Marele divorț
Tocmai patru ani au rezistat Spătarenii în căsnicie. Oricât s-au străduit să mimeze iubirea eternă, n-au reușit să-și prindă rădăcinile în grădina fericirii conjugale. Orizontul deja anunța divorțul.
Și deci, pur și simplu divorțați și gata? m-a întrebat prietena Măriucăi Spătareanu, când a chemat-o la un suc și niște plăcinte să-și înece amarul.
Da. Ce să mai facem? Am discutat totul. E mai bine pentru amândoi…
Nu, nu despre divorț întreb, ci despre cum îl marcați. Trebuie să faceți ceva omenește, să-l sărbătoriți pe bune. Să puneți punct cu stil, nu așa, în tăcere.
Sunt destul de stresată zilele astea, n-ai de ce să răscolești rana, a oftat Măriuca, înăbușindu-și supărarea cu plăcinte cu brânză și apoi cu cele cu vișine.
Hai, nu de tine e vorba, scumpo, ci de divorțul vostru! Nunta atunci ați făcut-o ca la carte, și încă mai achit rata la cadoul de atunci. De ce să nu și divorțați cu fast? Să fie restaurant, să fie cortegiu, să ardem poduri simbolic! Eu una aș participa cu drag…
Dar se poate așa ceva?
Nu doar că se poate, așa trebuie!
Dar cu ce bani? Trebuie să împărțim tot, nici fețele de pernă nu se ajung pentru fiecare…
Cunosc pe cineva care organizează orice pe-un sac de cartofi. Restul recuperezi din daruri. Hai, dar să gândim un fel de petrecere de rămas bun. Să fie ceva acasă, onest, ca să închizi frumos capitolul vieții de familie.
Adică, ca de obicei, facem planuri să ne vedem cu fetele și nu mai iese nimic, că toate au soți și copii?
Ar fi varianta perfectă!
A doua zi, Măriuca și amica ei au venit la biroul organizatoarei, pe care o chema Iuliana. Iuliana le-a primit la un mic local în centrul Chișinăului, stând la tejgheaua unei gogoșerii și luând, în același timp, comenzi de la clienți.
Ne ajuți? a întrebat prietena Măriucăi, explicând situația.
Efort minim! Deja văd totul: mireasa frumoasă, într-o rochie neagră ca la înmormântare, jurând solemn că niciodată nu mai repet. Mirele îmbrăcat în pantalonii lui caraghioși pe care-i va purta de-acum non-stop, rostește hotărâtul nu. Apoi, cu toții, mergem la casa de amanet și predați inelele. Oaspeții strigă Sec!, Demi-sec!… Să mai reflectez și vă fac planul, a zis Iuliana, apoi a strigat cât să răsune tot mall-ul: Comanda șaizeci și patru e gata!
Soțul Măriucăi, spre surprindere, a primit ideea cu încântare, dar părinții s-au opus.
Astea-s modernismele voastre! Pe vremea noastră, te despărțeai în liniște și te urai toată viața! bombăneau bătrânii de ambele părți. Nu vă dăm bani pentru așa ceva!
După o săptămână, totul era pregătit. Conform scenariului Iulianei, petrecerea începea cu răscumpărarea: mirii, înainte de despărțire, treceau prin tot felul de încercări și probe hazlii, din care puteai scăpa doar dacă plăteai. Cum locuiau la etajul doisprezece, lui Vasile i s-a permis să ia liftul, împreună cu lucrurile rămase și martorul lui.
Prin nepotul Iulianei, maior la poliție, evenimentul a avut și un fotograf criminalist care a documentat totul involuntar, iar nouă persoane au ajuns pe lista datelor de povestit la rude.
La Oficiul Stării Civile, cu toții! a anunțat solemn Iuliana, când lumea s-a adunat la parter.
După obicei nou, Spătarenii s-au urcat împreună în aceeași Dacie, ca apoi să se despartă, iar invitații au primit tichete de transport, mărunt pentru autobuz și locuri la fotograf, în mașină, unde se făceau glume și erai luat la anchetă comică. În drum spre Casa Căsătoriilor, invitații cântau Sunt liber!.
