Scumpește-ne-am acum o lună. Ai uitat?
– Viorel, uită-te că azi este ultima ta zi în casa mea, da? – îl întrebă Ana.
– Cum adică? Deja?
– Da, și de ce ești surprins? Ne-am înțeles că până pe 26 mai rezolvi cu locuința, iar până atunci poți sta aici.
– Parcă timpul a zburat…
Problema era că Viorel și Ana au divorțat acum o lună. Însă fostul ei soț nu avea unde să locuiască. Nu reușea să găsească un loc potrivit. Sau nici nu încerca? Asta e cu totul altă discuție.
– Nu mai încerca să mă duci de nas. Mâine te muți, am zis!
– Dar unde?
– Nu știu. Acelea nu mai sunt problemele mele.
Viorel se ridică brusc de pe fotoliu.
– Cum așa, Ana? Suntem totuși o familie.
– Noi? Nu mai există “noi”. Am divorțat acum o lună. Ai uitat?
– Ți-am zis deja, timpul parcă zboară prea repede.
– Încă o dată… Nu încerca să mă păcălești.
În realitate, Viorel chiar nu avea unde să meargă. Nu mai avea prieteni, pentru că timpul i-a îndepărtat de mulți. Iar unii s-au dovedit a fi oameni de care e mai bine să stai departe.
Rudele locuiesc în județ, iar să se ducă la cunoștințe să doarmă nu era o opțiune. Ce să facă acum? Singura sa speranță era să o convingă pe Ana.
Și chiar dacă putea să doarmă la gară, mai era un motiv pentru care fostul său soț nu voia să părăsească apartamentul.
– Știi, eu încă mai speram…
– La ce?
– Că o să fim din nou împreună.
Atunci Ana izbucni în râs, iar Viorel fu evident atins.
– Am spus ceva amuzant?
– Nu ți se pare ție însuți amuzant?
– Mie nu.
– Mie da. Auzi, termină cu teatrul și jocurile de copii. Suntem oameni maturi, în cele din urmă.
– Exact! De aceea vreau să discut ca niște oameni maturi. Ana, înțelege, am divorțat dintr-o prostie.
Fosta soție își ridică sprâncenele, surprinsă.
– Să minți pe cineva în continuu ți se pare o prostie?
– Nu, la asta nu mă refeream.
– Am înțeles!
– Nu, chiar nu! Ne-am grăbit, se întâmplă. Ana, dar putem începe din nou. Te rog!
Ana era pur și simplu uimită. Numai că nu putea înțelege un lucru – fostul ei soț își pierde mințile sau chiar nu are unde să locuiască.
– Ți-am spus, nu-mi mai bate capul. Fă-ți bagajul. Mâine părăsești apartamentul.
Dar Viorel nu voia să cedeze. Continua să aducă noi și noi argumente. Unul dintre ele devenise deja un nonsens!
– Cum nu înțelegi, ți-am rămas loial!
– Și asta ce mai înseamnă?
– Că de la divorț nu am fost cu nimeni.
Ana își puse mâinile la cap. Părea că Viorel chiar începuse să înnebunească.
– Și ce îmi pasă mie? Sincer, chiar nu sunt curioasă cu cine dormi!
– Dar pe mine mă interesează. Nu pot, Ana, cu altcineva decât cu tine. Și nici cu tine nu pot acum… Pentru că…
Ana îl întrerupse.
– Gata, nu mai încerca.
Ea se ridică și hotărî să iasă la o plimbare. Doar să nu-l mai vadă pe Viorel.
De fapt, lucrurile stăteau așa: Ana avea de gând să divorțeze de mult timp. Dar tot amâna, pentru că îi era milă. Totuși, au trăit împreună 5 ani și era greu să ia o astfel de decizie.
Dar minciunile constante ale soțului nu-i dădeau pace. Mințea în legătură cu munca. Tot timpul inventa că șeful l-a promovat și că acum lucrează la un loc de muncă prestigios. Dar, de fapt, rămăsese același manager cu un salariu de 1000 de lei pe lună. Asta a fost picătura care a umplut paharul în relația lor.
De ce să mintă? Nu era clar!
Ana s-a gândit toată seara. Nu voia să se întoarcă acasă. Așa că a decis să rămână la o prietenă. Desigur, Viorel i-a sunat încontinuu. Dar nu avea de gând să-i răspundă, nici să-i dea socoteală.
– Nu înțeleg, Ana. Ce-i cu tine, Maica Tereza?
– Cum adică?
– Vorbesc de Viorel al tău. Este vina ta. Acum nu mai vrea să plece.
– Da, înțeleg că am făcut o greșeală. Dar nu pot să-l arunc în stradă…
– Oricum, mâine o să-l dai afară. Sau nu?
– O să-l dau. Pentru că îmi țin promisiunile.
– Regreți?
– Nu, nu am ce regreta. Nu dau afară un copil, ci un bărbat adult, care trebuie să-și rezolve singur viața.
A doua zi Ana se întoarse acasă, dar nu găsi valiza fostului soț la ușă.
– Încă ești aici?
– Ana! Unde ai fost? – o întreabă Viorel.
– Nu te privește.
– Ai dormit la vreun bărbat?
– Îți mai spun o dată: nu e treaba ta! Fă-ți bagajul și pleacă acum de aici!
Viorel început să se învârtă aproape de fosta soție.
– Ana, ascultă, chiar nu pot. M-am îngrijorat pentru tine!
– Gata! Pleacă, am spus.
Dar vorbele Anei parcă nu aveau efect asupra lui Viorel. Sau poate că doar se prefăcea că nu le aude.
– Ți-am rămas loial, cum nu înțelegi?
Ana și-a dat seama că discuția asta era lipsită de sens și nu ducea nicăieri.
– Ai 5 minute. Altfel chem poliția.
Dar Viorel nu o crede și Ana îi îndeplini promisiunea. Fostul soț fu escortat rapid afară cu bagaje. Pentru că nu avea nicio cotă din acest apartament și nici nu era înregistrat aici.
Bine că Ana a moștenit acest apartament. Era înfricoșător să-și imagineze ce s-ar fi întâmplat dacă ar fi aparținut amândurora.
Într-un asemenea caz, Viorel probabil nu s-ar fi mutat niciodată. Și de ce nu, era tot timpul justificarea lui de fier. Fostul soț loial…
