Mihai ascundea în suflet regretul că s-a grăbit cu despărțirea. Bărbații înțelepți transformă amantele într-o sărbătoare, iar el într-o soție.
Entuziasmul lui Mihai Petrescu a dispărut imediat ce, după ce a parcat mașina, a intrat în bloc. Acasă l-a întâmpinat previzibilul: papucii i-a băgat în picioare cum a intrat, mirosul apetisant al cinei, curățenia și florile din vază.
Nu l-a mișcat. Soția era acasă, ce altceva să facă o femeie în vârstă toată ziua? Plăcinte să coacă și șosete să croșeteze, deși cu șosetele a exagerat, firește. Contează ideea.
Mariana a ieșit din bucătărie cu zâmbetul ei obișnuit:
Ai obosit? Am făcut plăcinte cu varză, cu mere, cum îți plac…
Și s-a oprit sub privirea grea a lui Mihai. Era îmbrăcată cu pantaloni și o haină de casă, părul strâns sub batic mereu gătea astfel.
Obișnuință de la meserie: toată viața lucrase bucătăreasă. Ochii ușor fardați, pe buze un pic de luciu. Tot un obicei, care lui Mihai acum i se părea vulgar. Ce rost are să-ți colorezi bătrânețea?
N-ar fi trebuit să fie atât de aspru, dar a răbufnit:
La vârsta ta, machiajul e un nonsens! Nu te avantajează.
Buzele Marianei au tremurat, dar n-a răspuns, nici n-a pus masa pentru el. Era mai bine așa. Plăcintele sub prosop, ceaiul era deja făcut se descurca singur.
După duș și cină, bunăvoința față de ea i-a revenit odată cu amintirile zilei. Mihai, în halatul lui gros, s-a așezat în fotoliul care-l aștepta mereu și a mimat că citește. Cum i-a zis colega cea nouă?
Sunteți un bărbat atrăgător, și interesant.
Mihai avea 56 de ani, conducea departamentul juridic al unei companii mari. În subordinea lui erau un tânăr abia ieșit din facultate și trei femei trecute de 40. O altă angajată plecase în concediu maternal. În locul ei fusese angajată Ilinca.
Când s-au făcut actele, Mihai era în delegație și abia azi a întâlnit-o.
A chemat-o în birou, să facă cunoștință. Odată cu ea, a intrat mirosul subtil de parfum și senzația de prospețime. Fața ovală era încadrată de bucle blonde, ochii albaștri îi stăteau hotărâți. Buzele pline, o aluniță pe obraz. Să fie chiar 30? Mihai i-ar fi dat cel mult 25.
Divorțată, mamă a unui băiat de 8 ani. Nu știe de ce, dar s-a gândit: Bine!
Vorbind cu noua angajată, a glumit puțin, spunând că are acum un șef bătrân. Ilinca a clipit lung din gene și a răspuns cu acele cuvinte care l-au frământat și pe care le tot rememora.
Soția, trecută de supărare, a venit cu ceaiul de mușețel, ca în fiecare seară. S-a încruntat: Întotdeauna nepotrivit.
Totuși, l-a băut cu plăcere. Brusc s-a trezit gândind la ce face acum Ilinca tânăra, frumoasa femeie. Și în inimă îl înțepa o gelozie veche, uitată.
****
Ilinca, după serviciu, a intrat la supermarket. Brânză, pâine, iaurt pentru seară. A ajuns acasă neutră, lipsită de zâmbet. L-a îmbrățișat mecanic pe fiul ei, Vasile, care a alergat spre ea.
Tatăl său meșterea pe balcon, unde avea atelierul, mama pregătea cina. Ilinca, după ce a lăsat cumpărăturile, a spus că o doare capul și preferă să fie lăsată în pace. În realitate, îi era greu sufletește.
După ce s-a despărțit de tatăl lui Vasile, încerca zadarnic să devină pentru cineva femeia cea principală.
Toți bărbații buni erau deja înșurubați în relații și căutau doar aventuri ușoare.
