Vlad se întorcea acasă după trei luni întregi în care a lipsit și izbucni în lacrimi când își văzu fiica.
Zborul de întoarcere parcă nu se mai termina, dar adrenalina nu îl lăsa pe Vlad să ațipească nici măcar o clipă. Treizeci de zile, apoi încă două luni contracte semnate, negocieri fără sfârșit și decizii care îi sporeau averea, dar care îl lăsaseră fără cel mai de preț lucru: timpul alături de fiica lui.
Nici nu-i mai păsa de afacerile sale sau de articolele din ziare care îl lăudau pentru succesul său. Mereu se gândea la Catinca. O vedea în mintea lui alergând către el prin holul de marmură, chicotind și ținând brațele larg deschise. În aeroport, îi cumpărase un ursuleț de pluș imens, doar ca să-i vadă fața luminată de bucurie.
Domnule Moraru, am ajuns, îi spuse șoferul.
Porțile se deschiseră larg. O liniște stranie se lăsa: niciun sunet de jucării, niciun râs. Catinca lipsea.
În casă, aerul părea rece. Fotografia familiei dispăruse de pe perete. În locul ei atârna o pictură gigantică a Oliviei.
Elena? strigă Vlad.
A apărut menajera, cu ochii încă roșii de la plâns. Catinca e afară, domnule.
Inima lui Vlad începu să bată puternic. Fugi spre ușa de sticlă și o deschise cu o mișcare bruscă. Parcă îi căzu lumea în cap.
Sub soarele dogoritor, în mijlocul grădinii, Catinca trăgea un sac negru de gunoi, aproape de mărimea ei. Mânuțele îi tremurau, iar hainele îi erau prăfuite și murdare.
Olivia, nu departe, bea cafea rece, fără să-i pese.
Catinca!
Fetița căzu în genunchi. Când îl văzu, se sperie. Tată iartă-mă termin imediat nu te supăra
Vlad o strânse la piept, cu inima făcută bucăți. Ce ți-au făcut copila mea
Răspunsul Catincăi i-a frânt lumea lui Vlad; rămase fără grai.
Vezi continuarea în articolul din primul comentariu
Vlad se întorcea acasă după trei luni întregi în care a lipsit și izbucni în lacrimi când își văzu fiica.
Catinca se agăța de cămașa lui, ca și cum ar fi fost speriată că iar dispare. Vocea ei era mică și tremurătoare.
Olivia mi-a spus că trebuie să ajut că cei răsfățați nu merită să trăiască aici. Mi-a zis că, dacă muncesc bine, poate o să fii mândru de mine
Vlad simți cum îl strânge inima.
Să muncești? De când trebuie un copil să merite dragostea tatălui?
Catinca coborî privirea.
Mi-a mai zis că nu te întorci din cauza mea. Că sunt o povară. Așa că am încercat să fiu folositoare. Poate te întorci
Cuvintele astea l-au lovit pe Vlad mai tare decât orice pierdere financiară. O ridică în brațe, ca atunci când era bebeluș.
Tu ești viața mea, Catinca. Nimic, auzi? Nimic nu-i mai important decât tine.
Vlad se întorcea acasă după trei luni întregi în care a lipsit și izbucni în lacrimi când își văzu fiica.
A intrat în casă cu fața împietrită. Olivia s-a ridicat, surprinsă de furia tăcută din ochii lui.
Strânge-ți lucrurile. Acum.
Vocea lui era rece, fără drept de apel.
Apoi s-a întors către Elena: Niciodată să nu mai intre în casa asta.
Seara aceea, Vlad a anulat toate călătoriile pe care le avea programate. A stat lângă Catinca pe pat, și-a dat seama că adevărata lui bogăție nu stă în conturile din bancă, ci în îmbrățișarea fiicei sale.
