Natalia Ștefănescu, nu mai voi locui cu fiul dumneavoastră, așa că îi spuneți și lui spune Sânziana. Și cu cine o să locuiești? Cui îi vei fi de ajutor cu copilul? Nu văd prin gard niciun prinț în așteptare comentează socrul, zâmbind.
Sânziana își strânge lucrurile fetiței. În geanta ei bagă doar cele esențiale: un săpun, o perie și hainele de iarnă ale Sorei, bifa mentală că le-a pus. Pune și încă o pereche de pantofi micuți. Nu plânge, nu se mai agită; o noapte nedormită i-a dat curajul să decidă că ea și Călin trebuie să se despartă.
Îi aude pe Călin să se întoarcă acasă. Intră în dormitor, nu găsește pe soție, așa că deschide ușa copilăriei. Sânziana pretinde că doarme.
Dimineața, când Călin pleacă la muncă, se oprește în fața ușii camerei Sorei. Stă, ezită, dar nu intră; lasă discuția pentru seară. Însă nu va mai fi nicio discuție, pentru că în jumătate de oră Sânziana va chema un taxi și, cu fetița de doi ani, va pleca la părinții ei.
După ceterea de ieri, nu vrea să mai vorbească cu Călin, nici să îl vadă. Deși a obișnuit că el vine sub efectul alcoolului în fiecare vineri, ieri a fost miercuri. Dimineața Sânziana ceruse ca bărbatul să vină mai devreme și să stea cu fetița, până întâlnește prietena Vasilica, care îi promitea un loc de muncă la distanță.
Sânziana nu îndrăznește să lase fetița pe Călin în acea stare și sună pe Vasilica să amâne întâlnirea. Călin se superă:
Cui îi suni? Ce întâlnire plănuiești? izbucnește el.
Vorbesc cu Vasilica. Ne-am înțeles să ne vedem, dar nu pot să-ţi las pe Soare singură răspunde Sânziana.
De ce nu poţi?
Uită-te în oglindă spune Călin. Vezi cu cine te închipui? Du-te și odihnește-te, mâine ai muncă.
Sânziana se întoarce în bucătărie.
Stai! strigă Călin, apucând-o de mână. Ce-ţi place la mine? Hai să stăm puțin cu băieții, e ziua lui Vasile. Crezi că e prințesă! Eu decid când vin acasă. Înțelegi?
Eliberează-mă, te rog! încearcă ea, încercând să-i scoată mâna. Mă doare!
Călin ezită și aproape cade.
Ah, așa! exclamă el, și pumnul îi lovește obrazul.
Sânziana se sprijină de perete. Călin, parcă surprins de propria reacție, își lasă mâna și încearcă să rostească ceva, dar ea se întoarce și se îndreaptă spre fetiță.
Prințesă! strigă el din nou și iese din apartament.
Sânziana, pe care socrul o numea prințesă, nu a fost pe placul Natalei Ștefănescu.
Douăzeci și unu de ani și încă trăiește pe umerii părinților. Eu, la această vârstă, aveam deja un copil și altul în drum spre mine spune mama ei.
Bărbat, casă, grădină, gospodărie! Și ea învață! Prințesă! Te vei sătura cu ea, Călin. Ai ales o fată prea complicată!
Și părinții Sânzianei nu sunt încântați de ginere.
Sânziano, pe unde te grăbești? Că Călin nu e ultimul bărbat de pe pământ! Te-ai îndrăgostit? Poţi să ieşi cu el, chiar să locuiţi împreună, dar eu nu sunt de acord.
Nu te căsători imediat! Gândește-te: chiar vrei să îţi petreci toată viaţa cu el? Vezi familia lui, la final. Apoi decide.
Sânziana decide. În șase luni își dă seama că decizia nu a fost bună. Ar fi putut pleca, dar i-a pătimă să recunoască că părinții ei aveau dreptate și, în același timp, îşi păstra speranţa.
Sofia nu l-a schimbat pe Călin. El încă crede că treburile casnice și grija pentru copil sunt responsabilitatea mamei.
Sănătatea ei precară, boala fetiței și alte evenimente nu scutesc de la critică: Dacă nu găteşti cina sau nu îţi faci treaba în casă, e vina ta.
Nu poţi să te descurci cu un copil singur! Cum reușesc celelalte femei? Când eu plec la muncă, tu dormi!
Nu poate fi așa să nu găseşti timp să mergi la magazin și să pregăteşti cina spune el.
Sofia își tot scoate din dinţi, se căscă, iar eu nu pot să gătesc cu ea în braţe. Am comandat mâncare la livrare. Poţi să faci tu niște găluște? Sau să ţii copilul, ca eu să-ţi fac cina.
Nu mai există nici o glas de roz. Sânziana tot mai des îşi aminteşte că mama ei avea dreptate când îi spunea să nu se grăbească să se căsătorească și să se uite bine la familia lui Călin.
De câteva ori a vrut să plece, dar Călin promitea că se va schimba. Ea i-a crezut și a sperat încă.
