Ilinca, câţi ani ai? întrebă încet tatăl, Ion. Parcă nu ești la prima facultate, ci la clasa întâi. Orice ar fi dragostea, tot trebuie să trăiești și să mănânci zilnic, nu? Unde vă grăbiți? Voi să vă căsătoriți mâine, așa de repede? Nimeni nu se opune lui Andrei, lăsaţil să vină, să ne cunoaștem, să vorbim cu părinţii lui Vorbesc corect?
Ion, pleci curând? întrebă Ana, sunândul pe soț la birou.
Aproape, termin de lucru răspunse el.
Hai, nu te întinde! Avem și noi treabă de rezolvat spuse Ana brusc.
Ce sa întâmplat? se neliniști Ion.
Încă nu sa petrecut nimic, dar trebuie să vorbim Ana era vizibil agitată, dar, până acum, nu se întâmplase nimic serios.
Cincisprezece minute mai târziu, capul familiei intră în apartament.
Ce sa petrecut pe aici? întrebă cu grijă Ana.
Schimbăţi tricoul, spalăţi mâinile, nu trebuie să arunci totul și să salvezi universul o sărută Ion și îl împinge ușor spre baie.
După ce termină toate ritualurile, se schimbă și iese în salon.
Hai să mergem zise Ana, conducândul spre camera Ilincăi. Fată stătea pe canapea, cu ochii roșii de lacrimi.
Ce sa întâmplat? încercă Ion să rămână calm.
Întreabăți fiica replică Ana, spunei lui tatălui ce ai gândit!
Ilinca se închise în pat, privind pe fereastră, parcă nu voia să-și exprime problemele.
Băieţi, spuse Ion lovind cu palmă masa, fie că vorbim calm, fără strigăte și dramă, fie vă descurcați singuri, eu mă duc să mă odihnesc după muncă!
Ne căsătorim azi, adăugă Ana cu un sarcasm acru. Nu am timp să amânăm!
Cum adică? părea puțin surprins Ion. Direct așa, pe repederea, cu cine?
Ilinca ținea gura închisă, așa că Ana trebuia să intervină din nou:
Andrei Mărgineanu, îți aduci aminte, a intrat des în ultima vreme?
Așa e Da, fiică?
Ilinca încă tăcea.
Deci, draga mea, termină jocurile astea. Ce să fac, să dansez în fața ta ca să aflu ceva? începu serios Ion.
Noi cu Andrei ne iubim! exclama brusc Ilinca. El e perfect și ne căsătorim!
Păi, în sfârșit un pic de lumină, oftă capul familiei. El studiază cu tine?
Da, în aceeași grupă.
Primul an, murmură Ion, privind spre viitor, copii
Nu suntem copii! interveni Ilinca. Avem deja optsprezece ani, suntem majori!
Bine. Dacă sunteți majori, înseamnă că sunteți adulţi, nu? Atunci vorbim ca adulţi.
Nu vreau să vorbesc! Încă o să auziți: Sunteţi prea tineri, mai așteptaţi, puneţi-vă pe picioare, verificaţivă sentimentele și alte prostii. Sunteţi adulţi, inteligenţi, corecţi, dar nu înțelegeţi ceva simplu: ne iubim! Voi vreţi să dărâmiţi totul!
Ilincă, numi place să distrug pe nimeni oftă Ion, obosit. Vreau să înțeleg totul. Deci, voi vă iubiți, nu? Ilinca dădu din cap, zâmbind încăpățânat. Şi vreţi să vă căsătoriţi? Amândoi, sau doar tu?
Tată, nu-l ofensa pe Andrei. El și el vrea să ne căsătorim.
Bine, atunci aveţi dorinţa. Dar unde veţi locui, cu ce bani? V-aţi gândit la asta?
Nu contează! Dacă ne iubim, restul nu contează! exclamă Ilinca cu pasiune.
