NORA
Astăzi am pus pe masa din sufragerie, îmbrăcată frumos cu fața de masă cea bună, o farfurie mare cu rață la cuptor și am oftat adânc. Oricând trebuie să sosească băieții cu nurorile lor.
S-a însurat de curând și cel mic. Au făcut nunta modest, după cum e la modă acum în rândul tinerilor. Pe vremea mea, aș fi vrut s-o ținem cu mult fast, dar eu și răposatul am fugit doar la Starea Civilă din Chișinău. Abia după un an am cumpărat verighete două cerculețe subțiri de aur. Pentru copii voiam să fie altfel, să simtă cu adevărat sărbătoarea. Dar, fiecare cum își croiește norocul…
Nu o judec mult pe nora mea, Madalina. E o fată cumsecade, liniștită. A avut grijă de Ionuț, l-a ajutat să-și găsească un loc de muncă bun, îl încurajează să crească pe plan profesional. Până la treizeci de ani trăia fără griji, nimic nu-l mișca din loc. Mă îngrijoram, desigur, dar am tras aer în piept când am văzut ce noroc de om a pus Dumnezeu în calea lui.
Doar un singur lucru mă mai frământă parcă e prea grijulie cu ea însăși, tot timpul la saloane, tunsă, vopsită, la masaj, manichiuri. Parcă zboară leii pe așa ceva! Știu și eu? O femeie măritată, cu familie, ar trebui să aibă priorități. Mă gândesc: când or apărea copiii, o să cheltuiască banii pe pedichiuri și nu pe ghetuțe la băiat? Nu știu, poate sunt eu prea de modă veche, dar așa am fost crescută întâi familia, apoi eu.
După ce a murit soțul, m-am neglijat mult timp, m-am pus mereu pe ultimul loc. Fiind văduvă, chiar dacă băieții erau deja maturi, tot aveau nevoie de sprijin material. Mi-am dus crucea cum am putut.
Exact atunci, în toiul gândurilor mele, a sunat soneria. Au sosit copiii. Madalina a intrat ca o stea: părul coafat, manichiura impecabilă, dar cu machiaj abia vizibil, semn clar de vizită la cosmeticiana bună.
Madi, dar ce frumoasă ești! am zis sincer, deși nu am reușit să-mi ascund vocea puțin severă. Costumul parcă e nou, nu?
Da, l-am cumpărat ieri, cu prima de la serviciu.
Ar fi fost bine să pui premiul de-o parte, măcar pentru zile negre, am bombănit eu. Așa am făcut mereu, și al treisprezecelea salariu tot acolo îl puneam. Să ai la nevoie, că știi cum e viața…
Madalina a tăcut. Îmi place mult de ea, o femeie simplă, cu suflet, dar cred că nu prea gândim la fel. În mintea ei, se vede, crede că zilele negre vin dacă le aștepți.
Seara a fost una liniștită și chiar plăcută. Totuși, am strecurat de câteva ori discuția despre cheltuieli. Am înțeles că Madalina pricepe unde bat. La un moment dat, m-a întrebat zâmbind:
Dna Ana, dumneavoastră mergeți la manichiură?
Eu? …Niciodată. Acasa îmi mai curăț unghiile să fie curate, dar în rest nu trebuie.
Nimeni nu a băgat de seamă conversația, dar eu m-am simțit puțin stânjenită. Iar Madalina, ca noră și ca femeie, s-a întristat. Să crești doi băieți, să nu-ți permiți aproape nimic pentru tine, iar acum, când ei pot, să nu te bucuri un pic și tu.
Ionuț, mama ta face vreodată ceva doar pentru ea? l-a întrebat soțului ei, pe drum spre casă.
Nu prea cred… gătește, face ordine, se uită la seriale, mai merge la vecine la ceai. De ce?
Ar merita măcar din când în când să iasă la un film, la teatru, la un restaurant…
Ei, nu vrea ea, nu-i trebuie.
Madalina a tăcut. A comparat-o pe soacra ei cu mama ei, care, oricât de greu ar fi fost, nu renunța la o tunsoare frumoasă, la o rochie nouă, la un abonament la teatru să aibă și sufletul bucuros.
A două zi, Madalina m-a sunat. M-a convins cu greu să ieșim împreună la o cafea. Insista să mergem și la salon Silueta unde merge și ea pentru o procedură rapidă, să-mi facă și mie ce vreau, din partea ei.
Nu are rost, Madi! Dacă vrei, te aștept în hol sau afară…
De ce să pierdeți timpul? Haideți măcar un manichiur, un masaj la mâini să încercați o dată în viață!
Am acceptat abia-abia. Ea sunase deja la salon, a aranjat tot. Fetelor, vă rog, faceți totul cât mai frumos și tratați-o ca pe regina voastră. Dacă întreabă de bani, spuneți că totul e inclus, să se bucure și ea ca o doamnă!
Am ajuns împreună, iar Madalina m-a lăsat cu fetele pricepute. Am întrebat din nou cât costă și ce presupune, dar m-au asigurat că azi e zi specială, totul e cadou!. Am fost răsfățată ca niciodată: un masaj delicat la mâini, manichiură ca la carte, cremă de față, ceai cald și cafea aburindă.
Vai de capul meu, Madalina, câte mi-au făcut fetele astea, zici că sunt altă femeie! Sper să nu fi costat mult…
Să nu vă faceți griji, azi a fost promoție, n-a costat nimic!
La cafeaua de după, la o prăjitură de casă, îmbrăcată proapăt și relaxată, Madalina mi-a propus să facem astfel de ieșiri mai des, doar între fete. M-am topit de drag și i-am spus că, uneori, ar merge chiar cu plăcere.
Așa a început o nouă etapă pentru mine. Am început să ies cu nora mea, să-mi fac din când în când câte ceva pentru sufletul meu. Madalina, cu diplomația ei, mi-a reîmprospătat garderoba (cu prețuri pe sfert, mă convingea ea), și chiar a avut grijă să mă scoată la restaurant cu tot cu băieții sau la un spectacol la Teatrul Eugene Ionesco.
De Anul Nou am primit de la Madalina abonament la teatru. Mă gândeam uneori cât am întinerit, iar vecinele mă felicitau: Doamna Ana, v-ați schimbat de tot!.
Tinerețea vine de la cei tineri, zic eu cu modestie.
Simt, acum la pensie, când am crescut doi bărbați, că abia acum încep să trăiesc și pentru mine. Poate că e timpul să nu mă mai pun mereu la urmă… și tare bine e!
