Mulțumesc, dar într-o astfel de vacanță nu vreau să merg!
– Am o veste grozavă! – a anunțat de la ușă Alexandru, intrând în apartament. – Plecăm în vacanță!
Maria, totuși, a primit vestea fără entuziasmul așteptat. Și asta a surprins-o chiar și pe ea. De multă vreme Alecu vorbea despre o vacanță împreună undeva pe malul unei mări calde, unde abia aștepta să ajungă din mega-orașul umed și mohorât… Și iată că planurile păreau să se apropie de realitate. Unde erau emoțiile mult așteptate?
Se pare că și Alex a simțit dispoziția deloc veselă a soției sale. S-a încruntat:
– Maria, ce-i cu tine? Te-ai răzgândit?
– Nu, – a oftat Maria, încercând să înțeleagă despre ce este vorba. – Doar că… Bine, spune-mi unde plănuiești să mergem?
Alex a început imediat să-și descrie viu viziunea despre vacanța lor împreună. Indonezia, paradis tropical, insule protejate, dragoni de Komodo…
– Dragoni de Komodo, îți dai seama? – a spus soțul cu entuziasm. – Întotdeauna am visat să-i văd!
Maria nu și-i putea imagina. Văzuse doar poze cu acei dragoni pe internet, unde i s-au părut respingători și periculoși. Nu avea nicio dorință să privească acele șopârle gigantice.
– Alex… – a spus ea nesigură, – poate totuși în Turcia? Clasica – totul inclus, hotel, plajă, animatori… bufet suedez, nu-i așa? Noi plecăm să ne relaxăm, nu să ne punem viața în pericol.
– La ce te referi? – s-a încruntat din nou Alexandru. – Ce riscuri? Excursiile sunt ghidate de un ghid experimentat, nimic nu va merge prost.
Maria a dat doar din mâini. „Așa ceva” poate că nu ar fi permis. Dar pentru ea, asta cu siguranță nu ar fi o vacanță. Ar vrea să stea la plajă, să se bronzeze și să bea suc, nu să alerge cu aparatul foto după dragoni. Însă o mare parte din bugetul oricărei călătorii era asigurată de Alexandru, așa că trebuia să-l asculte. Și să fie de acord.
Soțul a povestit multă vreme – despre cât de minunat va fi să trăiești într-un bungalou de stuf pe malul mării, ce feluri de mâncare tradiționale ar trebui să încerci, unde să mergi…
Maria asculta doar pe jumătate. Alex, ca de obicei, deja hotărâse totul. Vocea ei nu conta.
În fond, așa era mereu. Alex decidea totul singur – ce aparate electrocasnice să cumpere, la ce grădiniță să-l dea pe Ionel, ce culoare să aibă tapetul. Da, era chibzuit și știa să aleagă bine. Dar dacă la culoarea tapetului Mariei nu-i păsa prea mult, cu lucrurile care priveau timpul lor împreună nu putea să accepte atât de ușor.
Însă, până recent, Maria era de acord în toate cu soțul ei. Conducea o mașină roșie, deși ura culoarea roșie. Își petrecea vacanțele în locuri nebunești ca Elbrus și Kamceatka, deși ea ar fi preferat o plajă în Sochi. Mergea la un parc acvatic, nu la o grădină botanică. Și așa mai departe.
La început, Maria încerca să se convingă că așa trebuie să fie. Că soțul doar încearcă să-i lărgească orizonturile, să o scoată din zona de confort și alte asemenea.
Adevărul e că Alex era foarte activ – tot timpul de când l-a cunoscut. Deschis către noi curente, modă și pasiuni. Maria era conservatoare. Dar părinții ei exclamau într-un glas când vedeau câte lucruri noi și grozave știa Alex. Și niciodată n-a reușit Maria să câștige împotriva acelei alianțe.
