Ne scuzați, vă rugăm a început unul dintre polițiști dar această doamnă susține că pisica dumneavoastră a sărit pe balconul ei, a atacat-o și apoi i-a furat pisoiul…
Sunt unele blocuri pe care le numim la colț, acolo unde două scări se contopesc sub un unghi drept, cam la nouăzeci de grade.
Dacă pe partea interioară sunt balcoane, în zona colțului ele aproape se ating.
Doar aproape poate un metru jumate maxim.
Așadar…
Un bărbat și o femeie care locuiau la etajul cinci se întorceau acasă, ca de obicei, după muncă. Lucrau la aceeași firmă și veneau mereu împreună cu mașina lor.
Când au traversat curtea, au văzut cum niște câini comunitari au dat buzna asupra unei pisici fără stăpân, pe care o hrăneau și ei din când în când.
Bărbatul a reușit să sperie câinii, însă pisica a fost rănită. Din fericire, nu grav. Au luat-o și s-au întors la mașină.
La cabinetul veterinar, i-au curățat și cusut rănile, i-au pus perfuzie cu ser fiziologic și vitamine, i-au făcut un antibiotic și le-au spus să o aducă zilnic, o săptămână, pentru control și injecții.
Așa a ajuns Motanul Ganea la ei acasă.
De ce Ganea? Poate vă întrebați… E de la Gângă, pentru că avea o figură impunătoare, chiar intimidantă. Dar, așa cum urma să aflăm…
Fiorosul Ganea s-a obișnuit incredibil de repede cu grija și confortul casei. După numai câteva zile, torcea mulțumit pe pătură, cu ochii pe jumătate închiși când femeia îl mângâia.
Uite ce răsfățat, râdea ea, scărpinându-l pe burtică.
Ganea se chircea puțin de la durerile rănilor, dar continua să toarcă. Chiar îi plăcea.
S-a pus pe picioare, s-a spălat, s-a îngrășat, iar blana i-a început să lucească. În scurt timp, îi plăcea să doarmă pe genunchii lor.
Viața de dinainte frigul, foamea, bătăile, frica părea că se evapora, ca un vis urât.
Acum ieșea pe balcon, se instala pe margine și studia ce se petrecea prin curtea blocului. Nu-l mai atrăgea strada. Știa prea bine cât costă acea libertate.
Balcoanele vecine nu-l interesau, până la…
Până ce, pe balconul scării alăturate, aproape lipit de al lor, a apărut un pisoi. Mic, pufos, curat.
Răsfățat cu pedigree… Ce știe el despre viață? gândi Ganea, întorcându-se sictirit și ridicând coada.
A doua zi, însă, un sunet ciudat i-a atras atenția. Venea de la pisoi.
Ganea s-a apropiat.
Pisoiul se ghemuise într-un colț și plângea încetișor.
Hei! l-a strigat Ganea. De ce plângi? Nu ți-a plăcut mâncarea?
Mititelul a tresărit și s-a lipit de perete, privind cu teamă motanul masiv.
De ce plângi? a repetat Ganea.
Atunci, fără să iasă din ascunzătoare, pisoiul a șoptit:
M-a lovit cu papucul… Știi cât doare?
Ganea nu știa ce-i un papuc, dar durerea o recunoștea din trecutul lui.
Cu papucul? Pentru ce?
Am mieunat dis-de-dimineață… Mi-era foame.
Și ce dacă? s-a mirat Ganea.
A țipat la mine și m-a lovit… tot timpul țipă.
Ganea a tăcut. Ghemul de blană gri tremura și abia îndrăznea să scoată un sunet.
I-a revenit în minte viața lui grea frig, foame, teamă.
Des te lovește? a întrebat în șoaptă.
Aproape mereu, a suspinat micuțul. Pentru orice zgomot sau năzbâtie. Nu mă iubește…
Dar cu prietenele la telefon, se laudă că-s scump. Cică am costat o avere. Eu nu știu ce înseamnă scump…
Ganea știa. Stăpâna lui îi spunea des: Tu ești scumpul meu. Dar aici părea altceva.