Ilinca, câţi ani ai? repeti Ion, mai încet. Mise pare că nu ești la prima facultate, ci la clasa întâi. Orice ar fi dragostea, trebuie să trăieşti și să mănânci. Unde vă grăbiţi? Direct mâine să vă casaţi, ceva fi? Nimeni nu se opune lui Andrei, lăsaţil să vină, să ne cunoaștem, să vorbim cu părinţii lui Corect?
Exact, dragă. Dar un mic detaliu Nu e bine să ne grăbim.
Ce, îl duc pe Andrei la serviciu?
Nu, nu e la serviciu, este Ilinca. De ce taci, eu trebuie să tot explic?
Nu tac mormăi Ilinca supărată avem un copil în drum.
Aha oftă Ion, surprins. Şi ce planuri aveţi?
Să ne căsătorim! Să avem un copil! Şi nu încercaţi să mă opriţi! Copilul va veni!
Bine, linişteştete! Nimeni nu încearcă săţi impună nimic, trebuie săne rezolvăm singuri. Spunemi, părinţii lui Andrei ştiu?
El astăzi Am zis să vorbim cu părinţii fiecare
Şi? Încă nu a sunat cu un răspuns?
Nnu
Bine, când sună, spunemi. Până atunci, dă-mi de mâncat, că mă voi înfometa cu toate aceste emoţii.
Ana și Ion merg la bucătărie, unde Ana încălzeşte rapid cina și așază farfuria în faţa lui Ion.
Şi ce o să facem? întrebă ea încet.
Nu ştiu încă. Să aşteptăm ceva zice familia lui Andrei, poate luăm o decizie împreună
Masa termină, iar un mesaj sosise de la Andrei: părinţii îi opună ferm, au avut o discuţie aprinsă, sa terminat în ceartă. O veste rea
Cincisprezece minute mai târziu, Ilinca ieşi în salon cu telefonul în mână și, închizând microfonul, spuse:
Mama lui Andrei vrea să vorbească cu voi
Ana îşi încrucișă braţele:
Dragă, vorbeşte, te rog, eu nu pot
Ion aruncă o privire mustrătoare spre Ana, însă ridică telefonul, puse volumul maxim și, cu degetul la buze, spuse:
Alo, bună, sunt tatăl Ilincăi, Ion Popescu.
Larisa, mama lui Andrei. Fiul nostru astăzi a zis că se întâlnește cu fiica ta. Şi, din poziţia lui, deja au trecut la lucruri mari, au planuri Ştiţi?
Da, am vorbit cu Ilinca.
Foarte bine. Vă rog să ştiţi că suntem categoric împotriva acestor planuri grandioase spuse ea cu un sarcasm amar planuri! Fiul nostru trebuie să studieze, să-şi construiască o carieră. Nuntă în primul an, cu copil, nu intră în planurile noastre.
Şi căsătoria pe repederea a copilului nua fost nici în planurile noastre. Dar Ilinca va avea un copil, al fiului dumneavoastră, între timp. Ce spuneţi să faceţi?
Asta e problema dumneavoastră, Ion Popescu. În primul rând, nu sunt sigură că e copilul lui Andrei. În al doilea rând, chiar dacă ar fi, nu vom accepta să ne căsătorim pe fugă pentru că sunt însărcinată. Cred că fetiţa ta, ca orice fată, vrea să se căsătorească, mai ales că Andrei nu vine dintro familie modestă, are casă și poziție. Înțeleg pe partea ta, dar ca mamă voi face tot ce-mi stă în putinţă săţi las fiul în pace. Așa gândim și bărbatul meu. Am vorbit cu el, a fost de acord cu noi și vrea săţi transmită fiicei tale să nul mai deranjeze. Să facă ce vrea, să nască, săşi trăiască viaţa, nu netrebuiţi. Toate cele bune, la revedere.
Sunetul scurt al telefonului se aude. Ion priveşte cu greutate spre soţie şi spune, cu glas posomorât:
Aţi auzit? Pe scurt, vom avea copilul nui vina că tatăl e un prost. Nimic grav. Va veni timpul, vei lua un credit, apoi te întorci, nu e prima, nu e ultima. Îţi dăm bani, stăm cu copilul. Cu ceilalţi vom rezolva. Proști, așa…
Îi spune soţiei:
Azi iaţi Ilinca la tine, să nuși facă planuri nebune. Vorbeşte cu ea, linișteşteo. Eu o să stau în camera ei.