În timp, a încetat să mai argumenteze deloc. A încercat să iubească stilul de viață impus. A învățat să schieze sub îndrumarea soțului. Aproape și-a rupt un picior, dar nici măcar o zi la traumatologie nu l-a convins pe Alex că soția lui – nu era deloc sportivă. A început să meargă la piscină, deși din copilărie nu i-a plăcut apa și chiar la mare prefera doar „să intre și să iasă”, udându-și puțin picioarele.
Exemple de genul acesta au fost multe. Și dacă la început noile activități au adus ceva neobișnuit în viața Mariei, treptat, noutatea a fost înlocuită de plictiseală.
Maria nu înțelegea ce se întâmplă cu ea. Alex era tot atât de activ și entuziast, plin de idei noi, fiecare mai nebună decât cealaltă. Găsea modalități de a-și realiza visele. Iar Maria doar îl urma ca o satelită.
Uneori chiar avea impresia că e atașată de el. Că nu mai este o persoană independentă, ci un fel de apendice, care trebuie să gândească cum gândește Alex, să iubească ce iubește Alex și așa mai departe.
– Bine, – în sfârșit a spus obosită. – Ai decis și planificat totul. Dar pe mine m-ai întrebat?
Alex a dat doar din mâini. Cum ar fi, o fac pentru binele tău și tu nu apreciezi!
– Păi, te-aș fi întrebat și ce-ar fi fost? – a spus soțul. – M-ai fi dus iar în acea Turcie lipsită de substanță!
– „Din nou”? – a exclamat Maria. – Cum „din nou”? Am fost acolo măcar o dată?
Alex a deschis gura să răspundă, dar nu a reușit. Soția lui a început:
– M-ai întrebat vreodată unde vreau să mă relaxez, cum vreau să trăiesc, ce mașină să conduc?! Nu! Ai decis totul singur! Maria asta, Maria aia, fă așa, pasiunează-te de asta, de ce? Ca să-ți fie comod? Ca să te lauzi prietenilor, uite ce soție deșteaptă și sportivă am și cum ne potrivim în toate? Așa, sau nu? Sau să-ți împlinești visele? Dar despre visele mele m-ai întrebat? Mulțumesc, dar într-o astfel de vacanță nu vreau să merg!
Maria s-a oprit. Un nod mare era în gâtul ei și lacrimile începeau să curgă.
– Maria, dar eu te iubesc… – Alex părea dezorientat și iritat de acest asalt neașteptat din partea unei soții întotdeauna liniștite și ascultătoare.
– Nu! – a exclamat Maria. – Când iubești o persoană, nu te comporți așa! Când iubești, întrebi ce-și dorește. La ce visează. Nu să-ți mângâi ego-ul deasupra lui!
Simțind că lacrimile vor curge din ochi în curând, Maria a ieșit din cameră.
„Destul, s-a săturat! Să fotografieze el gândacii și dragonii dacă îi sunt mai importanți decât soția lui!”
***
Maria stătea în bucătărie și privea în tăcere pe fereastră. Era aproape calmă, cel puțin încetase să mai plângă. Apucase să gândească multe lucruri rele despre soțul ei, să se supere, să plângă, să se supere din nou. Părea calmă, dar undeva adânc rămâneau încă ascunse resentimente și durere.
Ușa s-a izbit, iar peste o secundă Alexandru a apărut în pragul bucătăriei. Așeză tăcut niște hârtii pe masă.
– Ce e asta? – Maria a ridicat privirea spre soțul ei, clipind uimită.
– Bilete noi, – a spus Alex calm. – Le-am schimbat. Plecăm în Antalya.
– Serios? – a zâmbit soția, iar în sinea ei se gândea că n-ar fi trebuit să rabde și să tacă atâția ani.
Maria a clipit și i-a mulțumit din priviri, iar soțul i-a luat în brațe și a sărutat-o pe creștet.
– Scuză-mă, iubito. Te iubesc, Maria.
