Sorina, câţi ani ai? întrebă încet tatăl, cu glasul său de noapte. Am impresia că nu ești la primul semestru de facultate, ci la clasa întâi. Orice ar fi iubirea, a trăi trebuie, a mânca în fiecare zi trebuie. Unde vă grăbiți? Mâine vă căsătoriţi, nu-i așa, nerăbdătoare? Nimeni nu se opune lui Ovidiu, să vină, să ne cunoaștem, să vorbim, să ne întâlnim cu părinții lui Vorbesc corect?
Dumitru, vei veni curând? întrebă Gala, sunândul pe soț la birou.
Curând. Am terminat aproape, răspunse el.
Hai, nu sta pe gânduri! Aici te așteaptă discuţia, spuse brusc soţia.
Ce sa întâmplat? se nelinişteşte Dumitru.
Nu încă, dar trebuie să vorbim, zise Gala, cu un tremur de vis, deși nimic rău nu se arăta încă.
După cincisprezece minute capul familiei păşea în apartament.
Ce sa petrecut aici? întrebă cu grijă el pe soţie.
Schimbăte, spalăţi mâinile, nu aruncă totul în sus ca să salvezi Universul, îl sărută și îl împinge uşor spre baie.
În scurt timp termină toate ritualurile, se îmbracă şi păşeşte în sufragerie.
Hai să mergem, îl conduse soţia spre camera fiicei. Sorina se întindea pe canapea, cu ochii roşii de lacrimi.
Ce sa întâmplat? încerca Dumitru să rămână calm.
Întreabăți fiica, spuse Gala, ridicânduse, spunei tatălui ce ţiai pus în minte!
Sorina se strânse mai tare, se uită spre fereastră, refuzând să rostească gândurile.
Băieţi, lovei hotărât cu palma masa. Fie că vorbiţi liniştiţi, fără isterii, fie că vă descurcaţi singuri, eu plec să mă odihnesc după muncă!
Ne căsătorim azi, replică soţia cu sarcasm amar. Fără amânări!
Ce înseamnă asta? întrebă uşor Dumitru. Întro clipă? Pe cine, dacă nu este secret?
După tăcerea încăpătată a Sorinei, Gala interveni din nou:
Îţi aminteşti de Ovidiu Munteanu, venitul des la noi în ultima vreme?
Aha, deci da, copilă?
Sorina tot tăcută.
Bine, draga mea, termină jocurile astea. Ce aş vrea să nu dansez pe lângă tine ca să aflu ceva? începu serios tatăl.
Noi cu Ovidiu ne iubim! exclamă brusc fiica. E cel mai bun şi ne căsătorim!
În sfârşit claritate, oftează capul familiei, el învaţă? Împreună la curs?
Da, în aceeaşi grupă.
Primul semestru, gândi Dumitru, cu o tristeţe predestinată, copii
Nu suntem copii! izbucni fiica. Avem optsprezece ani, suntem majori!
Bine. Dacă sunteţi majori, vorbiţi ca adulţi, înţelegi?
Nu vreau să vorbesc! Încă va veni săzâla: Sunteţi încă tineri, trebuie să aşteptaţi, să vă puneţi pe picioare, să verificaţi sentimentele. Sunteţi înţelepţi, corecţi, nu prinţiţi cea simplă: ne iubim! Vreţi să rupeţi totul?
Nu vreau să ruinez pe nimeni, oftează obosit tatăl, vreau să înţeleg tot. Deci voi iubiţi pe Ovidiu, nuea? Sorina încuviinţă cu un dinţi. Asta e bine. Vrei să te căsătoreşti? Amândoi sau doar tu?
Tată, nu-l jigni pe Ovidiu. şi el vrea să ne căsătorim.
Aşa e, aşa e. Deci doriţi să vă căsătoriţi. Unde veţi locui, cu ce bani? Vaţi gândit la aceste întrebări?
Nu contează! Dacă ne iubim, tot restul nu e important! strigă băiată, cu foc în glas.
Sorina, câţi ani ai? repeti tatăl, şoptit. Parcă eşti la clasa întâi, nu la primul semestru. Orice ar fi, viaţa trebuie trăită, mâncat zilnic. Unde vă grăbiţi? Mâine să vă căsătoriţi, nu-i așa, nerăbdătoare? Nimeni nu se opune lui Ovidiu, să vină, să ne cunoaștem, să vorbim, să ne întâlnim cu părinţii lui corect?
