PROSTUȚA
Pe Florica toți o socoteau cam prostioară. Locuia cu Nicu, bărbatul ei, de cincisprezece ani. Aveau doi copii: Ileana de paisprezece ani și Mitică de șapte. Nicu, bărbatul, avea aventuri pe fațăprima dată a încălcat jurămintele chiar a doua zi după nuntă, cu chelnerița de la restaurant. De atunci, cine mai știe de câte ori? Toate prietenele ei încercau să-i deschidă ochii, dar Florica le întâmpina cu un zâmbet slab și păstra tăcerea.
Florica era contabilă la o fabrică de jucării pentru copii din Chișinău. Salariu, după cum povestea ea, abia de era cât să te răcorești, iar muncă peste cap; lucra uneori și sâmbăta, și duminica. Când veneau rapoartele de trimestru sau cele anuale, de multe ori nici nu mai ajungea acasă noaptea.
Nicu avea slujbă bună și banii nu-i prea lipseau, dar Florica nu era gospodină deloc. Oricât aducea el bani acasă, parcă tot nu ajungeau de mâncarefrigiderul mereu gol, iar când gătea, în cel mai bun caz, făcea borș sau chiftele cu mămăligă. Așa dăinuiau. Toți cunoscuții dădeau din cap când îl vedeau pe Nicu cu vreo iubită nouă. Ba uneori mai și intra pe ușă ca un cociorvă sec.
Vai, prostă-i Florica asta, da’ ce rabdă pe Nicu fără rușine…
În ziua când Mitică a împlinit zece ani, bărbatul a intrat pe ușă și, cu glas fără suflet, a anunțat că vrea divorț.
Flori, să nu te superi, dar eu am dat de altcineva și nu mai pot trăi cu tine. Tu, rece ca peștele, nici de gospodină nu te ții…
Bine, Nicule. Divorț să fie.
Nicu a căscat ochii, aproape a rămas fără aerel se aștepta la țipete, scandal, lacrimi și tărăboi, dar liniștea Floricăi era de neînțeles.
Atunci strânge-ți tu lucrurile, nu am să te deranjez. Cheia s-o lași sub preș, mâine când vin.
Florica i-a zâmbit vag și a rostit aproape șoptit: Trăim vremuri ciudate, Nicule. Dar el n-a dat importanțădoar visul unei vieți ușoare, fără copii și nevastă, îi colinda în minte.
A doua zi, Nicu s-a înființat acasă cu noua lui iubită. A scotocit sub preșnimic, cheia nu era. A strâmbat mustăcios.
Las că schimb eu yală, nu-i o pagubă.
A încercat cheia veche la ușă, dar n-a mers. A bătut. I-a deschis un bărbat zdravăn, cu halat și papuci de pâslă.
Ce vrei, omule?
E… e casa mea…
Aș zice să verificam actele, dacă e chiar așa. Ai vreo foaie la tine?
Evident, Nicu n-avea niciun act la el. Nu l-au lăsat să intre. Dintr-o dată, și-a adus aminte de buletinacolo era adresa. A scos febril documentul, l-a arătat uriașului din ușă.
Ia să vedem… Când ai deschis tu ultima dată carnetul ăsta?
Nicu, tulburat, a dat pagina cu domiciliulera un ștampil cu înregistrare, dar peste el altul cu radiere, de doi ani!
Cum dracu s-o fi întâmplat? Cu mastodontul ăla n-avea rost la ceartă. A încercat să dea de Florica la telefon, dar nu răspundea niciodată.
S-a hotărât s-o aștepte la poarta fabricii. Dar nici acolo, vești proaste: de un an Florica nici nu mai lucra acolo. Ileana plecase, ziceau, la studii în afară. Dar poate Mitică, la școală… Dar și acolo, nu mai era trecut la școala vecheschimbat deja de anul trecut. Nici directorul nu i-a vrut să-i spună mai multe că tatăl adevărat sigur știe.
S-a prăbușit pe o bancă și și-a îngropat capul în mâini. Cum de a ajuns prostul satului lui Florica să-l păcălească așa? Cum să fi putut ea să vândă apartamentul? Dar lasă, va pune lucrurile la punct la proces. Într-o săptămână urma divorțul.
A venit la judecătorie pornit să-i dea de gol mișelia și să-și ia drepturile înapoi. Judecătorul a ridicat actele și s-a luminat totul. Căci Nicu, orbit acum doi ani de dragostea pentru o anume Elvira, femeie de nu-ți puteai lua ochii de la ea, a semnat cu mâna lui procură generală către Florica. Însuși, cu condeiul său, renunțase la tot ce avea. Și Elvira, de a auzit că Nicu n-are casă, s-a stins din peisaj pentru totdeauna.
Lasă, măcar la pensie alimentară să o leg eu! N-am s-o las să mă stoarcă!
Dar și aici altă belea. În loc de chemare la pensie alimentară i-a venit citație pentru contestarea paternității. Amândoi copiii erau ai altui bărbat.
Se pare că în noaptea nunții, Florica, văzându-l pe Nicu cu chelnerița, a clacat în tăcere. În mintea ei a declanșat o răzbunare alt bărbat pentru fiecare copil și economii adunate din toți banii dați pentru gospodărie. În casă era sărăcie, dar copiii aveau de toate la bunica. Mama Floricăi îi tot spunea:
Nu răzbunarea aduce liniște, copila mea. Te va măcina și pe tine și pe copii.
Dar Florica, în transă mută, și-a dus planul până la capăt. Testele ADN doar au pus parafa, dar ea știa cine sunt tații adevărați.
Mai greu de digerat pentru Nicu decât pierderea casei a fost vestea aceastacă n-a avut șansă niciodată la o familie a lui.
Feriți-vă de femeile pe care le-ați batjocorit! În furia lor, pot da peste cap și lumea din visele voastre.
