Eu, Alexandru, încă nu puteam să cred ce se întâmplase. În sfârșit am avut, în sfârșit, o casă de vacanță! Visam la ea de zece ani, dar viața ne tot arunca cu bâna pe cap: ipoteca, copiii și școlile lor, criza de la piață Apoi am citit conturile și am hotărât că e momentul acum sau niciodată.
Eu lucrau la o companie de asigurări, nimic sfânt, iar Mădălina, soţia mea, era terapeut de masaj pentru copii. Venea bine, dar să-ţi cumperi un teren la sat e departe. Destinul a intervenit totodată: am pierdut pe bunica ei și pe bunica mea. Ambele ne-au lăsat câte un apartament în orașe de provincie unul în Bârlad și altul în Fălticeni.
După multe discuţii, am hotărât să vindem ambele apartamente, să adăugăm banii și să ne îndeplinim visul: să cumpărăm un parcelă de pământ.
Oferta a apărut repede. Iarna puţini sunt însetaţi să scape de imobile; toţi aşteaptă sezonul de vară. Dar eu nu am stat pe gânduri.
Mai apoi ne vom răzgândi, vom găsi un milion de motive și vom rămâne fără vacanţă, mormăiam eu, în timp ce Mădălina era complet de acord. Totul se așeza perfect.
Parcela era exact ce căutam. Avea electricitate, gaz, reţele de apă totul era deja pus. Mai rămânea doar să ridicăm o mică căsuţă pentru a sta în timpul verii.
Am stabilit că, odată cu sosirea zilelor calde, voi lua concediu și, împreună cu prietenul meu, Nicolae, vom începe construcţia.
Lucram în armonie, fără pauze inutile și fără zile libere. Într-o lună, familia noastră tânără sărbătorea mutarea.
Nu prea era loc de dormit am întins saltele gonflabile pe podea și am adus din oraş pături călduroase. Dar esenţialul era acolo: plită şi apă. Restul lăsam deoparte pentru mai târziu.
Alex, felicitări! ridică Nicolae un pahar.
Băieţii îşi răsturnară paharele, luară câte o bucată de friptură, o înmuiară cu ceapă și ketchup și se abătură în bucurie.
Cine s-ar fi gândit că totul se va întâmpla aşa de repede! exclamă Mădălina. Nu visa nici la Unul de Crăciun la casa noastră de la țară, iar acum e aici, iatăi! arătă spre căsuță.
Deși se lăsau umbrele serii, grupul nu se grăbea să plece de pe aleea din fața casei și continua să savureze un picnic improvizat în aerul curat.
Alo, fiule, cum stau lucrurile? întrebă cu glas blând Stela Ghenadie, mama soţiei.
Dacă sună așa de drăgălaș la telefon, înseamnă că urmează ceva.
Mama, totul e minunat! răspunse cu veselie Alexandru.
Ştiu, nepoţi, aţi cumpărat o vacanţă la țară?
Asta nu e doar o vacanţă, e o reședință! declară cu mândrie.
A, aşi spune așa, chicoti Stela, dar glasul i se stinse brusc. Bine, bravo, aţi făcut bine
Mamă, cum ești tu? o surprind eu, uitândumă în ochii ei.
Ce să zic, la vârsta mea Medicul spune că trebuie linişte, odihnă, fără stres, ca să se refacă organismul. Dar unde găsesc un loc așa? Sanatoriile-s scumpe, nu-mi permit
Mamă, vino la noi! îi propun eu cu entuziasm.
Ce? Ca să facă treaba la casa voastră fără mine? Măi, Mădălina sar opune începu să refuze.
Mamă, nu mai sta pe gânduri. Vino, punct!
Bine, Alexule, dacă insiști, vin. Hai să fac Napoleon (pâinea de casă), cum îţi place mie.
Când i-am spus Mădălinei de sosirea mamei, ea nu a părut prea încântată.
