Mamă, ai deja 65 de ani. Trebuie să mergem la notar să trecem casa pe numele unuia dintre noi, să facem actele de moștenire, îi tot bătea apropouri sora mea, venită în vizită.
Acum o săptămână, mama a împlinit 65 de ani. Nu a vrut să facă mare tam-tam, doar ne-a chemat pe toți acasă la o masă liniștită în familie. I-am dus un buchet frumos de trandafiri, un halat călduros și papuci asortați. Am pus și trei mii de lei moldovenești într-un plic, să-i aibă la nevoie.
Din păcate, soția și copiii nu au putut să vină. Băiatul s-a îmbolnăvit, fiica avea concurs la școală, iar pe Raluca au trimis-o de urgență cu serviciul la Chișinău. Dar copiii au făcut un desen mare pentru bunica, în care suntem toți împreună, în fața casei.
La țară a venit apoi și sora mea mai mică, Viorica:
Auzi, am uitat să-i iau mamei ceva cadou. Spune-i că și halatul e de la mine, împreună cu tine.
Bine, dar ai uitat că azi e ziua ei? Și totuși, o vârstă așa frumoasă.
Aoleu, Doru, nici nu știi câtă bătaie de cap am eu la muncă!
Viorica e mai dependentă, mereu cu capul în nori. La 19 ani a născut-o pe Cristina cu un băiat din cămin, care a dispărut fără urmă. Nici pensie alimentară nu plătește. Eu pe atunci lucram pe șantier și îi trimiteam bani din când în când, să poată lua de mâncare, să-i ia Cristinei lapte praf, hăinuțe
Am reușit să vorbesc cu directoarea de la grădiniță, să-i fac rost de loc Cristinei, și i-am găsit Vioricăi de lucru la magazinul unui prieten. Dar a ținut doar trei luni și a renunțat.
Tot mai trăiește din lucruri ocazionale, ba face manichiură, ba pune gene. Vara trecută a fost la lucru în Italia, a lăsat copila mamei. Dar după trei luni, a venit cu doar 18 mii de lei, și i-a tocat pe lucruri fără rost telefon nou pentru ea, laptop pentru Cristina. Eu la firma mea câștig atât într-o lună, dar muncesc pe brânci.
Mama s-a bucurat tare mult că am venit, a gătit o grămadă de bunătăți. Ne-au trecut pragul și vecina ei, tanti Coleta, și mătușa Otilia.
Dar liniștea și sărbătoarea s-au spulberat repede. Viorica a venit cu discuții despre moșteniri, chiar la masă:
Mamă, dar pe cine lași casa?
Viorică, ce întrebare e asta? O împărțiți pe din două, cum e drept.
Pe din două? Doru are deja apartament și firmă. Eu stau cu chirie, de ce i-ar trebui casa?
Vorbea parcă mama ar trebui să moară de poimâine… Nu s-a sfiit s-o spună și în fața musafirilor.
Viorico, nu acum, nu strica sărbătoarea.
Dar când? Mamă, ai 65 de ani. E o vârstă, nu mai amâna mergi la notar și scrie act de donație pe numele meu.
Tanti Coleta era să se înece cu ceaiul când a auzit. Mi s-a făcut rău de rușine. Am scos-o pe Viorica de mână în bucătărie:
Ai înnebunit? Cum poți vorbi așa la masă?! Parc-ai îngropat-o deja pe mama.
Ia nu te băga în viața mea! Eu am crescut copilul singură, iar voi…
Singură? Ai uitat când veneam cu bani și mama avea grijă de Cristina? Dacă nu contenești, nu știu ce-ți fac!
Viorica s-a supărat rău, a luat copilul și a plecat fără să spună la revedere. A început să mă amenințe că mă dă în judecată, dar cine se mai sperie de asta?!
Mama, însă, nu se liniștește. Acum Viorica nu-i mai dă voie Cristinei să vorbească cu bunica, nici la telefon nu răspund. Și totul, pentru o casă. Mama plânge, e cu inima frântă.
Nu știu cum s-o mai scot la capăt cu sora mea. E femeie în toată firea, dar se poartă ca o copilă răsfățată.
Ce sfat mi-ați da? Să mă împac cu sora mea sau nu?