Și ultimul, cu care lucrase, părea îndrăgostit lulea. Doi ani aprinși. Chiar îi închiriase apartament (mai mult pentru el), dar când a simțit presiune, i-a spus să se despartă și să și plece de la job.
Chiar i-a găsit alt loc de muncă. Acum Ilinca trăia din nou cu părinții și fiul. Mama o compătimea, tatăl considera că Vasile trebuie crescut măcar cu mama, nu doar cu bunicii.
Mariana, soția lui Mihai, observase de mult criza vârstei lui. Parcă era totul, dar lipsea ceva esențial. Se temea să se gândească ce va fi principal pentru un bărbat la vârsta lui. Încerca să-i facă viața mai ușoară. Gătea ce-i plăcea, era mereu îngrijită, nu se băga cu discuții sufletești, deși îi lipseau.
Îl implica cu nepotul, cu grădina de la țară. Dar Mihai părea mereu posac.
Poate de aceea, fiindcă ambii doreau schimbarea, povestea dintre Mihai și Ilinca s-a înfiripat cât ai clipi. După două săptămâni de la angajarea ei, a invitat-o la prânz și s-a oferit să o ducă acasă.
A atins mâna ei, ea s-a întors spre el, obrazul roșu.
Nu vreau să ne despărțim. Vii la mine la Ștefănești? a murmurat Mihai. Ilinca a dat din cap și au pornit rapid cu mașina.
Vineri termina mai devreme serviciul, dar abia pe la nouă seara soția primea un mesaj: Mâine vorbim.
Mihai nici nu știa cât de just exprimă esența unei discuții deja inutile. Mariana știa că pasiunea se stinge după 32 de ani de căsnicie.
Dar el îi era atât de apropiat, încât să-l piardă era ca și cum ar pierde o parte din ea. Fie că se încrunta, bombănea sau se prosteste băbește, era acolo în fotoliul lui, cinând, respirând lângă ea.
Mariana, căutând cuvinte să oprească prăbușirea vieții (cel puțin a ei), nu a dormit toată noaptea.
Din disperare, a scos albumul de nuntă ce tineri și frumoși erau! Mulți au visat să o ia de nevastă. Poate să-și amintească și el. Să vadă (chiar și pe fugă) fragmente din fericirea lor, să priceapă că nu totul se aruncă.
Dar el s-a întors abia duminică, și ea a înțeles: e sfârșit. În fața ei era alt Mihai. Parcă adrenalina îi umpluse venele. Stânjeneala, rușinea dispărute.
Spre deosebire de soție, care se temea de schimbare, el o dorea și o accepta cu deschidere. Chiar calculase totul. Vorbea pe ton ferm.
De acum, Mariana se poate considera liberă. Va depune el actele de divorț a doua zi. Fostul lor apartament, cel cu două camere, va fi pentru Mariana și familia fiului lor. Totul legal. Apartamentul trei camere, unde locuia fiul cu familia, era pe numele lui Mihai moștenire.
Mutarea la mama nu le afecta condițiile. Iar ei, Marianei, îi rămânea pe cine îngriji. Mașina era, evident, a lui. Grădina de la țară și-o păstra pentru odihnă.
Mariana simțea că e jalnică, neatrăgătoare, dar nu s-a putut abține de la plâns. Lacrimile o sufocau, vorbele ieșeau greu. Îl ruga să se oprească, să-și amintească, să-i pese măcar de sănătatea ei… Asta l-a făcut să explodeze.
S-a apropiat și i-a șoptit, aproape urlând:
Nu mă trage în bătrânețea ta!
…Ar fi caraghios să spui că Ilinca îl iubea, și de aceea a acceptat propunerea lui din prima noapte la Ștefănești.
Statutul de soție i se părea atrăgător, iar răzbunarea față de fostul iubit care o părăsise îi dădea satisfacție.
Sătulă de viața în apartamentul condus dictatorial de tată, voia stabilitate. Toate acestea îi putea oferi Mihai. Nu-i era cel mai rău scenariu.
