Micuţa Nicoleta nuși putea înţelege de ce nu era iubită de părinţi. Tatăl o supăra, iar mama părea să se ocupe mecanic de îngrijirea copilului, preocupată mai mult de starea de spirit a soţului său decât de nevoile fetei.
Bunica din partea tatălui, Vasilica Ionela, obișnuia să explice că tatăl lucrează mult, mama munceşte ca să nu îi lipsească Nicăi nimic. Şi, pe lângă şcoală, îi trebuiau şi treburi casnice
Adevărul a ieşit la lumină când Nicoleta avea opt ani şi a surprins, întâmplător, o ceartă între părinţi.
Nini, din nou supăra supa! urlă tatăl. Nu poţi să faci nimic cum trebuie!
Ilie, ce faci tu?! Am încercat eu totul era în regulă se apăra mama.
Şi mereu spui că e totul în regulă! Dar nu ai putut nici măcar să dai naştere unui fiu! Bărbaţii se bat joc de mine brătarul!
Probabil că nu era aşteptat să fie râs de cei din jur; bărbatul era un şofer de camion pe propriul său tir, un om dur, cu mulţi ani de drum în spate, însă în glasul său se auzea o amăgire adâncă şi o supărare spre soţie pentru că nu avea o fiică ca un băiat.
De atunci Nicoleta a înţeles de ce părinţii o trimiteau la bunică ori de câte ori tatăl se întorcea dintrun drum lung pur şi simplu nu putea să vadă un fiu în locul ei.
La bunica Vasilica, Nicoleta era fericită. Învăţau împreună lecţi, coaseau haine, găteau şi se înţelegeau foarte bine, chiar dacă îi pătrundea o tristeţe că părinţii se comportau aşa.
La scurt timp după acea discuţie, Ilie şi Nina, părinţii ei, declară că se mută în oraşul mare. Ne-am săturat de sat, vrem ceva nou, poate vom avea şi un neam de aici, spuse tatăl, iar mama, ca de obicei, a fost de acord.
Problema a fost că nu vor să o ia pe Nicoleta cu ei în noua viaţă.
Vei locui cu bunica, apoi te vom lua, şopti mama, evitând să o privească în ochi.
Eu nu vreau să merg cu voi replică Nicoleta cu mândrie, deşi inima îi bătea de ruşine.
Aşa că a rămas cu bunica iubită, cu prieteni apropiaţi, cu profesorii care o ştiau. Părinţii să-şi trăiască viaţa cum vor, nu o va mai păsa de ei.
Când Nicoleta avea abia zece ani, Ilie şi Nina au născut băiatul mult aşteptat fratele ei, Bogdan. Tatăl i-a anunţat pe video pe mamă şi pe Nicoleta, căci părinţii nu o vizitau niciodată, mama limitânduse la telefoane, iar tatăl trimise saluturi.
Ocazional Vasilica primi în contul său câteva sume de lei, dar, în mare parte, nepoata trăia din sprijinul bunicii.
Un an mai târziu, mama a cerut brusc ca Nicoleta să se mute la ei. S-a prezentat personal, cu un zâmbet fals.
Hai, drăguţica mea, cotropiţe a spus. Vom locui toţi împreună. În sfârşit îţi vei cunoaşte fratele Veţi deveni prieteni.
Nu vreau să plec, protestă Nicoleta. Eu şi bunica suntem bine.
Nu te certa, copilă! Eşti mare acum, trebuie să ajuţi mama.
Nini, ţineţi-vă caii! a intervenit Vasilica. Dacă ai să faci din Nicoleta o bonă fără plată, nu o voi permite!
E copilul meu şi ne descurcăm noi! a răspuns mama, muşcânduse.
Bunica nu se lăsă însă păcălită:
Dacă nute aştepţi la tribunal, vom declara că aţi abandonat copilul! Va fi pierdută dreptul de părinte ameninţa.
Ele sau certat. Ce? Nicoleta nu auzea bunica a trimis-o repede la magazin, iar mama nu mai mai vorbea de mutare, plecând cu o zi.