S-a încruntat. Era totul ciudat. Îi era milă de pisoi. Pe stradă știa ce să facă. În casă…
Acum era motan de apartament. Și ce trebuia să facă în situația asta?
Pisoiul a fost chemat în casă. Cu urechile lăsate, cu coada aproape lipită și cu urme de frică sub lăbuțe, a dispărut pe ușa deschisă.
Ganea s-a uitat la pata udă de pe balcon. L-a cuprins amintirea acelui moment din copilăria lui când s-a udat de frică în fața unui câine mare
De atunci Ganea a petrecut tot mai mult timp pe balcon. Pisoiul cel mic avea un nume pompos Leuț.
După părerea lui Ganea, s-ar fi potrivit mai bine Trișcă.
Trișcă s-a obișnuit cu Ganea și venea mereu la confesiuni:
Azi mi-a zis că dacă nu tac, mă aruncă de pe balcon, îi povestea printre sughițuri. S-a săturat să tot curețe după mine…
La Ganea, blana i se zbârlea și colții ieșeau instinctiv la vedere.
Deseori auzea țipetele stăpânei lui Trișcă și cuvinte grele, iar uneori…
Uneori tresărea la sunetul papucului plesnind peste trupul mic.
Hotărârea era luată de mult. Dar îl ținea pe loc frica.
Or să mă dea afară pentru asta, îi era teamă. De data asta sigur mă aruncă afară.
Nu voia să revină la frig, foame și singurătate. Nu voia să-și piardă oamenii ce-l salvaseră.
Gândul însă că l-ar putea omorî pe pitic nu îi dădea pace.
Totul s-a întâmplat la câteva zile după.
Ganea era pe balcon și asculta. Din apartamentul vecin răzbăteau țipete. Femeia, trântită-n pat, urla din nou la Trișcă.
Ganea vedea totul reflectat în ușa de sticlă.
Femeia s-a aplecat, a ridicat papucul, s-a repezit asupra pisoiului care s-a lipit de podea și a urlat:
Te omor, jivină mică!
Nici nu știe cum a ajuns Ganea pe balconul vecin. A sărit acei un metru jumate.
Femeia n-a apucat să arunce papucul. Pe pat, în fața ei, a apărut…
Nu pisică, ci un coșmar.
Un motan uriaș, cu față de haiduc, cu colții goi, scuipând și țipând. Ochii îi scoteau scântei, iar din gură apăreau parcă flăcări.
Așa i s-a părut ei.
A țipat, a scăpat papucul, și o căldură a coborât pe picioarele-i în pijama.
I s-a părut c-a văzut dracul.
Dracul a ridicat laba plină de gheare. Ea a urlat, s-a acoperit și a leșinat.
După zece minute, la ușa Ganei au venit niște bătăi. Era vecina, ciufulită, cu ochii sălbatici.
Pisica voastră m-a atacat!!! zbiera. M-a zgâriat și mi-a furat pisoiul scump! Sun la poliție!
Doamnă, a spus calm stăpâna lui Ganea Motanul nostru e mereu în casă. Nu iese. Pisoiul dumneavoastră nu e la noi.
Vecina a început să tremure de furie. A vrut să mai spună ceva, dar nu i-au mai ieșit decât niște șuierături. A plecat trântind ușa.
Peste alte zece minute, au bătut polițiștii. Vecina, cu privirea pierdută, încerca să explice confuză.
Ne scuzați, a spus unul dar această doamnă susține că motanul dumneavoastră a sărit la ea pe balcon, a atacat-o și i-a luat pisoiul…
Poftim? au întrebat uimiți amândoi soții.
Era clar că nu puteau să-și ascundă mirarea.
Domnilor ofițeri, poftiți, a invitat calm bărbatul. Puteți verifica, motanul nostru doarme pe canapea. N-avem nici un pisoi în casă.
