Mamă, tu ai deja 65 de ani. Trebuie să mergem la notar și să trecem casa pe numele cuiva, să fie clar cum rămâne cu moștenirea mă certa sora mea la ziua mamei, în sat.
Acum o săptămână am sărbătorit-o pe mama, a împlinit 65 de ani. N-a vrut să facem vreo petrecere mare, ci a preferat doar să stăm acasă, între noi. I-am dus un buchet frumos de trandafiri, un halat pufos și niște papuci la set. În plus, i-am pus în plic trei mii de lei, să aibă la nevoie.
Soția și copiii n-au putut veni atunci. Fiul nostru era bolnav, fata avea un concurs, iar pe Rita au trimis-o la Chișinău în delegație, pe neașteptate. Copiii totuși i-au făcut bunicii un desen mare, în care suntem toți împreună, lângă casă.
În acea zi, a mai ajuns la sărbătoare și sora mea mai mică, Viorica:
Auzi, am uitat să iau ceva pentru mama. Spune-i că halatul e de la amândoi, bine?
Bine, dar cum de-ai uitat de ziua mamei? E totuși o vârstă rotundă…
Of, Dorel, nici nu știi ce probleme am la serviciu!
Sora mea mereu a avut nevoie de sprijin. La 19 ani a avut o fetiță cu un băiat din cămin, dar el a dispărut rapid, n-a ajutat-o deloc, nici pensie alimentară nu achită. Eu lucram atunci pe șantier și-i trimiteam bani, să aibă pentru mâncare, lapte praf și haine pentru fetiță.
I-am găsit chiar un loc la grădiniță pentru Cristina și i-am făcut rost Vioricăi de serviciu, la magazinul unui prieten de-al meu. Dar nici acolo n-a rezistat decât trei luni, după care a renunțat.
De-atunci, doar din ocazii trăiește uneori face manichiură, alteori aplică gene. Vara trecută a plecat la muncă în Italia, a lăsat-o pe Cristina la mama. După trei luni s-a întors cu vreo 13 000 de lei, pe care i-a cheltuit pe un telefon nou și un laptop pentru fată. Eu câștig suma asta într-o lună, dar muncesc de dimineață până seara la firmă.
Mama s-a bucurat mult de vizita noastră, ne-a întâmpinat cu bucate de casă, cozonaci și plăcinte. Au venit și vecina ei, Tanti Otilia, și mătușa Paraschiva.
Totul mergea bine, până când Viorica a început, la masă, cu tema casei:
Mamă, pe cine lași tu casa? Cu cine scrii moștenirea?
Of, Viorică, ce întrebări pui? O să o împărțiți amândoi, cum altfel?
Cum adică amândoi? Dorel are deja apartament și afacere în oraș, eu stau cu chirie, n-am nimic. Pentru ce să-i trebuiască lui casa asta?
Vorbea de parcă mama nu mai are mult de trăit. Nu s-a sfiit să pună așa întrebări în fața tuturor.
Viorico, nu-i momentul acuma. Nu strica sărbătoarea.
Dar când să vorbim? Mamă, ai 65 de ani, e vârstă. Nu mai amâna, mergi la notar și scrie casa pe mine.
Tanti Otilia s-a înecat cu ceaiul când a auzit. M-am ridicat, am luat-o pe Viorica de mână și am dus-o în bucătărie:
Ai mințile acasă? Ce prostii vorbești la masă? Parcă-i ai aprins lumânarea deja mamei!
Lasă-mă în pace, Dorel! Tu să nu te bagi în ale noastre. Eu am crescut fata singură, voi…
Singură? Ai uitat când îți aduceam bani, iar mama stătea cu Cristina? Îți dau una de să nu mai știi de tine!
S-a supărat rău, a luat fata și a plecat fără să salute. Mai apoi m-a amenințat că merge la poliție să facă plângere. Mă doare nicăieri de amenințările ei.
Ce-i drept, pe mama au ajuns-o grijile pentru Viorica. Sora i-a interzis Cristinei să țină legătura cu bunica, nici la telefon nu răspunde totul pentru o casă. Mama plânge și nu-și găsește liniștea, n-o mai ține inima.
Nu mai știu ce să fac cu sora mea. E femeie în toată firea, dar parcă-i un copil răsfățat.
Voi ce ați sfătui? Ar trebui să încerc să mă împac cu sora mea sau să o las în pace?