Următorii zece ani au trecut fără să apară părinţii. Nicoleta a terminat liceul, apoi colegiul, şi, cu ajutorul unui vechi prieten al bunicii, Ilie Fănel, a găsit un loc de muncă ca contabilă întro firmă mică.
A început să iasă cu şoferul Volodă, iar cuplul plănuia nunta, dar a trebuit să o amâne Vasilica nu a mai fost.
Tatăl şi mama au venit la înmormântare împreună. Bogdan a rămas la o cunoştinţă nu era nevoie ca băiatul să participe la un eveniment atât de trist.
Nicoleta nu a simţit nimic îşi iubea bunica, iar pierderea acesteia a fost o lovitură devastatoare.
Poate de aceea Nicoleta nu a înţeles imediat despre ce discuta tatăl la masa de pomenire.
Apartamentul e dat peste cap, a spus tatăl, privind în jur. Nu va aduce nimic.
Koli a remarcat mama cu un ton de mustrare. Nu acum
Ce vrei să spui? Trebuie să rezolvăm totul deodată. Trebuie să plecăm acolo e Bogdan singur.
Ilie, poate, să ne recomande un agent imobiliar ca să vândă?
Ce vrei să vinzi, Koli? a întrebat Ilie.
Ce? Apartamentul ăsta. Lam să cumpărăm lui Bogdan o casă Banii nu ajung pentru un apartament mare în oraş, dar pentru avans fac să ajung, iar până la 18 ani vom plăti ipoteca.
Nicoleta, cu ochii plini de lacrimi, privea pe fereastră, fără să participe la discuţie.
Ce vrei să faci, Koli, să arunci pe propria ta fiică afară? a întrebat Ilie. Unde va locui?
Ea e deja adultă! a răspuns tatăl. Să se căsătorească, iar bărbatul săi asigure locuinţa!
Da a intervenit prietenul bunicii. Natashă, poate ai dreptate faţă de tine Nuvai merge, Ilie. Există un testament legal, iar apartamentul aparţine doar Nicolei.
Tatăl a tăcut.
O săo înfrânţi pe bunică? ia aruncat el spre Nicoleta, care abia începea să înţeleagă. Nimic! Vom vedea dacă testamentul poate fi contestat.
Şi aşteaptă, că şi eu am un plan, a spus calm Ilie. Nicolea nuo voi da.
Tatăl a căutat o zi să se consulte cu un avocat şi a aflat că legea este de partea fiicei.
Poţi să încerci, dar vor fi costuri mari şi nu există garanţii că vei câştiga, isa spus.
Nico, ai conştiinţă? a spus tatăl, încercând să o convingă să îşi dea moştenirea lui Bogdan. Vei avea un soţ care săţi asigure traiul, iar el săi cumpere şi lui fratelui locuinţa. Renunţi la moştenire!
Numi vine în minte, a răspuns Nicoleta.
Dacă vrei, îţi dăm o mie de lei pentru avans, să iei ipoteca.
Nu vreau şi nu vreau să vorbesc cu tine!
Dacă nu pleci, chem poliţia. Veţi fi daţi afară de aici.
Nicoleta a hotărât să respecte dorinţa bunicii, care a îngrijit-o toată viaţa, şi să nu rămână fără acoperiș.
Tatăl nu se înţelegea cu poliţia prefera să evite autorităţile. Aşa că el şi mama sau întors, şi nu sau mai arătat în următorii patru ani.
În acest timp, Nicoleta şi Volodă sau căsătorit şi au născut o fetiţă, pe Năstasia. Banii familiei erau întotdeauna la limită, dar trăiau împreună, fericiţi. Atunci a sunat mama Nicoletei:
E vina ta! a strigat la telefon, plângând. Pentru că tu ai luat apartamentul, Koli a murit!
Dacă nu ai intervenit în acea casă, tatăl nu ar fi trebuit să muncească atât de mult şi nu ar fi plecat în acel drum! a răspuns Nicoleta, tăcând.
Sa plictisit de Mikol, dar nu-l vedea ca pe un tată, ci ca pe un străin.
Nu am nevoie de nimic! Prin culpa ta, Bogdan a rămas orfan! Trăieşte cu asta! a închis mama firul.
