafea, doamna Ana! Și poate trecem puțin și pe la salon. Adică ea voia la cosmetică și o invita și pe soacră la ce-i place.
Vai de mine, s-a speriat Ana Dumitrescu stau eu în foaier sau afară, să-ți faci tu treabă.
Dar ce rost are? O jumătate de oră, o oră, să vă relaxați, să încercați măcar o manichiură, un masaj la mâini?
N-a fost ușor, dar a prins-o la sentiment, și Ana a acceptat până la urmă. Andreea a sunat la salonul unde o știa tot personalul:
Fetelor, cu soacra vă rog să fiți delicate, s-o răsfățați maxim! Și încercați să-i propuneți ușor și alte servicii poate, cine știe, prinde gustul! La bani să nu întrebați, spunem că e deja tot achitat. Aveți un client fidel garantat dacă reușiți!
Andreea și-a adus soacra la salon, Ana tot întreba:
Sigur nu mă țineți prea mult? Și la bani cum facem?
Cum s-a ocupat de ea o domnișoară drăguță, Andreea s-a retras în sala de așteptare, verificând niște mesaje pe telefon.
Ana a ieșit după două ceasuri, complet schimbată: relaxată, cu mâinile ca de porțelan și un zâmbet larg, de copil. Fetele de la salon n-au dezamăgit.
Vai, Andreea, câte mi-au făcut fetele! Și cafea, și ceai cu plante, m-au întrebat de toate, nu-mi vine să cred… Vai, cât o fi costat?
Avem azi ofertă specială a zâmbit recepționera. Dacă aduci o prietenă, ai reducere 100%. Așa că e totul plătit!
Au ieșit amândouă la o cafenea din deal. Ana a luat o gură de cappuccino și s-a relaxat pe spătar.
N-ar fi rău s-o facem regulă ieșim împreună, profităm de oferte de fidelitate, ce ziceți? Prindeți gustul, nu?
Mmmm… chiar mi-a plăcut. Nici nu știam cât de bine poate fi.
Trebuia să încercați mai demult!
Pe atunci copiii erau mici, iar Petre, Dumnezeu să-l odihnească, cam strângea cureaua. După aia nu s-a mai pus problema.
Acum avem motive! Măcar să-mi țineți companie eu singură nu prea am chef.
Hai, merge și așa. Din când în când, n-o fi foc!
Așa a început. Soacra ieșea tot mai des cu nora la mici răsfățuri. Diplomatica Andreea i-a actualizat discret garderoba (anunțând mereu sume cu jumătate din real), l-a convins pe soț să-și invite mama la restaurant, au fost la film toți trei, iar de Revelion Andreea i-a făcut cadou Anei Dumitrescu un abonament la Teatrul Național!
Măi, Ana, parcă ai întinerit! o lăudau vecinele.
Eh, nu-i de la mine, tineretul mă trage după ei! zâmbea ea cu modestie.
Chiar așa simțea că abia acum, după o viață cu griji și sacrificii, la pensie, îi înflorea și ei puțin tinerețea, ca mamă a doi bărbați mari, dar cu nora bună la casă!
