Marș acasă! Acolo vom vorbi noi! tună, înciudat, Maxim. Nu mai lipsea să distrez lumea pe stradă cu scandalul nostru!
Foarte bine! pufni Viorica, strâmbându-se. Mă și mir!
Viorica, nu mă ispiti la păcat! bombăni Maxim, ridicând tonul amenințător. Ajungem acasă și discutăm!
Vai-vai! Ce fioros ești tu! își azvârli Viorica cosița peste umăr și porni repede spre blocul lor.
Maxim așteptă până ce Viorica se îndepărtă, apoi își scoase telefonul și vorbi la microfon cu o voce grăbită:
Da, merge acasă! S-o primiți bine! Țineți minte ce-am vorbit! În pivniță cu ea, poate-i trece băgarea-n seamă! Vin și eu curând!
Ascunse telefonul în buzunar și se pregăti să intre în alimentara, gândindu-se să-și serbeze educarea nevestei cu un păhărel, dar o mână străină l-a oprit la intrare.
Iertați-mi îndrăzneala! zâmbi stânjenit un bărbat necunoscut. Acum erați cu o domnișoară
Soția mea, și? încruntat, Maxim.
Ah, nimic! zâmbetul îi deveni lingușitor. Dar, spuneți-mi, nu cumva nevasta dumneavoastră se numește Viorica Munteanu?
Viorica, da. Munteanu era înainte de nuntă. Dar ce treabă aveți?
Are, cumva, tatăl pe nume Sergiu?
Așa este! răspunse iritat Maxim. De unde știți toate astea?
Iertați-mă, nu o cunosc personal, dar sunt fanul ei.
Măi, fanule, îți număr imediat coastele, iar două le scot, să stai suplu! mârâi Maxim cu un rânjet periculos. Ce-i cu prostia asta? Plănuiești s-o furi de nevastă?
Vai, nu, nu! M-ați înțeles greșit! dădu din mâini omul. Nu așa fan! Admir doar talentul ei!
Ce talent? Viorica nu are nimic ieșit din comun!
Mă scuzați, dar să primești interdicție pe viață la optsprezece ani la un turneu de Muay Thai din cauza brutalității, cere un oarecare talent, nu credeți? izbucni bărbatul.
Păcat că după două turnee câștigate în particular s-a lăsat. A fost o plăcere unică s-o văd în ring!
Maxim, cu mâinile tremurânde, încercă să-și scoată telefonul, care-i căzu pe asfalt și se făcu bucăți. Când reuși să-l strângă la loc, nu mai porni.
Maxim o luă la fugă spre casă, murmurând:
Doamne, numai să ajung la timp!
Când Viorica apăruse acum trei ani în satul lor de lângă Iași, Maxim o remarcă imediat. Cine n-ar fi observat-o? Tânără, energică, plină de viață, cu râsul mereu pe buze. Se angajase educatoare de sport la școala primară.
Toți au crezut că e vreo studentă pe care au repartizat-o temporar la țară. Fusese însă mirare mare când s-a aflat că are douăzeci și cinci de ani și venise de bunăvoie, să rămână.
Au așteptat apoi s-o aducă și pe ai ei, dar fata a stat mereu singură.
E ceva suspect aici! clocoteau babele la alimentara. Tânără și frumoasă, dar singură printre străini! Să vezi că ascunde o poveste de groază!
Ce povești în ziua de azi, tu? dădea din mână alta. O fi dat de cineva și-a fugit să-și vindece rănile pe la țară!
Sau s-a certat cu părinții și a rupt-o la fugă! Din astea vezi la televizor, nu?
Maxim se uita la ea cu coada ochiului, fără s-o abordeze.
Mai întâi să aflăm ce traume are, apoi om vedea.
În cancelarie, la ședințele lungi, după jumătate de an, Viorica s-a lăsat convinsă să-și spună povestea:
Părinții mei sunt antreprenori. Oameni normali, muncitori. Dar i-a lovit criza, partenerii i-au păgubit, totul a început să se dărâme. Tata s-a gândit repede să mă mărite cu cine trebuie ca să-și salveze afacerea.
Să-l fi văzut! Am preferat să dispar!
Și ai rămas chiar singură? clătină din cap o colegă mai în vârstă.
Lumea e plină de oameni, ridică din umeri Viorica. Mai bine mă descurc pe cont propriu decât să fiu vândută ca vitele!
O să-ți găsești și tu dragostea aici! o asigurau colegele. Să fie comuna noastră mică, dar bărbați vrednici mai sunt!
De îndată ce zvonul despre Viorica s-a răspândit în tot satul, Maxim s-a hotărât:
Eu o iau! Ai noștri-s pretențioși și slabi, asta-i de-a noastră, străină, fără familie aici!
Își povestise planul acasă: mamei, tatălui și fratelui mai mare.
E tânără, sănătoasă, harnică! O să facă și copii frumoși și gospodărie! Că profesoară nu-i pe brânci cu orele!
Băiat deștept ești, Maxim! aprobară părinții. Dacă face figuri, știe ea că avem soluții tradiționale!
Erau siguri de nuntă pentru că Maxim arăta bine și era adjunct la Depozitul de Legume din Iași. Făcuse ordine serioasă acolo, de la pază la disciplină.