Nico, ştii că nu e vina ta, nu? a întrebat bărbatul aflat lângă telefon. A observat cum se pălăcea.
Poate eu
Nu poţi săţi închipui! Ei nu teau lăsat niciodată să mori, aţi pierdut şansa de ate răzbuna!
Ai dreptate a oftat Nicoleta.
Un an mai târziu, mama a revenit fără veste, îmbătrânită, cu buzele strânse, şi ia cerut:
Bogdan are nevoie de bani. E fratele tău, dacă ai uitat a spus Nina. În curând urmează să intre la facultate.
Şansele să intre la buget sunt mici, aşa că trebuie să-i ajuţi. Toată această nenorocire e din vina ta.
Nu-mi spune aşa, a răspuns Nicoleta. Nu e vina mea, ştii bine că nu ai şanse săte înşeli.
Văd că educaţia Vasilicăi a dat roade, zâmbi mama. Mereu ma respins, ştiţi? Şi pe tine ma crescut aşa.
Dacă mai spui ceva rău despre bunica, te arunc afară! a avertizat Nicoleta. Şi nu am bani. Dacă aș avea, nu aş da.
Hai să nu te mai agiţi! Văd cum trăiţi.
Cuplul, recent, a renovat apartamentul, a cumpărat mobilă nouă şi aparatură. Au economisit doi ani şi au luat un credit, pe care aproape că lau plătit.
Nicio parte din aceste cheltuieli nu a şoptit Nicoleta nu trebuia să îşi justifice viaţa în faţa acelei femei străine.
Te poţi întreba şi despre nepoată, din respect
Are ambii părinţi, deci este bine, a replicat mama. Noi nuavem de făcut cu Bogdan.
Ştiţi că primiţi pensie pentru pierderea alimentatorului şi, probabil, lucraţi şi voi. Trăiţi cu ce aveţi. Lăsaţil pe Bogdan să meargă la colegiu.
Ce? Koli visa ca fiul său să aibă studii superioare!
Destul! Nuţi dau bani. Discuţia sa terminat.
Un strop de resentiment a rămas în sufletul Nicolei părinţii nu visau la viitorul ei, nici nu se gândiseră la el.
Bine, a spus mama, îndreptânduse spre uşă. Dacă nute înţelegi, va fi altceva.
Seara, Nicoleta ia povestit soţului său despre vizita mamei.
Ce poate să inventeze? a spus Volodă. Cum ar putea să ne ia banii? Mai ales că nu avem.
Nu ştiu, a dat din umeri Nicoleta. Dar sunt sigură că are un plan. Nu ar fi venit fără să aibă ceva în minte.
Planul Ninei a ieşit la iveală când Nicoleta a primit citaţia la judecată.
Eşti nebună? a întrebat ea pe calm. Ce vrei să faci la tribunal?
Vreau să te forţez să ajuţi fratele meu, a răspuns mama. Dacă nu ştii legea, există aşa ceva! Dar poţi să te întorci şi să nute rupeţi în faţa judecătorului.
Deci nu te rupeţi când vei fi acolo?
Legea e de partea mea. Eu sunt mama, îmi apăr copilul!
Eu nu sunt copilul tău, a murmurat Nicoleta şi a închis firul.
În instanţă, Nina a pus pe scenă un spectacol, cu lacrimi în ochi, povestind cum a trebuit săși lase fiica la bunică, cum a născut un fiu mult aşteptat şi cum a pierdut soţul şi mijloacele de subzistenţă.
Judecătorul a fost de partea Nicolei, iar, având în vedere pensia mică a lui Bogdan şi salariul Ninei, familia era bine sub pragul de sărăcie. Cererea Ninei a fost respinsă.
După plecarea din sala de judecată, mama a aruncat spre fiică un singur privit plin de ură.
A plecat fără să se ia la revedere, iar Nicoleta nu ştia dacă se va mai întoarce vreodată cu alte pretinzări.
A şters cu un zâmbet amintirea, lăsânduse cu gândul la bunica, la marea iubire pe care o purta pentru ea şi la viaţa pe care a ales să o trăiască, cu dragostea și cu onoarea cei erau dăruite.