După o oră, cineva bate la uşă.
Cine e la uşă? mormăi Ion, iritat, şi merge să deschidă.
Apare un tânăr în salon.
Andrei! sare Ilinca spre el. Ai venit pentru mine?
Da, pentru tine. Ion Popescu, Ana, am venit să iau Ilinca.
Unde să o duci, nu-i secret?
Nu ştiu încă. Poate închiriem un apartament. Suntem majori, nu ne blocaţi! Vii cu mine? întrebă Andrei.
Desigur! Oriunde!
Staţi, ridică Ion mâna, câteva întrebări pentru presă. Mama ta a spus că toată familia este împotriva lui Ilinca, şi tu în special.
Nu chiar, Ion Popescu. A decis mama. Tata e de acord din start spuse Andrei, folosind cu naturalețe cuvântul apriori. Eu doar am făcut că ma convingeau. Am luat portofelul, actele, cardul și iată-mă aici.
Interesant! exclamă Ion, surprins plăcut. Acum vrei să iei Ilinca, să închiriezi un apartament, dar cu ce bani?
Am pus deoparte puţin, lucrez noaptea, am un blog, un canal pe net. Pentru câteva luni îmi ajunge la chirie și mâncare, apoi mai câştig.
Bine, bine Ce zici, Ana, lăsăm fata să plece? E o persoană nuatât de simplă cum neam gândit.
Nu ştiu, ridică Ana umerii, Unde săi căutăm un loc de culcare
Corect, nul lăsăm să plece noaptea. Hai să ne hotărâm. Aşa că vă căsătoriţi?
Da! răspunseră amândoi.
Şi aveţi copil?
Răspunsul era acelaşi.
Atunci vă sprijinim, dar cu câteva condiţii. Prima, să încerci să faci pace cu părinţii, şi tu, Ilinca, săl susţii pe Andrei. Andrei rămâne la noi, nui place să rămână la petreceri. Vom pune un loc în sufragerie, pentru noi e un oaspete. Scriei prietenilor că dormi la ei, apoi le spui adevărul, dar fără certuri! Nu renunţa la studii! îndreptă Ion spre Andrei Ilinca va intra în concediu de maternitate, apoi va recupera materia. Vom ajuta, cu bani, vom sta cu copilul, dar nu vom lucra pentru voi. Vom păstra costurile mici, să nu facem tumult. Apoi, când totul se linișteşte, puteţi săvă distraţi. Sunteţi de acord?
Da răspunse Andrei fără ezitare.
Eu tot vreau o nuntă adevărată, cu rochie, sală, invitaţi spuse dezamăgită Ilinca.
Nu e momentul! replică mirele. Facem o căsătorie discretă, apoi, peste un andoi, organizăm sărbătoarea.
Bine cum spui
În regulă, planurile sunt clare, sarcinile stabilite. Să ne odihnim, mâine ne trezim devreme.
Ana îl prinzi pe Ion când intră în bucătărie să bea apă.
Ascultă, vreau săţi întreb, de ce ai schimbat așa brusc planul?
Brusc? Ma zdruncinat discuţia cu mama lui apoi a apărut acest băiețel, pe care lam crezut copil al mamei. Sa dovedit că e un bărbat adevărat, nu a renunțat la iubita lui. Pentru un om aşa poţi da și fiica în căsătorie!
Ai mereu dreptate, dragul meu! o săruta Ana și se apucă săi dispună pe toţi locurile de somn.
Dacă vrei să nu ratezi noile poveşti, urmărește pagina! Lasăţi părerea în comentarii, dă un like.
Prieteni, dacă vrei să citeşti și alte poveşti, scrieţi comentarii și nu uitaţi de likeuri. E încurajarea care ne face să scriem mai departe.
