Mihai ajunse la adresă după o zi lungă. În fața ușii îl întâmpină un băiat de vreo zece ani, cu părul șaten, și o fetiță cu ochii mari și părul strâns în cozi.
Mama vine curând, intrați! Robinetul din bucătărie tot picură, zise băiatul.
Mihai păși în apartament. Verifică instalația, schimbă supapa stricată, totul în ritmul său liniștit.
Tata ar fi reparat el, dar e pilot. Nu e niciodată acasă, zise serios băiatul, cu glasul moale.
Apoi veni și mama copiilor o femeie obosită, dar frumoasă, cam pe la treizeci și cinci de ani. Plăti pentru lucrare, mulțumindu-i cu o privire blândă. Băiatul, Matei, îl conduse pe Mihai până la lift.
N-avem niciun tată pilot… Mama a inventat povestea, ne crede prea mici ca să înțelegem, șopti băiatul, ochii căzându-i în pământ. Dacă ar fi existat, măcar o dată venea pe acasă. Și cadourile tot mama ni le ia, dar spune că sunt de la el… Am văzut-o cu ochii mei când i-a cumpărat păpușa Ilincăi, apoi a zis că-i de la tata…
Mihai privi băiatul cu compasiune.
Nu poți să știi… Poate chiar nu poate să vină, viața-i plină de surprize, îi răspunse, încercând să-l mângâie.
Matei doar oftează adânc și tace.
Ajuns acasă, Mihai nu-și găsi liniștea. Cuvântul pilot îi fremăta în minte, îl răscolea. Și el fusese pilot, altădată…
A trăit ani la rând în Iași, mereu între avioane, hălăduind prin Europa. Avea soție frumoasă, dar ea își dorea o viață ancorată. Tu să visezi cu capul în nori, iar eu să cresc singură copii? Nu, Mihai, nu!, îi spunea adesea. Părinții ei s-au mutat la rude peste granițe, iar soția a plecat și ea cu timpul. Mihai a refuzat excursia peste hotare, au divorțat, și-a văzut de zborurile lui. Dar, într-o zi, sănătatea i-a trântit la pământ tot viitorul.
Rămas cu o pensie modestă, s-a mutat, după mulți ani, în Fălești, lângă mama lui. A stat doar jumătate de an, pentru că mama s-a stins brusc, lăsându-l cu o liniște apăsătoare în casa părintească. Atunci Mihai s-a lăsat pradă singurătății. Fără să-și dea seama, s-a împrietenit cu anturajul nepotrivit, petrecând o lună doar cu pahare și povești goale. Mama îi apăru într-o noapte în vis, mustrându-l cu lacrimi. A doua zi, i-a dat afară din casă pe toți oaspeții nepoftiți, s-a apucat să repare locuința, apoi s-a pomenit plin de melancolie.
Citind într-o zi ziarul local, văzu un anunț: Firmă de reparații caută meșteri cu maşină personală. S-a angajat, așa să-și găsească rostul, să nu rămână prizonier în amintiri, și ca să nu-i strice nici un ban în plus.
A doua zi, după schimbul cu Matei și Ilinca, Mihai a revenit la familia lor, a reparat piciorul șubred de la masa din cameră și butonul defect de la întrerupător, a fixat polița din hol și ușa de la dulapul din bucătărie.
Pe bune, aici v-ar trebui renovare completă, zâmbi el, privind în jur.
Sunt de acord, dacă vreți să luați lucrarea, zise cu jumătate de glas gazda, pe nume Dorina. Avem ceva bani strânși, cred că ajunge să vă plătim.
Lucrând, Mihai afla că Dorina e educatoare la grădiniță. După ce au terminat zina, Dorina l-a invitat la masă împreună cu cei mici.
Haideți, că sigur v-ați înfometat după atâta muncă, îi spuse Dorina, cu o voce caldă, dar nesigură.
Cina s-a prelungit, copiii s-au culcat, dar Mihai şi Dorina au rămas la poveşti, bucurându-se de o sinceritate cum rar ți-e dat să vezi. Ea nu avea niciun soț, doar două tentative triste de a-și clădi o familie și doi copii la un interval de câțiva ani. Povestea cu tata pilot era menită să le aline lipsa, să le dea speranță, urmând să le spună adevărul când vor fi destul de mari.
Când Mihai a plecat spre casă era aproape de ora douăsprezece.
A promis că revine a doua seară, fiindcă mai rămăsese lucru.
A doua zi, Dorina deschise ușa și rămase nemișcată: Mihai intrase în uniforma veche de pilot, cu un buchet de flori și un tort.
Tata! Tata-pilotul nostru a venit acasă! zbucni Ilinca, sărind entuziasmată în brațele lui.
Am venit, doar că nu v-am recunoscut din prima. Am lipsit prea mult. Așa e, Dorina? o întrebă Mihai, privind-o cu speranță. În ochii ei licări o lumină pe care nu o mai avusese de mult; nu putea decât să-i confirme.
Așa a primit familia Dorinei ceea ce îi lipsea cel mai mult: un tată și liniștea de a fi împreună. Matei a avut nevoie de timp, dar într-un final l-a acceptat pe Mihai ca pe tatăl lor. Mihai i-a înfiat pe ambii copii și, la un an și jumătate, în familia lor a venit pe lume încă un băiețel…
Dacă v-a plăcut povestea noastră și vă doriți să citiți altele asemenea, lăsați-ne un comentariu sau dați-ne un like. Asta ne inspiră să mergem mai departe!
