23 Iunie
Fata mea, ce mai faci? Cum e băiețelul? Apropo, ai ales deja un nume?
Nu are nume. Să-l boteze noii părinți cum vor ei. O să-l las, mamă… O să-l las Nu are nimeni nevoie de noi, suntem doar noi pe lumea asta mare.
Sorina, îi aduc copilul la alăptat?
Nu, v-am spus deja. Voi scrie declarația de abandon.
Asistenta a clătinat din cap și a ieșit. Sorina s-a întors spre perete și a început să plângă. Celelalte mame din salon s-au uitat una la alta, apoi și-au continuat treaba, alăptându-și pruncii.
Sorina ajunsese la maternitatea din Chișinău pe la două noaptea; a născut repede. Un băiețel de trei kilograme și jumătate, sănătos, frumușel foc. Când l-a văzut prima oară, noua mamă a izbucnit în plâns dar nu plângea de fericire.
Ei, ești în regulă, de ce plângi? Frumos băiețel ai, sănătos, puternic. Ai fi vrut, poate, fetiță? Lasa, vii data viitoare și pentru fetiță.
Am să-l las… N-o să-l iau acasă.
De ce? Ce motiv ai, draga mea? Mai ai timp să te gândești, e copilul tău, ți-e chiar așa ușor să-l lași?
Magdalena, colega de salon a Sorinei, stătea pe bancă în hol alături de soțul ei. Povestea cu râsete despre cum fetița lor își sucește năsucul când doarme. A intrat o femeie cu o sacoșă și a întrebat-o dacă poate să-i cheme pe Sorina.
Magdalena a mers în salon și i-a făcut semn Sorinei să vină.
Fata mea, ce mai faci? Cum e băiatul? Apropo, i-ai pus nume?
Nu are nume. Să-i pună viitorii părinți ce vor. O să-l las, mamă Nu are nimeni nevoie de noi, suntem singure pe lumea asta.
Sorina și-a acoperit fața cu palmele și a început să plângă. Magdalena s-a simțit rușinată să asiste la o asemenea scenă, și-a luat bărbatul și a plecat.
Nu ești singură, Sorina. Sunt eu cu tine. Ionuț nu e bărbat, ce să mai zic L-a pus amanta lui să creadă că nu e copilul lui, că l-ai făcut cu altul, și el s-a supărat. O să-l lase și pe el curând, și vine înapoi. Ți-am adus ceva bun, să ai lapte bun pentru pui. Și dacă vreodată te răzgândești, pune-i numele Răzvan.
Sorina a pus sacoșa în noptieră și s-a uitat pe fereastră la copii care plângeau din calea-afară. A ieșit și ea pe hol.
E al meu băiatul acesta care plânge?
Da, e al tău.
Bine, aduceți-l la mine să-l alăptez.
Asistenta a venit cu băiețelul. Plângea, era roșu la față.
Șșș, nu mai plânge Acum te hrănește mami.
Sorina s-a chinuit să-l țină și să-l așeze. Magdalena i-a dat o mână de ajutor. Copilul s-a liniștit, a început să sugă. Sorinei i-a înflorit pe chip un zâmbet larg, parcă nu mai era apăsată de nimic ce gingaș e, mititelul!
De atunci, la fiecare alăptare, îi aduceau băiețelul. Sorina se uita la nasul lui rotund, la sprâncenele încruntate și simțea o întreagă lume tresărind în sufletul ei.
Sorina, era mama ta aici? Parcă-i femeie de treabă.
Ea e soacra mea. Mama a murit când eram mică, tata n-a stat niciodată pe-acasă, m-a crescut mătușa. Apoi m-am măritat, am plecat la bărbat la țară. Trăiam bine, până și-a găsit amantă.
A plecat la ea și pe mine nu m-a mai vrut. Am intrat într-o stare rea și de supărare, m-am trezit c-o venit vremea să nasc.
Și-acum, ce vei face cu băiatul?
Soacra zice să merg la ea. E singură, bărbatul i-a murit, are doar un fiu și acela nu mai vrea de mine și de copil. E femeie bună, m-a ajutat mereu.
Atunci du-te la ea, cu nepotul. O să vă ajute, și poate se-ntoarce și bărbatul tău.
Așa am și făcut. Maria, soacra mea, mi-a fost sprijin în toate, iar pe Răzvan îl iubea nespus.
Când Răzvan a împlinit o lună, s-a arătat și tatăl. Eu eram la magazin, nu eram acasă.
Mamă, eu plec cu Natalia la muncă-n Italia, mi-au găsit de lucru. Am venit să-mi iau rămas bun Și poate-mi dai niște bani, dacă ai ceva.
Nu am ce să-ți dau. Ți-ai lăsat nevasta însărcinată, abia nu și-a lăsat copilul în maternitate din cauza ta Rușine să-ți fie! Nu-ți dau nimic. Am nepot acum, el are nevoie.
Atunci a început să plângă Răzvan, și Maria a fugit spre pătuț.
