Nunta trebuia să fie cel mai fericit vis din viața lui Ștefan și Lăcrămioara. Salon de lux cu vitralii în formă de ciocârlie, invitați ca la Palatul Cotroceni, decorațiuni cu sclipici cumpărate pe mii de lei. Dar dincolo de imaginea fără pată se ascundea o realitate amară, care s-a ridicat la suprafață tocmai în inima petrecerii, ca un val de fum galben într-un basm uitat.
Scena 1: Venin sub voal de catifea
La masa principală, Lăcrămioara strălucea, acoperită cu rochia ei unică, ca și cum s-ar fi țesut direct din raze de soare. Când fotograful s-a întors să îndrepte un fir de lumină, fata s-a aplecat spre Ștefan. Vocea ei, de obicei domoală, acum era un susur de gheață pe lângă ureche:
**”Vezi pe cineva acolo? Uite, rochia aia ieftină stric toate pozele mele! Spune-i fotografului să o taie de tot din cadru sau s-o pună la coada sălii!”**
Scena 2: Mama
Privirea lui Ștefan i-a urmărit degetul. În mijlocul sălii, stătea mama lui. Purtând o rochie veche, cu mâini împietrite de muncă, pe care le frământa pe marginea feței de masă, era ca o margaretă sălbatică în mijlocul unui câmp de trandafiri împodobiți. Se simțea străină printre cristale, dar ochii îi zâmbeau cu mândrie tăcută, de mamă.
Scena 3: Adevărul amar
Inima lui Ștefan s-a clătinat ca o frunză de nuc pe vânt. Și-a privit costumul perfect și apoi s-a uitat la degetele goale ale mamei.
**”Știi ce? Mama și-a vândut singurul inel de aur ca să-mi ia costumul ăsta,”** a murmurat el, cu voce răgușită.
Scena 4: Inimă de gheață
Lăcrămioara a dat doar ochii peste cap și a hârâit cu un dispreț tăios:
**”Și ce dacă? Nu înseamnă că poate să strice tot albumul meu. Fă ceva. Acum!”**
Scena 5: Decizia
Atunci, ceva s-a rupt în Ștefan. S-a retras de lângă mireasă, și-a deschis nasturii la sacou, a prins butoniera cea scumpă și a azvârlit-o pe masă, chiar în fața Lăcrămioarei.
**”Gata, fac ceva.”**
Ștefan a spus apăsat, ca o încheiere de baladă.
Scena 6: Sfârșit visat de nimeni
Ștefan s-a ridicat, iar sala a căzut într-o liniște ca într-o poveste cu plopii fără soț. Lăcrămioara a înlemnit, convinsă că Ștefan va duce la bun sfârșit ordinele ei.
Ștefan a mers însă direct la mama lui. I-a sărutat mâinile bătătorite chiar sub candelabru, în văzul tuturor.
Mamă, iartă-mă, a rostit tare cât să audă până și viorile de la galerie. Hai să plecăm. Tu nu ai ce căuta unde dragostea nu e înțeleasă.
A ajutat-o să se ridice și a luat-o pe braț.
Ștefan! Unde pleci?! Întoarce-te! a strigat Lăcrămioara, iar fața i s-a strâns între umilință și furie.
La ușă, Ștefan s-a întors pentru ultima dată:
**”Știi ceva, Lăcrămioara, ai dreptate estetica contează. Dar pentru mine nu mai e loc aici de un suflet atât de urât ca al tău. Nunta s-a terminat.”**
A ieșit, lăsând-o pe mireasa perfectă singură, în mijlocul decorurilor de aur strălucitor. În noaptea aceea, a pierdut o nevastă, dar a câștigat ceea ce e mai scump decât tot aurul: demnitatea și iubirea de mamă.