După incidentul de ieri, când el i-a întins prima dată mâna, Sânziana a realizat că nu mai poate suporta.
Este rușinos să spui asta în faţa părinţilor, dar să trăieşti cu un bărbat care nu se ruşinează să îţi ridice mâna nu îi doreşte. Și cu atât mai puţin să-i permită să crească Sofia în aceleaşi condiţii.
Mama Sânzianei, de la fereastră, observă un taxi oprinduse lângă casa lor. Din mașină iese fetița cu Sofia în braţe.
Ilie, uite, Sânziana a sosit cu bagajele. Ajutămă să o ducem înăuntru spune el, soțul ei.
Când Sânziana intră și scoate ochelarii de soare, părinţii observă că ochiul ei stâng e umflat, cu o vânătaie albastră sub el.
E Călin? întreabă mama, surprinsă.
Sânziana dă din cap.
Bine, îl vom arăta lui strigă tatăl spre ușă.
Nu, tată, nu, eu îl voi pedepsi în alt fel. Ajută-mă să luăm lucrurile și pătuțul Sorei din apartamentul lui.
Tatăl și fratele său mai mare, unchiul Sânzianei, iau bagajele, iar apoi o duc pe Sânziana la secția de traumatisme.
Dacă vrei să depui plângere împotriva lui Călin, trebuie să mergi la biroul de expertiză medicală, nu la secția de traumatisme îi explică unchiul.
Mâine mergem, să ne programăm o consultație spune tatăl.
Călin vine acasă cu un buchet pentru soţie și o jucărie pentru fetiță, dar nu găsește pe nimeni. Nu sunt nici lucrurile lor, nici pătuțul Sorei.
Încercă să o sune, dar telefonul ei e închis. Sună pe socră; ea răspunde:
Da, Sânziana și Sofia sunt la noi. Nu mai veni aici, încă sunt bătăi în brațul tău. Divorțul îl va depune ea însăşi.
Călin încearcă să o contacteze din nou, chiar se oprește lângă casa socrului, dar ea nu răspunde, iar dacă iese cu Sofia, se duce doar pe curtea din spate.
Întro săptămână Călin primește actele de divorț. Apoi, ca o artilerie grea, la poarta casei apare socra Natalia Ștefănescu.
Mamă, nu vreau să vorbesc cu ea spune Sânziana.
Eu cred că trebuie să vorbim, ca să fie toate punctele clare răspunde mama. Hai, nu o vom invita în casă, să vorbim în curte, căci Sofia doarme.
Vrei să te despaci? întreabă socra, iar când Sânziana spune că a fost agresată fizic, ea răspunde:
Deci ai făcut dovada! Băiatul a venit acasă sub efectul alcoolului, nu te agăţi, așteaptă să se trezească.
Tu te-ai bagat în treburile lor și ai luat o lovitură. Deci, vrei să divorțezi? Să lași copilul sărăcit?
Natalia Ștefănescu, nu voi locui cu fiul dumneavoastră, așa că spuneți-i și lui spune Sânziana.
Și cu cine vei locui? Cui îţi trebuie un copil? Nu văd prin gard un prinț în așteptare comentează socra.
Nimic, mă descurc singură.
Atunci nu te aștepta la apartamentul lui Călin și nici la pensia alimentară răspunde socra.
Apartamentul lui nu-mi trebuie. Dar o să cer pensia, iar judecătorul va sta de partea mea.
Așa s-a întâmplat: au divorțat rapid, hotărârea pentru vătămări corporale a fost decisivă. Au stabilit pensia și, pe lângă ea, patru mii de lei pe lună pentru Sânziana, până când Sofia împlineşte trei ani.
Au trecut cinci ani. În prima zi de septembrie, lângă școală se adună o ceremonie: școlari zgomotoşi și primii de clasă cu buchete mari. Bunicii și mama vin să o însoțească pe Sofia la clasa întâi.
Va veni și tata? întreabă fetița, întorcânduse spre mamă.
Va veni sigur. A sunat și a spus că vine răspunde Sânziana. Iată-l!
Sânziana face cu mâna către bărbatul înalt care caută prin mulțimea colorată.
Nu era Călin. Trei ani în urmă Sânziana s-a căsătorit cu Alexandru, colegul ei. Acum așteaptă încă un copil.
Călin rămâne singur. Au fost fete care i-au plăcut și altele care lau plăcut, dar, de fiecare dată când se apropia de o relație serioasă, cineva ia dezvăluit motivul prin care prima soție a plecat.
În acest mic oraș toată lumea se cunoaște. Călin a căpătat porecla boxerul de canapea.
Poate va găsi întro zi o femeie care să ignore acel nume, dar până atunci nu sa întâmplat. Legea bumerangului există, chiar dacă nu toţi cred în ea
Voi ce părere aveţi? Scrieţi gândurile voastre în comentarii și daţi like.
Prieteni, dacă vreţi să citiţi și alte poveşti ale noastre, lăsaţi un comentariu şi nu uitaţi de likeuri. Asta ne încurajează să scriem în continuare!