Deci, avem o vacanţă și, pe neaşteptate, doctorii îi recomandă să se odihnească în natură? a zis Mădălina cu sarcasm.
Așa e, răspund eu simplu.
Nu e ciudat, nu?
Nu, are tensiune.
Alex, nu înţelegi. Ea nu vine să se vindece, ci să vadă cu ochii noi casa noastră de la țară!
Lăsă, va vedea, se va plimba o săptămână și se va întoarce.
Îţi aduci aminte ce sa întâmplat în ultima vizită a ei?
Eu uitasem, dar Mădălina nu o uitase. Atunci Stela făcuse tot cevaputea să le destrame căsnicia: răspândea bârfe, încerca să-i certe, sugera că fiul cel mare nu e din rândul nostru. Nu se ferise şi de micile supărări: prea săra supa, în loc de zahăr pudră punea bicarbonat. Mădălina, sătulă, o trimise acasă primul zbor.
Mădălina nu credea că Stela va face din nou sărăcăciune. Nu voia să o pună pe mine în faţa mamei. Poate de data asta să iasă totul bine?
Oh, ce frumos e aici, băieţi! E ca un colț de rai! Aer, copaci, căsuţa drăguţă lăuda Stela noul teren. Probabil e planul Mădălinei! E o fetiță deşteaptă! Țineţivă de ea, Alexule, o soție ca asta nu se găsește uşor!
Cenavaţi face, Stela? De ce săţi schimbi atitudinea? întrebă Mădălina, surprinsă.
Tu întotdeauna ai fost favorita mea. Fiul e un bufon, dar cuţitul de aur al soţiei e la tine. Am avut greutăţi, dar le-am trecut. Cineși aminteşte de vechi
Deci eu sunt bufonul? râde Alexandru.
Da, dar dragul meu, zâmbi Stela. Apropo, ce avem de servit la cină?
Frigărui zilnic! răspunse Mădălina cu zâmbet. Sper că nu vă deranjează. Nu ne putem opri din gătit afară.
O să mănânc cu poftă. Ultima oară am mâncat frigărui în Gagras. Alex la acea vreme încă mergea la şcoală. Îţi imaginezi?
Bine, Alex, ocupăte de grătar. Eu mă ocup de carne în frigider.
Pot să vin cu tine? Vreau să mai arunc o privire la căsuţă.
Desigur, te aştept! zise Mădălina, încuviinţând pe Stela.
Stela părea schimbată: glumea, era veselă şi se apropia de Mădălina. Poate că anii i-au învăţat să nu rupe relaţia cu Alexandru. Mădălina era o noră bună: harnică, loială, muncitoare şi grozavă la gătit.
În timp ce eu şi Stela aduceam farfuriile, telefonul a sunat şi a rămas cu ecranul în sus. Mădălina a zărit mesajul şi nu a putut săşi dea ochii de la el.
Când te întorci în oraș? I-ai spus despre noi? Aştept veşti. Pupic.
Mădălina a scăpat telefonul, care a căzut uşor pe iarbă. Gândurile i se amestecau, fiecare mai înspăimântătoare ca precedentul.
Cum le spun copiilor? Cum împarţim apartamentul? Cine e acea femeie? Şi, mai presus de toate, cum a putut Alex să facă așa?
Ia farfuriile! am pus farfuriile pe masă.
Trebuie să plec o clipă, a spus Mădălina, necesitând să se spele pe faţă cu apă rece şi să se liniștească.
S-a repezit spre chiuvetă.
Ce sa întâmplat? a strigat Stela, scăpând o sticlă de ketchup.
Mădălina, cu lacrimi, se spăla, amestecând lacrimile cu apa. După un minut a stat în pânza de prosop, udă.
Alex are pe altcineva.
Fată, vino aici, a îmbrăţiat Stela pe nuve.
Mădălina a simţit că Stela nu era deloc surprinsă.
De ce nu ai spus?