Toți au intrat. Ganea, într-adevăr, dormea liniștit pe canapea.
Ăsta e! Ăsta! urla vecina. Ăsta m-a atacat, m-a zgâriat și mi-a furat Leuțul!
Ne scuzați, ce v-a furat? au întrebat polițiștii. Pisica lor v-a furat banii (lei)?
Nu pricepeți nimic?! a explodat ea. Pisoiul meu se numește Leuț!
Polițiștii s-au uitat unul la altul, apoi au ieșit pe balcon.
Cam aproape doi metri, a remarcat unul.
Vreți să spuneți că motanul a sărit la distanța asta cu pisoiul în dinți? a adăugat al doilea.
Nu mă credeți?! a urlat vecina și a început să umble haotic prin casă, strigând: Leuț! Leuț! Leuț! și răsturnând totul în cale.
Au trebuit să o oprească polițiștii.
Doamnă, a spus grav unul. Acum încălcați legea. Proprietarii au dreptul să vă dea în judecată pentru distrugeri.
Cum?! Pe mine, după ce motanul lor m-a chinuit și mi-a furat pisoiul?!
Apropo, a intervenit celălalt polițist puteți arăta unde v-a zgâriat sau mușcat?
Femeia s-a poticnit, a tăcut, apoi a urlat:
Îmi găsesc eu dreptatea! Pe toți vă dau în judecată!
Iertați-mă, a spus cu blândețe stăpâna apartamentului. Dar de pe scaun miroase a pipi… N-ați vrea să vă ridicați?
Vecina s-a făcut roșie, apoi verde, apoi albă la față.
A ieșit ca din pușcă, trântind ușa.
Faceți plângere? au întrebat polițiștii.
Nu, au spus soții în cor.
Parcă nu-i întreagă la minte, a adăugat încet femeia.
Scuzați deranjul, au zis polițiștii și au plecat.
Cei doi s-au uitat lung la Ganea, care se trezise și ședea pe canapea.
Ia să vedem aici… a spus bărbatul.
Să vedem… a completat femeia.
Ganea s-a uitat vinovat, a sărit jos și s-a dus la dulap.
Cu lăbuța a deschis ușa, a urcat pe raft și, de sub prosop, a scos cu grijă un pisoi mic.
Doamne ferește… au căzut amândoi pe canapea.
Ganea l-a adus și l-a lăsat, ghemuit, lângă ei.
Și acum ce facem? a întrebat femeia, luându-l pe pisoi și așezându-l pe genunchi.
Trișcă a tresărit și s-a strâns mai tare.
Nu te teme, dragule, i-a spus blând bărbatul.
Noi nu batem pisici, a continuat femeia, mângâindu-l. Iar tu, Ganea… Ești pedepsit. Așa nu se face! Trebuia să găsești altă cale!
Dar ce cale? s-a mirat bărbatul. L-a salvat pe pitic din ghearele unei vrăjitoare. Pentru ce-l cerți?
Și apoi, noi n-avem niciun pisoi. Ai auzit ce-au zis polițiștii.
Ia uite, a răsuflat femeia către Trișcă. Solidaritatea masculină. Îl vrei și premiat, nu?
Sincer, da! a zâmbit bărbatul. Hai, Ganea, să-ți dau puțină carne de pui.
Uite la el! s-a revoltat femeia, făcând cu ochiul lui Trișcă.
Dar pisoiul, încet, i-a prins palma în lăbuțe și s-a cuibărit mai tare la pieptul ei.
Femeia a zâmbit și a spus blând:
E bine… de data asta te iert.
Bărbatul și Ganea s-au dus spre bucătărie, iar Trișcă a rămas ghemuit pe genunchii buni la suflet, torcând timid. Acum a înțeles și el că a fi mângâiat e ceva plăcut.
Și poate, totuși, scump nu înseamnă doar un preț mare, ci iubire adevărată…
