Nina Petrescu își amintește perfect ziua în care a trebuit să hotărască soarta copilului altcuiva. Era miercuri, iar soțul ei a ajuns acasă mai devreme decât de obicei, cu fața posomorâtă, ca norii de furtună. Fără să scoată o vorbă, Victor i-a întins o scrisoare.
Ce s-a întâmplat?
Vera nu mai este. Fără acordul meu, Dima nu poate fi dus la casa de copii.
… Că Victor avea un fiu, Nina știa dinainte de nuntă. Poveste obișnuită. În armată, Victor s-a îndrăgostit nebunește. La întoarcere, a adus-o pe fată la Chișinău, au închiriat o garsonieră. Dar fata s-a răzgândit repede, a strâns lucrurile și s-a întors acasă, la Bălți.
Apoi a trimis o telegramă: Felicitări, ai un băiat. Despre ce s-a întâmplat între ei, Victor n-a mai povestit, iar Nina nici n-a vrut să sape în trecut. Fuseseră, trecuseră. De ce să răscolească amintiri?
În luna a patra de sarcină, când Nina aștepta primul lor copil, fosta soție a apărut pe neașteptate cu micul Dima de un an. Scandal, reproșuri, a vrut totul înapoi. Victor a dat-o afară, a rămas cu Nina. Ea nu l-a condamnat nici atunci tot ce fusese înainte de ea era de domeniul trecutului.
Vera a cerut pensie alimentară, Victor plătea mereu, și fosta nu a mai sunat, nu a mai scris. După un timp, au aflat că femeia încercase să se recăsătorească de două ori, iar după al doilea divorț, nu a mai rezistat și și-a luat viața.
Între timp, Nina și Victor aveau deja doi copii: Vasile, mai mic decât Dima cu câteva luni, și micuța Viorica, care abia împlinise un an. Pe al doilea au decis să îl aibă după ce au reușit să cumpere o căsuță.
Era simplă, din lemn, fără prea multe comodități, dar avea patru camere, curte, șopron, chiar și o grădină. După înghesuiala din chirie, li se părea raiul pe pământ! Vasilică fugea năuc, plin de fericire, de jur-împrejur zile întregi.
… Să crească un copil străin… pentru Nina, era ceva ce n-ar fi putut anticipa vreodată. L-a văzut pe acest băiat acum șapte ani o singură dată: nu știa nimic despre el. Cum o fi? Ce viață a dus? Îi era teamă. Cu fiul ei, zbuciumat și neastâmpărat, abia făcea față uneori. Acum să fie doi, aproape de aceeași vârstă? Oare se vor înțelege? Victor lucra mult, copiii erau, practic, tot responsabilitatea ei.
Toate aceste gânduri au fulgerat prin capul Ninei într-o clipă. Victor nu zicea nimic. Stătea pe hol, alb la față, ca un om frânt.
Inima Ninei a început să bată cu putere și-a imaginat, fără să vrea, cum ar fi fost ea, dacă năpasta i-ar fi lovit pe Vasilică. Ce-ar fi făcut în locul lui Victor? Răspunsul a venit firesc:
Vitea, firește că îl luăm pe Dima la noi, nici nu se pune problema. Este fiul tău, iar pentru copiii noștri este frate. Cum ai putea să dormi știind că altfel soarta i-ar fi pecetluită? Unde-s doi, încap și trei. O să ne descurcăm, o să-i creștem!
După o lună, Dima a ajuns. Un băiat tăcut, cuminte, rușinos. Total diferit de zvăpăiatul și gălăgiosul Vasilică. Poate că tocmai diferența asta a făcut minuni: băiatul venit pe neașteptate nu avea ambiții de lider, era docil, astfel că cei doi au ajuns rapid buni prieteni. Iar Viorica știa mereu să aducă zâmbete micuță, frumoasă și caraghioasă, punea pace oriunde.
Toamna, Dima a început clasa întâi. Învața bine, se vedea că mama lui îl pregătise. Era greu cu banii, dar Victor făcea tot posibilul, iar după o vreme și Nina și-a găsit serviciu. Copiii au crescut, au devenit adevărați ajutoare prin gospodărie. Au trăit uniți, fără să-i împartă vreodată în ai noștri și ai altora.
Când Dimitrie a intrat la Universitatea din Iași, Nina s-a îmbolnăvit grav. A stat mult prin spitale, a trecut printr-o operație. Frica era mare, dar niciodată nu și-a permis să deznădăjduiască: se gândea la copii, la faptul că încă nu-și găsiseră drumul, și credea neclintit că trebuie să se facă bine pentru ei. Voia să-i vadă mari, fericiți și, mai ales, să-și țină nepoții în brațe. Pe Victor însă boala Ninei l-a frânt s-a apucat serios de băut.
La 18 ani, Dima devenise stâlpul casei: a trecut la fără frecvență și s-a angajat. A fost sprijinul Ninei, venea zilnic la spital, îi citea, o întreba despre rețetele preferate ale lui Vasilică și Viorica, îi aducea mâncăruri gătite de el. A ținut ascuns cât a putut că Vasile a căzut în anturaj prost și a ajuns pe mâna poliției. Din fericire, nu s-a ajuns la închisoare i-au dat suspendare.
Nina a supraviețuit. Dar relația cu Victor s-a rupt, nu i-a putut ierta slăbiciunea și trădarea din vremea cea mai grea. Norocul a fost că aveau casă mare trăiau ca niște vecini. Victor mereu încearcă să lase alcoolul, dar recade din când în când.
Acum un an, Dima a adus-o acasă pe nora lui. O fată pe care o îndrăgise din grădiniță. Studiază psihologia și a început imediat terapia socrului. Viața merge înainte. Curând, casa va răsuna de râs de copii cei doi au aflat de curând că vor avea gemeni.
În fiecare zi, Nina mulțumește Domnului pentru fiul cel mare și crede cu tărie că a supraviețuit doar pentru că, în urmă cu ani, a găsit loc în inima ei pentru fiul altcuiva…