Când actele au fost semnate și căsnicia oficial închisă, toată lumea a ieșit afară. Iuliana a adus o colivie și a propus să prindă doi porumbei ca simbol al eliberării. Lumea cânta, râdea, îi felicita pe proaspăt divorțați. Bărbații îl băteau pe Vasile pe spate cu sinceră invidie, urându-i ani buni de libertate; nevestele nu pierdeau ocazia să-i certe pe loc și, la final, au prins buchetul făcut din facturi de la utilități.
Doamne, ce petrecere! Parcă ar fi botez, nu despărțire a spus cineva dintr-o altă nuntă din sală.
Nu, am auzit că divorțează, i s-a explicat.
După ce au văzut cât de fericiți par Spătarenii, multe cupluri au amânat pentru altă dată ceremonia.
După ce au tăiat lacătul pus pe pod și inelele au ajuns la amanet, procesiunea s-a mutat la restaurant. Acolo îi aștepta un taraf de prieteni muzicieni, tradiționalul meniu cu mămăligă și plăcinte cu miere. Evenimentul beneficiase de sponsorizarea Gogoșăriei 8, unde lucra Iuliana la casierie. Tortul, evident, a avut blat din gogoși.
Parcă aș fi la o pomenire… a oftat Măriuca, uitându-se la atmosfera din jur.
Astăzi îngropăm fericirea conjugală, a remarcat organizatoarea-tamada și le-a propus nu prea tinerilor să danseze ultimul dans.
A cânat Chopin.
Știi, totuși a fost bine, i-a spus Măriuca lui Vasile, învârtindu-se cu el pe ring.
Ai dreptate, a aprobat el. N-am mai văzut niciodată părinții noștri așa prieteni.
La o privire în sală, Măriuca și-a văzut tatăl îmbrățișându-l pe socru, cântând amândoi încet și plângând, deși altădată erau dușmani.
Masa gemea de cadouri: lenjerii de pat de o persoană, bilete la concerte la Palatul Național, gantere, farfurii pentru unul, vouchere la yoga, la sală, la spectacol de cabaret… Spre final, celor doi li s-au înmânat chei de la camere diferite de hotel, cupoane de reducere la Gogoșăria 8 și călătorii gratis cu mașina Poliției.
Seara s-a încheiat cu un foc de artificii și porția de tort la reducere. Invitații s-au împrăștiat la casele lor la neveste, soți și copii, iar Spătarenii au plecat fiecare pe drumul lui.
După trei săptămâni, foto-albumul era gata. Vasile a trecut pe la Măriuca să ia cleștele de unghii uitat.
Ai ieșit bine, a remarcat Măriuca, răsfoind cu el pozele alb-negru pline de zâmbete și probe foto haioase.
Da, fain, a zis el, apoi a întrebat: Îți schimbi numele de familie?
Nu. M-am obișnuit. Și al lui Puțuri nu sună mai dulce.
Corect, a zâmbit Vasile. Atunci, fug?
Da Stai, de fapt!
Vasile a privit-o mirat.
Nu ai poftă să mergem la gogoși? Azi expiră cupoanele, ar fi păcat…
Păcat, a convenit Vasile. Știi, la noi gogoșile aduc noroc și reînnoire. Poate e un nou început. Deci, e întâlnire?
Tu ce crezi a ezitat ea o clipă, crezi că-i greșit după așa divorț zgomotos? Am auzit că de noi s-a scris și-n Gazeta de Sud…
Nu-i nimic, cine să ne judece? Acum avem libertatea de a ne întâlni cu cine vrem, când vrem. De altfel, peste o săptămână și martorii noștri divorțează, ne-au invitat. Mergem împreună?
Mă mai gândesc, a zâmbit Măriuca. Tocmai am de la ei un set de lenjerie de pat, numai bun de daruit.
Astăzi am învățat că, oricât ai încerca să planifici viitorul, viața te poate surprinde și uneori, dintr-o despărțire mare, iese un nou început.