Deși trecuse de 50, nu părea bunic. Era în formă, tânăr sufletește. Șef de departament. Inteligent profesional, plăcut la vorbă, galant în pat. Nu era nevoie de chirie, de lipsuri, de furturi. Totul era pe plus? Avea rezerve doar la diferența de vârstă.
După un an, dezamăgirea Ilincăi a crescut. Se simțea încă tânără, voia aventuri de viață. Nu rare, nu solemne. Îi plăceau concertele, făcea plajă în costum de baie îndrăzneț, ieșea cu prietenele.
Cu tinerețea și temperamentul ei, le combina pe toate. Nici fiul, care trăia cu ea acum, nu-i încurca ritmul.
Pe Mihai îl simțea tot mai obosit. Jurist priceput, rezolva zeci de chestiuni la muncă, acasă însă devenea om terminat, dornic de liniște și respect față de tabieturile lui. Oaspeții, teatrul, chiar și plaja toate, cu măsură.
Nu refuza intimitatea, dar voia să doarmă după, chiar de la nouă seara.
În plus, avea un stomac sensibil, nu suporta prăjeli, salam, semipreparate. Prima soție îl răsfățase. Uneori chiar îi ducea dorul mâncărurilor aburite ale Marianei. Ilinca gătea pentru fiu, nu pricepea cum poate durea stomacul de la niște chiftele de porc.
Nu ținea minte lista de pastile și credea că un adult poate să își cumpere singur medicamentele și să știe când le ia. Treptat, viața ei s-a schimbat tot mai mult nu era cu el.
Mergea cu Vasile, se implica și cu prietenele, ținând cont de preferințele lui. Ciudat, dar vârsta lui Mihai parcă o impulsiona spre trăit intens.
Nu mai lucrau împreună direcția zisese că nu e etic, așa că Ilinca s-a mutat la o firmă notarială. Parcă răsufla ușurată că nu trebuie să-și vadă bărbatul toată ziua, ca pe tată.
Respectul asta simțea Ilinca față de Mihai. Poate e mult sau poate e puțin pentru fericire în doi?
Se apropia ziua de 60 a lui Mihai și ea voia o petrecere memorabilă. Dar el a rezervat o masă la restaurantul modest unde obișnuia să meargă. Părea că se plictisea, ceea ce era firesc la vârsta lui. Ilinca nu se consuma.
L-au sărbătorit colegii. Cuplurile cu care ieșea când era cu Mariana nu era potrivit să-i invite. Familia e departe, și oricum nu a mai găsit înțelegere după ce s-a însurat cu Ilinca.
Fiul, practic, nu mai era în viața lui. Se lepădase. Totuși, ce, nu are tatăl dreptul să-și trăiască viața cum dorește? Crezuse că trăitul va arăta puțin altfel.
Primul an cu Ilinca a fost ca o lună de miere. Îi plăcea să fie cu ea la evenimente, să îi permită cheltuieli (nu erau exagerate), avea prietene, mergea la fitness.
Suporta zgomotul concertelor și filmele nebune. Pe acest val, Ilinca și fiul au devenit stăpâni în apartamentul lui. Nu după mult timp, a făcut donație pentru partea sa din grădina de la țară, pe care o deținea împreună cu Mariana.
Ilinca, pe ascuns, a rugat-o pe Mariana să îi lase și partea ei. A amenințat cu vânzarea părții către străini.
După ce a plătit, din banii lui Mihai, totul a trecut pe numele Ilincăi. Are argument: e râu, pădure, e bine pentru copil. Așa că toată vara, părinții Ilincăi locuiau la țară cu Vasile. Pentru Mihai era chiar comod nu-l încânta fiul gălăgios al tinerei soții. Se căsătorise din dragoste, nu ca să crească copilul altuia.
Familia veche s-a supărat. După ce au vândut apartamentul cu trei camere, s-au dispersat. Fiul și familia au luat un apartament cu două camere, Mariana s-a mutat într-o garsonieră. Cum trăiau, Mihai nu a mai întrebat.
