Frate, stai să-ți povestesc ceva tare de tot! Am un amic, pe nume Doru, care dintotdeauna a visat să trăiască relaxat, dar pe banii altora. Îl știam de ceva vreme și mereu râdea că, dacă ar pune mâna pe o fată bogată, ar fi aranjat pe viață. Și, ghici ce, chiar s-a băgat într-o relație cu o fată, Tatiana, care provenea dintr-o familie cu ștaif din Chișinău.
Îl priveam și înțelegeam clar: n-avea dragoste adevărată pentru ea și mi se părea de la o poștă că treaba asta nu avea cum să meargă bine. Dar el era setat pe ideea că o nevastă cu bani e biletul spre o viață lejeră, fără griji. Recunosc, poate avea sens dacă fata știa să miște ceva cu adevărat. Dar, de fapt, toți banii veneau de la maică-sa, care avea niște magazine mari pe bd. Ștefan cel Mare și făcea business la greu.
Eu, ca amic bun ce sunt, încercam să-i mai vin cu mintea la cap lui Doru:
Măi Doru, zău așa, ăștia n-or să stea să hrănească pe cineva care nu mișcă un deget. E frumos să fii independent, să ai și tu un rost, un loc de muncă i-am zis într-o zi.
La care el, cu zâmbetul până la urechi: Lasă, frate, că Tatiana e însărcinată, toată familia ei are încredere în mine! Nu ai motive să-ți faci griji.
Am rămas mască. Nu pricepeam deloc cum se poate împăca cu ideea asta. Pe bune, nu e normal să profiți așa de prietena ta. Un bărbat trebuie să se descurce, să-și întrețină familia, altfel nu-i viață, zic eu.
După ceva vreme, m-am gândit ce mai face Doru, așa că l-am sunat. Cică nici el, nici Tatiana nu munceau, doar stăteau acasă. Toată ziua dădeau cu ochii pe la televizor, se jucau pe calculator sau hălăduiau pe internet. Mama fetei le aducea mâncarea la nas. Recunosc, m-a mușcat un pic invidia, că Doru chiar a reușit ce și-a pus în cap.
Și el, desigur, încântat peste măsură: Ce rost are să muncim? Mama-socra e plină de bani, n-o să avem niciodată grija zilei de mâine!
Numai că treaba asta nu a ținut prea mult. Au început probleme la afaceri, magazinele nu mai mergeau ca altădată și încasările au scăzut rău de tot. Până la urmă, maică-sa pe amândoi i-a pus la muncă, că nu mai mergea să le dea de toate de-a gata.
La vreo lună după ce nu ne-am mai văzut, mă sună Doru, cu o voce mai stinsă, să-l ajut cu douăzeci și cinci de mii de lei moldovenești pe două săptămâni, până își găsește de lucru.
Cică: Măi, îmi caut ceva de muncă. Trec interviul, primesc un avans promit că-ți returnez banii imediat. Suntem terminați, nu mai avem nimic de la nimeni.
Așa s-a evaporat viața lui boemă. De atunci el și Tatiana muncesc serios amândoi. Doru și-a ținut cuvântul și mi-a dat banii înapoi. Și uite așa e cu familiile cu bani! Dacă te bazezi pe ceilalți, riști să rămâi fără niciun sprijin. Cel mai bine e să te bazezi pe tine și să-ți faci tu rostul. Doar așa ajungi cu adevărat liniștit și fericit.
