M-am căsătorit cu Ștefan acum 18 ani. Povestea lui era tristă, din cauza fostei soții, care-l părăsise pe el și pe copii, fugind cu un alt bărbat. Ștefan și Ileana se cunoscuseră din dragoste. Ileana le dăruise doi copii minunați, un băiat, Marin, și o fată, Sorina. Când Marin avea patru ani, iar Sorina trei, Ștefan a fost dat afară de la serviciu. Au urmat vremuri grele pentru familie. Ileana încerca să găsească o slujbă, să aducă un ban în casă și să-i poată hrăni pe cei mici. Ștefan, în schimb, începuse să se întâlnească cu prietenii la garaj și să bea. Tot ce făcea era să bombăne despre stat și să se plângă de soarta sa. Ileana nu mai rezista; tocmai atunci, un bărbat cu bani a început să-i facă curte.
Slăbită de necazuri, femeia a cedat și-a plecat, lăsând în urmă și bărbatul, și copiii, pentru noul ei amant. Marin și Sorina au rămas singuri, iar vecinii se milostiveau de ei, aduceau o farfurie cu mâncare și îi supravegheau când puteau. În timp ce copiii trăiau așa, Ștefan petrecea la garaj cu amicii lui, fără să realizeze la început că Ileana îi părăsise. Când și-a dat seama, era deja prea târziu. Copiii fuseseră duși la orfelinat.
Pe Ștefan l-am cunoscut la o nuntă între prieteni comuni. Mi-a plăcut de el din prima clipă. Am început să vorbim și am făcut tot ce mi-a stat în putință să îi redau speranța, să-i dreg gândurile și sufletul. După ce ne-am căsătorit i-am propus să aducem acasă copiii din orfelinat. Eu nu pot avea copii, dar copiii aceia îmi erau tare dragi. Din primele zile i-am iubit ca și cum ar fi fost ai mei, iar ei m-au îndrăgit repede.
Au trecut 18 ani. Marin și Sorina nici nu bănuiau că nu sunt mama lor biologică. Atunci, pe neașteptate, și-a făcut apariția Ileana în viața noastră. S-a întâlnit cu copiii și le-a mărturisit că este mama care i-a născut. Marin a primit vestea cu împăcare, spunându-i că el are o singură mamă, iar aceea sunt eu. Sorina, mai sufletistă, i-a iertat-o pe Ileana. La început n-am vrut să îi las să se vadă, căci nu uitasem cât de urât se purtase cu ei odinioară. Însă am înțeles că o mustra conștiința și voia să-și răscumpere greșeala față de copiii săi. Așa că am hotărât să o ajut. Căci, la urma urmei, mamă nu e doar cea care te naște, ci și cea care te crește și te iubește. Și astfel copiii mei au ajuns să aibă două mame.