Ştiam, dar speram că îşi va reveni. Sunteţi de la facultate, aveţi copii, o vacanţă. Eu spun doar: bufon.
Mădălina a început să plângă din nou. Dacă îi spuse mamei, atunci totul era serios şi căsnicia nu se mai salva.
Ascultă-mă. Stai liniştită, şterge lacrimile. Nu vrei să faci spectacol?
Mădălina a încuviinţat, ştergânduşi faţa.
Mai apoi vom decide ce facem. Nui vom da pe Alex acelei femei.
Cuvintele aleaseră Mădălinii puţin uşurate.
A doua zi am plecat spre oraş. Să iau lucruri călduroase, am zis, auzind prognoza de răcire.
Dar eu ştiau adevăratul motiv. Aşa cum am convenit, nu am lăsat să se vadă.
Când maşina a dispărut la răscruce, Stela sa aşezat lângă eu pe treapta casei şi mia şoptit planul ei.
Trebuie să găseşti un bărbat.
Ce?!
Nu neapărat serios. Doar săţi trezeşti gelozia în Alex. Uneori sentimentele se răcesc, soţia devine familiară, bărbatul începe să se uite la alţii. Dar dacă şi tu arăţi că poţi fi interesantă, poateva reconsidera şi va vedea din nou în tine o femeie.
Chiar dacă ideea părea absurdă, în cuvintele Stenei era un rost.
Şi pe cine ai în vedere?
Poate pe Koli? E singur şi nea ajutat la construcţie.
Sunăl, invităl. Frigărui, vin, rochie scurtă. Săl vedă Alex când se întoarce şi să ştie că locul lui e ocupat! zâmbi diabolic Stela.
Surprinzător, Nicolae a acceptat să vină, deşi nu neam mai văzut prea des. Când a ajuns, a întrebat:
Unde e Alex?
Va veni seara. Eu nu ştiu să gătesc carne, am nevoie de mâini de bărbaţi, a spus modest Mădălina.
Stela privea prin fereastră.
Să mai adăugăm vin? a cerut Nicolae, întinzânduse spre sticlă.
Cu plăcere, dar mănâncă mai mult să nu mă îmbăt prea repede, a flirtat Mădălina.
Frumoasă ești, Măşca, ia înmânat Nicolae un platou cu fructe. Parcă nu am nicio femeie. Nui spune lui Alex, doar vorbeşte cu mine.
Mădălina sa înroşit. Nu se aştepta această întorsătură. Şi dacă el ar începe să o hărţuiască? Alex se întorcea curând. Dar cemai contează acum?
Gândurile ei se încurcau. A băut încă un sorţ, când am auzit zgomotul maşinii care se apropia.
Alex a accelerat brusc, aproape că a lovit gardul propriu.
Ceaţi faceţi în absenţa mea? a strigat el, sărind din maşină.
Alex, de ce te întorci așa de repede? a întrebat surprinsă Mădălina.
Mama ma sunat și a zis că, după ce am plecat, la noi a venit un pretendent. Şi cea fost? Cel mai bun prieten al meu, Nicolae!
Şi ție cei pasă? Rezolvăţi pasărea. Eu voi fi cât de curând liberă.
Ce pasăre?
Pe cea cu care ai plecat în oraș azi! Am văzut mesajul tău.
Am și eu primit mesajul, dar mam gândit că a fost o greșeală de număr. Nu am pe nimeni, a încercat să se liniștească Alex, fără să înţeleagă tot ce se întâmpla.
Mădălina a fost prima care şia revenit şi a aruncat o privire la fereastră. Stela a tras rapid perdelele.
Mamă! Ieşi imediat!
Oh, glumeam! a izbucnit Stela în râs, ştergânduşi lacrimile cu un şerveţel. V-aţi văzut fețÎn acel moment, toți trei au înțeles că bunul umor și înțelegerea reciprocă erau singurele căi spre a păstra familia unită pe noua lor căsuță de la țară.