****
Și iată a venit ziua de 60. Atâția îi urau din inimă sănătate, fericire, iubire. Dar el nu simțea acel puls. De mult. Cu fiecare an, nemulțumirea creștea.
Soția tânără o iubea, desigur. Dar nu o putea controla, nu reușea să o oprească. Zâmbea și trăia cum voia ea. Nu-și permitea nimic dezonorant simțea asta, dar îl irita.
Ah, dacă ar putea să-i pună sufletul Marianei în trupul Ilincăi! Să vină la fotoliu cu ceaiul de mușețel, să-l acopere, când ațipește. Cu plăcere ar plimba-o prin parc, ar sta la bucătărie seara la povești, dar Ilinca nu rezista discuțiilor lungi. Și părea să se plictisească și în pat. El se agita și asta îl măcina.
Regretul mușca și îl făcea să ezite. Bărbații deștepți fac din amante sărbători, iar el copii și căsnicii!
Ilinca, cu temperamentul ei, vreo 10 ani va rămâne sălbatică și zglobie. Și după 40, tot vizibil mai tânără. O prăpastie tot mai adâncă. Dacă o să fie norocos, se va duce repede. Dar dacă nu?
Gândurile astea ne-aniversare îi pulsau în tâmple și îi agitau inima. A căutat-o cu privirea pe Ilinca dansa. Era frumoasă, plină de viață. E fericire să te trezești cu ea alături, totuși…
Profitând de o pauză, a ieșit din restaurant. Voia să respire, să alunge tristețea. Dar l-au urmărit colegii invitați. Neștiind ce să facă cu nemulțumirea ce-l sufoca, a luat un taxi de la bordură. A cerut să plece repede. Traiectoria o decidea mai târziu.
Dorea să ajungă unde el contează. Unde e așteptat, unde timpul cu el e apreciat și se poate relaxa fără temeri, fără să pară slab sau bătrân.
A sunat pe fiu, rugând aproape disperat o adresă nouă pentru Mariana. A primit și un răspuns supărat, dar insistând a spus că e vital.
A scăpat o vorbă că e totuși aniversarea lui. Fiul s-a mai domolit, dar l-a avertizat că mama poate fi cu cineva. Nu e bărbat, ci doar un prieten.
Mama zice că au fost colegi de școală. Numele e cam nostim… Parcă Bulcovici.
Bulcă? a corectat Mihai, simțind o gelozie veche. A fost îndrăgostit de ea. Mulți o plăceau. Frumoasă, cu tupeu.
Se mărita cu Bulcă, dar el, Mihai, i-a furat-o. De mult, dar pare mai real decât viața lui cu Ilinca.
Fiul l-a întrebat:
Dar de ce vrei asta, tată?
Mihai a tresărit la apelativul uitat și a simțit dor imens. A răspuns sincer:
Nu știu, fiule.
Fiul i-a spus adresa. Taximetristul a oprit unde i-a cerut. Mihai a coborât, nu voia martori la întâlnirea cu Mariana. A văzut ora aproape nouă, dar ea era o bufniță, pentru el ea era și ciocârlie.
A format interfonul.
Dar i-a răspuns o voce groasă, bărbătească. A spus că Mariana e ocupată.
Ce are? E bine? s-a îngrijorat Mihai. Vocea a cerut să se prezinte.
Sunt soțul ei, să știți! Dumneavoastră, presupun, sunteți Bulcă? a strigat Mihai.
Domnul l-a corectat cu tupeu, că nu mai e soț, deci nu are dreptul să o deranjeze pe Mariana. Nu a crezut necesar să explice că prietena e la baie.
Ce, iubirea veche nu ruginește? a întrebat Mihai cu sarcasm gelos, pregătit de scandal cu Bulcă. Dar acesta a răspuns scurt:
Nu, devine argintie.
Ușa nu i s-a deschis…
