Mamă, ai deja 65 de ani. Trebuie să mergi la notar să treci casa pe moștenire, mă tot bate la cap sora când vine în vizită.
Acum o săptămână mama a împlinit 65 de ani. Nu a vrut să facă vreo petrecere mare, ci doar a chemat câțiva apropiați la ea acasă, să stăm la povești. I-am luat un buchet frumos de trandafiri, un halat călduros și o pereche de papuci de casă la set. Am pus și 3.000 de lei moldovenești în plic, să-i aibă la nevoie.
Din păcate, soția și copiii nu au putut veni. Băiatul a răcit, fata avea concurs, iar pe Rita au trimis-o urgent în deplasare la Chișinău. Dar copiii au desenat pentru bunica un tablou mare, cu toată familia noastră adunată în fața casei.
La sat a venit și sora mea cea mică, Veronica:
Auzi, am uitat să-i cumpăr ceva mamei. Spune-i că halatul e de la amândoi.
Bine, dar ai uitat că mama are zi de naștere? Și e o vârstă rotundă…
Of, Dănuț, nici nu știi ce probleme am la serviciu!
Veronica a fost mereu cam neajutorată. La 19 ani a făcut un copil cu un băiat din cămin, dar el a abandonat-o și nici nu plătește pensie alimentară. Eu lucram atunci pe șantier și îi trimiteam lunar bani surorii, ca să cumpere mâncare, lapte praf sau haine pentru nepoțica mea.
Chiar am rezolvat un loc la grădiniță pentru Cristina și i-am găsit Veronicăi o slujbă un prieten de-al meu căuta vânzătoare la magazin. Dar sora nu a rezistat decât trei luni, apoi a plecat.
Și-acum trăiește din ce apucă: uneori lucrează la salon, face unghii false sau extensii pentru gene. Vara trecută a plecat la muncă în Italia, lăsând fetița în grija mamei. După trei luni s-a întors cu vreo 70.000 de lei, dar i-a risipit repede: și-a luat telefon nou, iar Cristinei un laptop. Salariul ăsta eu îl fac într-o lună acum, la firmă, dar muncesc pe brânci.
Mama s-a bucurat mult că am venit. Ne-a pregătit tot felul de bunătăți. A invitat-o și vecina ei, tanti Oresia.
Dar veselia nu a ținut mult. La masă, Veronica a trecut direct la subiectul moștenirii:
Mamă, dar casa cui o lași?
Eh, Veronico, nu spune prostii. O s-o împărțiți la fel…
Cum la fel? Dan are deja apartament și firmă, eu încă stau cu chirie. La ce îi mai trebuie lui casa?
Vorbea ca și cum mâine mama n-ar mai fi… Nici nu i-a păsat că erau musafiri.
Veronica, nu acum, nu strica ziua.
Dar când, dacă nu acum? Mamă, ai 65 de ani. E timpul să nu lași treaba asta pe mai târziu, mergi la notar și fă-mi donație.
Tanti Oresia era cât pe ce să se înece cu ceaiul când a auzit. N-am mai rezistat, am luat-o pe Veronica de mână și am dus-o în bucătărie:
Tu ești nebună? Ce vorbe sunt astea? Ai îngropat-o deja pe mama cu zile?
Nu te băga tu în treburile mele. Eu mi-am crescut singură copilul, iar voi…
Tu singură? Ai uitat când îți trimiteam bani și mama stătea cu Cristina? Dacă nu te astâmperi, îți dau una de te lipești de perete!
Veronica s-a supărat rău. A luat fetița și a plecat, nici măcar nu și-a luat rămas bun. Ba chiar mi-a amenințat că mă dă în judecată. Dar mie nici nu-mi pasă de amenințările ei.
Mama, însă, suferă tare pentru Veronica. Sora nu-i mai dă voie Cristinei să vorbească cu bunica, nici măcar la telefon nu răspunde. Și totul doar pentru o casă. Pe mama o apucă plânsul și o doare inima.
Nu mai știu ce să fac cu Veronica. Zici că-i copil răsfățat, nu femeie matură.
Ce m-ați sfătui să fac? Să mă împac cu sora sau s-o las așa?