Despre el și fratele său Nicu, șeful pazei, oamenii spuneau că sunt mai duri și decât paza de la bancă. Dar hoțiile s-au stins.
Cum să-l refuze Viorica? A acceptat să iasă cu el, pe urmă cu flori, apoi, iată, a devenit soție.
A luat-o Maxim din camera de cămin și a adus-o în casa lor.
Să ții minte, noră dragă, începu soacra, la noi totul se face împreună! Ajutăm, muncim și nu ne ferim de responsabilități! Nu știu cum era la tine, dar aici avem reguli!
Nu prea am avut reguli, de asta am și plecat de acasă Acum am să-nvăț regulile voastre, că-s soția lui Maxim, răspunse ea sincer.
Toți au luat asta ca o binecuvântare.
Numai că, știți, eu chiar nu mă pricep la treburile casei, se rușină Viorica. Ai mei aveau angajați pentru toate!
Nu-i nimic, te învățăm noi! râse socrul. Școala vieții nu se uită!
Eu doar să nu aud nedreptate, zise Viorica.
Of, dragă, dreptatea e după cum zice bărbatul și tradiția, intră din nou în vorbă soacra. Femeia să fie cuminte și supusă! Bărbatul aduce grija, femeia liniștea în casă!
Dacă așa e obiceiul Dar nu avem nuiaua ascunsă pe după ușă, nu?
Doamne ferește! râse socrul Nici grajduri, nici curele!
Doar că, după luna de miere, libertatea Vioricăi a devenit istorie.
Unde te duci? Avem destul de lucru acasă! Găini, rațe, grădină, curat!
Mai toată munca stătea pe umerii ei și ai soacrei. Maxim și fratele mereu erau la treabă, uneori chiar noaptea la depozit. Socrul, bolnav, doar sfaturi.
Dar viața mea personală? se răzvrătea Viorica. Măcar o plimbare sau cinema! Nici măcar o prietenă n-am!
Ce să cauți cu prietene? Numai bătăi de cap ies! La film, la cafea, discută cu Maxim. Fără el, nu-i frumos pentru o nevastă! Ține minte, aici nu-i Iașiul se află tot satul!
Serios? se miră Viorica.
Serios! Ai trăit la oraș, dar aici totul se află. Greșești un pas, rămâi cu eticheta pe viață!
Logica era de neclintit, dar Viorica tot nu-și îngropa dorința de dreptate. Muncea, îndeplinea ordinele, dar cerea același respect înapoi. Dacă cineva stătea degeaba, ridica vocea sau răbufnea direct.
Cine muncește, pe acela să-l respecte! Nu-s sluga nimănui!
Trecuseră doi ani și jumătate de nuntă și tot nu se cumințise. Voia dreptate pentru toți.
Atâta caracter la fata asta! ofteza bătrâna soacră când o trimitea la magazin. Îi spui una, îți dă cinci!
Pe mine nici nu mă respectă! se plângea socrul. Îi cer ceva, mă refuză, e prea ocupată!
Maxim, nu-i normal, oftează fratele mai mare, Nicu. De unde până unde atâta îndrăzneală?
Eu știu, face mișto de mine! Trebuie domolită! Altfel ni se suie în cap! oftă Maxim. Nici copii n-avem. Dacă vin, le spune că-i mamă și gata, zburăm din casă!
Trebuie s-o înfruntăm! zise Nicu. Scoate-o la plimbare, dă-o acasă, iar de aici avem noi grijă! Dacă nu merge frumos, folosim alte metode! Închidem în pivniță, aranjăm să dispară o lună, și zicem la toți că-i în concediu!
Zis și făcut. Maxim s-a prefăcut că o plimbă, iar familia s-a înarmat cu răbdare și așteptau semnalul să pună planul în practică.
Dar Maxim n-a mai apucat.
Poarta era la loc, dar ușa de la casă dispăruse, ruptă. În hol, Nicu urla de durere, cu mâna ruptă. Maxim i-a smuls mobilul și a sunat la 112:
Spune adresa! strigă, peste șocul fratelui. Să trimită două echipaje!
Nicu dădu din cap abia reușind.
În coridor, în moloz, zăcea tatăl, inconștient, dar respirând. Noroc mare. În bucătărie, lângă ușă, stătea mama, pe jos, cu un ochi vânăt și cu o făcăleată ruptă de genunchi.
La masă, calmă, Viorica bea ceaiul de seară.
Dragule, ridică Viorica ochii spre Maxim, ai venit pentru porția ta?
N-nu… bâigui Maxim.
Atunci nu știu ce să-ți mai ofer, reflectă Viorica. Poate nițică dreptate în familie?
Trebuia să ne avertizezi că… strigă el. Era să ne omori pe toți!
Știu cât să mă opresc! Fiecare după cum a venit la mine! Iar făcăleata am rupt-o pe bune! Pe mama ta am lăsat-o în pace, doar că ea a intrat în ușă de panică!
Și cum o să trăim de-acum? întrebă Maxim.
Eu zic să fim liniștiți și corecți! Și să nu te gândești la divorț, sunt însărcinată! Copilul meu merită tată!
Maxim înghiți în sec:
Bine, iubito…
După ce toți s-au tratat, s-au schimbat regulile: pace în casă, dreptate pentru oricine. Și nu a mai îndrăznit nimeni să fie nedrept cu nimeni.