Nici nu te uiți la el? E copia ta!
N-am treabă cu el Nu e copilul meu, Sorina s-a băgat cu altul.
Prost și neiubit rămâi, Ionuț. Du-te și vezi-ți de drum.
Maria s-a dus la pensie, s-a eliberat un post la magazin și acolo m-au prins și pe mine la lucru. Răzvan a intrat la grădiniță, și așa am trăit amândouă liniștite eu, băiatul și soacra mea.
Mărie, dar nurorii tale nu-i mai vine gând să plece? Uite, la mine n-ar sta așa: soacra cu nora, și fiul pe drumuri.
Pentru mine, Sorina e mai de preț ca fiul meu, iar nepotul, bucățică din suflet. Pentru ei încă trăiesc, Marioara. Așa sunt eu, ce să fac? Ține-ți vorbele pentru tine.
Marioara a clătinat din cap, neînțelegând nimic. Pentru ea fiul era lumina ochilor, chit că a fost cam golan mereu.
Am observat c-o vreme că Sorina s-a pus pe aranjat, mereu are ceva treabă seara.
Sorina, hai, spune-mi, cum îl cheamă?
Pe cine, mamă?
Pe flăcăul la care fugi seara Zi, că-s curioasă.
N-ai mamă, e doar un băiat venit în vizită la rude. Ne-am cunoscut întâmplător, atât.
Știe de Răzvan?
Știe. Tot.
Adu-l la masă, vreau să-l cunosc și eu. Nu-i nimic de ascuns, dacă e de treabă.
Ionel, că așa îl chema, a venit într-o seară cu un coș cu vișine, plăcintă făcută de mătușa lui, și i-a adus lui Răzvan o mașinuță și o minge de fotbal. Am râs toți, am povestit mult, mi-a plăcut ce om blând și vesel e.
După ce l-au condus, Sorina m-a întrebat:
Și, cum ți s-a părut? Crezi că-i bun?
E om de ispravă, fată. Politicos, harnic, glumeț, are suflet. Și cel mai important: te iubește. Nu-l pierde!
După o lună, Ionel a venit să-mi ceară fata:
Fiiți fără grijă. Ne iubim, Răzvan e ca fiul meu. Ne mutăm la Iași, am casă mare acolo. Binecuvântați-ne!
I-am condus cu lacrimi în ochi pe Sorina, Ionel și Răzvan. Au promis că ne vom scrie și că vor veni în vizită. A rămas gol în casă fără ei.
După un an, s-a reîntors Ionuț, cu un băiat de mână. Răvășit, neîngrijit.
Doamne, Ionuț, pe cine semeni, băiatule? Unde-i mama ta, nu-i spală hainele?
Nu mai e mamă M-a lăsat, a plecat cu altul, cu bani Eu am cheltuit tot ce-am avut, am venit la tine, mama.
Bine ți-ai adus aminte, după atâția ani. Și să știi, tot ce te-a mințit atunci, cu copilul, n-a fost adevărat. M-a ținut departe de familie degeaba Unde-i fiul meu acum?
Ți-ai distrus singur viața. Sorina e măritată, băiatul nu mai e trecut pe numele tău. Eu plec la ei, au fetiță, mă duc s-o văd și să-i ajut. Tu rămâi aici, ai grijă de casă, ai înțeles?
M-am suit în tren cu gândul că viața niciodată nu-i cum ți-o planifici. Ce noroc e totuși să ai pe cineva pe lume, să poți ajuta, să fii de folos. Dacă n-aș fi fost acolo pentru Sorina atunci, cine știe ce ar mai fi fost cu toți ai noștriCând am ajuns la Iași, Răzvan a alergat spre mine cu fetița de mână, zâmbind larg: Bunico, am pregătit prăjitură! Sorina m-a strâns la piept, plângând și râzând totodată. Erau acolo iubire, liniște, familie. Casa lor era plină de fotografii cu toți trei, patru acum Răzvan, surioara lui, Sorina și Ionel.
Seara, după ce copiii au adormit, Sorina, cu glasul cald, mi-a șoptit: Mamă, n-am să uit niciodată cum ai fost stâncă pentru mine, când eu eram gata să renunț. Tot ce suntem azi ți se datorează și ție. Am privit-o cu inima plină, știind că am crescut nu doar un copil, ci o mamă bună și curajoasă.
În timp ce cântam încet un cântec de leagăn la marginea patului, Răzvan, cu ochii jumătate adormiți, mi-a șoptit: Buni, tu ne-ai unit pe toți. Am zâmbit în întuneric, gândindu-mă că lumea nu e niciodată prea mare când ai o mână să o strângi, un suflet care te așteaptă și un nume pe care n-ai să-l dai niciodată uitării.
Așa mi-am găsit liniștea: cine iubește cu adevărat nu rămâne niciodată singur, iar copiii crescuți cu dragoste pot aduna laolaltă familii întregi, chiar și din cioburi sparte. Aceasta e cea mai mare avere pe care o pot lăsa în urmă.