Foarte corect, dragă. Dar e un mic detaliu nu există grabă pentru ei.
Ovidiu e plecat la serviciu?
Nu, nu e la serviciu, nu e Ovidiu. Sorina, de ce taci, eu trebuie să spun tot?
Nu tac, izbucni fiica, o să avem copil.
Aşa, spuse surprins Dumitru. Ce faceţi acum?
Ne căsătorim! Naştem! Şi numi mai spuneţi să renunţ la asta! Copilul va veni!
Bine, linişteştete! Nimeni nu te va convinge, trebuie să rezolvăm singuri. Spunemi, părinţii lui Ovidiu ştiu?
Astăzi am convenit să vorbim fiecare cu părinţii lor.
Şi? Nu a sunat încă cu rezultatul?
Nu
Când sună, spuneţimi. Între timp, lăsaţimi să mănânc, că cu pasiunea voastră voi rămâne flămând.
Ei merg la bucătărie, Gala încălzeşte rapid cina şi pune farfuria în faţa lui Dumitru.
Şi ce vom face? întrebă ea cu voce șoptită.
Nu ştiu încă. Sincer, nu ştiu. Hai să aşteptăm ceva spune familia lui, poate vom ajunge la o decizie
Cina terminată, mesajul venit de la Ovidiu fu sumbru: părinţii se opun categoric, discuţia a degenerat în ceartă. O ştire proastă
La încă cincisprezece minute, Sorina ieşi în sufragerie cu telefonul în mână şi, cu voce încetă, închise microfonul:
Mama lui Ovidiu vrea să vorbească cu cineva dintre noi
Gala îşi încrucișă braţele:
Dragă, vorbeşte tu, nu pot
Dumitru aruncă o privire mustrătoare spre soţie, ridică receptorul, activează difuzorul şi aşterne degetul la buze.
Ală, bună, eu sunt tata lui Sorina, Dumitru Popescu.
Loredana. Mama lui Ovidiu. Fiul nostru a spus azi că se întâlneşte cu fiica voastră şi, din poziţia lui, au trecut deja la ceva mai serios. Aveţi planuri mari, ştiţi?
Da, am vorbit cu Sorina.
Foarte bine. Vă informăm că suntem categoric împotriva acestor planuri, spuse cu sarcasm acid planuri! Fiului nostru trebuie să i se permită să studieze, să obţină o specializare, să îşi construiască o carieră. Căsătoria în primul semestru şi, cu atât mai mult, un copil nu încadrează în planurile noastre.
Şi căsătoria rapidă a fiicei noastre nu era în planurile voastre. Dar Sorina va avea un copil, de la fiul vostru, între alţii. Ceva veţi face cu asta?
Asta este problema voastră, Dumitru Popescu. În primul rând nu sunt sigură că e copilul lui Ovidiu. În al doilea, chiar dacă ar fi, nu voi accepta un căsătorim urgent pentru că sunt însărcinată. Cred că fiica voastră, ca orice tânără, vreau să se căsătorească, mai ales că Ovidiu vine dintro familie bună, cu apartament şi poziţie. În felul meu înţeleg, dar ca mamă voi face tot cemi stă în putinţă să nu mai deranjeze pe fiul meu. Şi eu şi soţul meu suntem de acord. Am vorbit cu el şi nea cerut să-i spunem fiicei să nu-l mai deranjeze. Săşi facă ce vrea, să nască, săşi trăiască viaţa nu ne prinde. La revedere.
Sună scurt un bip. Dumitru priveşte greoi în jur, cu ochi înnegriţi, şi spune:
Aţi auzit? Pe scurt, vom naşte copilul nu e vinovat că tatăl e un necinstit. Nu e nimic grav. Va veni timpul, veţi lua un credit, veţi reveni, nu sunteţi prima, nici ultima. Vă vom susţine material, vom sta cu copilul. Cu ceilalţi ne ocupăm mai târziu. Ce neştiut, ce nevoinţă! Eu nu sunt, casa nu e a mea. Hai să vă liniţiţi, să plângeţi dacă vreţi, dar nu mult. Vom trece peste!
