Cățelușa nu știe lucruri de bază Ce ar trebui să fac?
Soacra mea s-a stins din viață acum câțiva ani, iar după ce am dus-o la groapă, mi-am promis că voi ține cont de o regulă sfântă: despre cei duși, ori de bine, ori deloc.
Și încă ceva mi-am jurat atunci indiferent ce noră va păși pragul casei mele, nu o să ajung niciodată să fiu ca fosta mea soacră.
Dar una sunt promisiunile făcute în liniștea nopții, alta e felul în care te pune la încercare viața.
Singurul meu băiat, Vlad, a făcut 25 de ani și, la începutul verii, ne-a adus acasă pe iubita lui.
Am respectat hotărârea de a nu mă amesteca în alegerile lui: am primit-o pe fată cu inima împăcată și ochii întredeschiși.
Mi-am propus să nu o judec, să nu-i caut nod în papură, să nu-i dau lecții la fiecare pas toate acestea le-a făcut răposata mea soacră, iar asta ne-a adus să fim străine sub același acoperiș.
Nu vreau să-i pierd nici pe Vlad, nici pe fata pe care o iubește. Recunosc, îmi face plăcere să le pregătesc dimineața câte o cafea aromată, știu deja cine preferă ce la dejun și îi răsfăț în weekend, când am timp de tihnă să gătesc ceva bun.
Restul săptămânii mă retrag cu soțul meu la balta din sat, la o vecină la ceai, sau la mama, să punem împreună dulceață de prune și să facem murături, așa că tinerii rămân singuri în casă.
Însă zilele trecute s-a întâmplat ceva ce m-a surprins și acum stau pe gânduri dacă să fac sau să las lucrurile să curgă. Într-o seară, fata mi-a arătat o bluză nouă, cumpărată din piață pe drumul de la serviciu. Nu a costat mult, ba chiar a ieșit mai ieftină fiindcă îi lipsea un nasture.
A probat bluza îi stătea de minune. A doua zi, vineri, am mers la o rudă la oraș și am întrebat-o dacă nu vrea să îmbrace bluza nouă. Mi-a zis că nu merge cu ea fiindcă nu reușise să-i coasă nasturele.
Vai de mine!, am scăpat fără să-mi dau seama. Chiar am rămas uimită: o fată de 22 de ani să nu aibă ac și ață, ba nici habar să pună un nasture la o bluză!
Și, dragă inimă, mâine cum va fi? Cum va ține rânduiala în casă, cum se va descurca cu familia, cum va lua hotărâri când va veni vremea grea?
Stau și mă întreb: să-i cos eu nasturele fără discuții, să-i arăt cum se face, sau să o las așa dacă vrea să poarte bluza, să se descurce, dacă nu, să stea și fără nasture la dulap?
Un singur lucru știu sigur: nu vreau să fiu o soacră cu inimă rea, am trăit și nu mi-a plăcut niciodată să simt răceala și reproșul. Poate că, dacă îi arăt omului nu doar vorba, ci și fapta, va învăța și ea, la rândul ei, să fie îngăduitoare cu alții. În viață, uneori, răbdarea și blândețea sunt cele mai bune lecții pe care le putem da.