El ridică telefonul și spune încet:
Iaţi azi pe Sorina la tine, să nu mai ştie să facă ceva nebun. Vorbeşte cu ea, linişteşteo. Eu mă voi întinde în camera ei.
O oră mai târziu, sonă clopoţelul la uşă.
Cine aduce această greutate? mormăişte Dumitru, şi se duse să deschidă.
Se întoarse în sufragerie însoţit de un tânăr.
Ovidiu! Sorina fuge spre el, ai venit pentru mine?
Da, pentru tine. Dumitru Popescu, Gala, am venit să iau pe Sorina.
Unde să o duci, dacă nu e secret?
Încă nu ştiu. Probabil vom închiria un apartament. Suntem majori, aşa că nu ne împiedicaţi! Vii cu mine? întrebă el pe Sorina.
Desigur! Oriunde!
Stai, ridică tatăl mâna, câteva întrebări pentru presă. Mama ta a spus că toată familia este împotriva deciziei cu Sorina, şi tu eşti inclus.
Nu chiar, Dumitru Popescu. A luat-o mama. Tatăl e de acord, spuse el, folosind cuvântul rar fără ezitare, iar eu doar am fucat că ma convingeau. Apoi am luat portofelul, paşaportul şi cardul bancar şi iată-mă aici.
Interesant! răspunse surprins Dumitru. Acum vrei să iei pe Sorina, să închiriezi apartament, şi cu… ce… bani?
Am economisit puţin, lucrez seara, am un blog cu urmăritori, un canal. Pentru câteva luni îmi vor ajunge banii la chirie şi mâncare, apoi mai câştig.
Bine, bine Ce zici, soţie, săo lăsăm pe fiica? Tânărul nu e aşa de simplu cum credeam.
Nu ştiu, ridică plecări Gala, unde, spre noapte
Corect, spre noapte nuo lăsăm să plece. Hai să ne hotărăm. Deci vă căsătoriţi?
Da! răspunseră amândoi.
Şi aveţi copil?
Aceeaşi răspuns.
Atunci vă susţinem, dar cu câteva condiţii. Prima cauţi să te împaci cu părinţii, şi tu, Sorina, să-l susţii pe el. Ovidiu rămâne la noi azi, nu se furişează noaptea. Îţi punem un pat în sufragerie, pentru noi eşti încă un oaspete, prieten al fiicei. Spunei că vei sta la prietenii, apoi le vei spune adevărul, fără certuri! Nu abandona studiile! el arătă spre Ovidiu. Sorina va intra în concediu matern, apoi va recupera. Vă vom ajuta cu bani, vom sta cu copilul, dar nu vom lucra pentru voi. Bugetul trebuie să rămână silenţios să economisim. Mai târziu, poate, să ne bucurăm. Sunteţi de acord?
Da, răspunse Ovidiu fără ezitare.
Eu tot aştept nunta adevărată, cu voal, limuzină, invitaţi, spuse dezamăgită Sorina.
Nu încă! contrazice viitorul mire. Ne căsătorim în secret, apoi, peste un andoi, sărbătorim cu fast.
Aşa cum vrei
Bine, planurile sunt clare, sarcinile stabilite. Ne pregătim pentru vis, mâine toţi ne trezim devreme.
Gala îl prinzi pe Dumitru când intră în bucătărie să bea apă.
Ascultă, vreau să ştiu cum ai schimbat atât de brusc cursul?
Brusc? După discuţia cu acea mamă, mia tremurat tot corpul. Şi apoi a apărut băiatul, pe care lam crezut doar un copil al mamei. Sa dovedit că e un bărbat adevărat, nu a plecat, nui lăsă pe iubită. Pentru aşa ceva poţi da şi fiica în căsătorie!
Ai mereu dreptate, dragul meu! o sărută Gala şi se duse să aranjeze fiecare pe locul de somn.
Pentru a nu rata noi poveşti interesante, abonaţivă la pagină! Lăsaţivă gândurile şi emoţiile în comentarii, susţineţi cu likeuri.
Prieteni, dacă doriţi să citiţi și mai multe dintre poveştile noastre comentaţi şi nu uȘi, în lumina dimineții, visele lor se contopiseră într-un singur ecou al speranței.
