Lina era rea. Foarte rea, așa de rea că ți se făcea milă de ea – ce femeie nenorocită, ce Linuță rea…

Ana era rea.
Foarte rea, de-a dreptul ți se făcea milă de ea, așa de rea era Ana.
Toată lumea încerca să-i spună femeii ăsteia ce rea e.
Rea și, pe deasupra, și nefericită.
Normal că nu are bărbat, băiatul ei e mare, stă separat.
Ana e singură, nimeni n-are nevoie de ea.
Luni, când a ajuns la serviciu, toate colegele se lăudau între ele cum au spălat și au făcut curat tot weekendul.
Una s-a bătut cu sapa la țară, alta a fiert dulceață.
Ana stătea tăcută ce să zică, că nu are ce? Bărbat nu, copilul mare, fiecare cu drumurile lui, Ana stă smirnă în banca ei.
A cerut să plece mai devreme azi toată lumea știe că de două ori pe lună iese mai repede de la muncă.
Toate dau a dezaprobare din cap, știu unde se duce: să se vadă cu iubiții ei mulți, sigur că da!
La serviciu sunt ferm convinși că Ana are o droaie de amanți, doar e așa rea.
Ana, da, e rea tare de tot.
Ele, în schimb, bune măritate, ocupate, numai Ana e aia rea.
Ana, zice mama, dar tu de ce ești așa?
Așa cum, mamă?
Așa, singură. Măcar ți-ai găsi și tu un bărbat, pe bune, fată Mai e timp și să faci alt copil, vezi că toate nasc după patruzeci în ziua de azi.
Mamă, dar la ce mi-ar trebui un bărbat? Și ce să fac cu doi copii, cu alt bărbat? Am copilul meu, pe Vlad mi-e de-ajuns… Ce să fac cu bărbatul, cum îi zici tu? Să-l aduc să-mi stea pe cap? Îl am pe Ovidiu.
Ana! oftează mama din tot sufletul, Ana, trezește-te! Ovidiu nu e bărbatul tău!
Cum nu-i? E al meu, cum să nu fie, râde Ana, mă scoate la cină o dată pe săptămână, îmi aduce cadouri, cu concediile mă ajută, nu-mi face capul calendar, nu mă trimite la soacră-sa să-i spăl geamurile, nu-mi cere să-i spăl șosetele sau să-i gătesc, nu vrea să-l menajez cu probleme, nu umple canapeaua cu leneveala lui.
E o binecuvântare.
Normal că e, numai că toate astea ajung la biata lui nevastă!
Și-ai fi vrut să-mi pice mie toate astea?
Hai, mamă, lasă-mă am patruzeci de ani, am fost de două ori, de două ori, măritată, și de bine ce mi-a fost, am fugit rupând ușa.
Primul soț, tatăl lui Vlad, dacă-ți mai amintești, tu m-ai însurat cu el, cu câteva zile înainte să împlinesc optsprezece, că vezi, e mai mare, e sigur pe el, mă iubește, respectă, plus că stă bine cu banii, nu-i așa?
Cinci ani, mamă, cinci ani am stat la închisoare fără studii, fără prietene, nici de copil nu mă puteam ocupa: ești tânără, nu știi nimic, nu te băga, făi ce trebuie pentru el și maica-sa.
Dar, vai, ce bogată eram, pe cuvânt.
O dată pe lună mă scotea ca pe un papagal, să mă arate lumii: Uite ce nevastă bună! Nu ca păpușile voastre.
El, totuși, umbla după păpuși și el.
Când am fugit și am divorțat, slavă bunicii mele că m-a ajutat, omul a vrut tot înapoi, inclusiv chiloții…
A doua oară am iubit eram la facultate, lucram, ții minte, mamă?
Ziua învățam ca nebuna, recupăram ce am pierdut, serile lucram, să nu mă simt povară la voi acasă…
Ana! Cum poți tu să zici? Ți-am refuzat eu vreodată ceva, ți-am numărat pâinea sau supa?
Tu nu, mamă… Dar nu ești numai tu, mai e și tata…
Ce zici?
Despre tata vorbesc. Și despre frate-miu, Nicușor, se sprijinea pe tine, fără nicio responsabilitate, că are mama grijă…
Tu munceai două joburi, intrai pe ușă frântă, cumpărai, găteai, făceai curat, iar băieții pe canapea sau la calculator
Din dragoste am luat altă dată soț că fără dragoste deja trăisem.
S-a schimbat ceva?
Nimic nu s-a schimbat, doar grija s-a dublat. Eram doar Ana cea-datoare-la-toți.
Iubitul stătea pe canapea, Ana la serviciu, apoi la grădiniță Să nu-l deranjezi pe el, nu era copilul lui, nici dacă era, nu era treaba lui!
Alergam la cumpărături cu copilul după mine, fără mașină că n-aveam nevoie, doar bărbatului îi trebuie mașină să meargă la muncă, nu?
Așa trăiesc toate femeile, zicea el, ce atâtea mofturi? Și cine gătește cina?
Am gătit, am pus masa, am spălat haine, am călcat, apoi hai la el să îl răsfăț, să nu se supere, să nu plece la alta!
Ai bani puțini? E pentru copilul tău, dacă era al lui, era altă treabă Ia-ți alt fraier să te țină pe tine și copilul.
Ce dacă vreau să repar mașina? Noi suntem familie, trebuie să ne ajutăm!
Comparau ce noroc au ele sau cât câștig eu, dar mereu tu ai fost norocoasă…
Pleci? Cine te vrea cu copilul după tine, ha-ha-ha…
Așa se face, mamă, am fost măritată cu unul care câștiga mai mult ca mine, apoi cu unul care câștiga mai puțin. Nici o diferență.
Toți fericiți, numai eu nu, mamă, numai mie mi-a fost greu.
Ana, toată lumea așa trăiește, fată.
Să trăiască, mamă! Eu nu mai vreau!
Tu ce-ai făcut sâmbătă?
Păi ăștia, Nicu cu Maria, mi-au lăsat pe Oana și Vio la noi, am stat cu copiii, am făcut clătite, am șters praful, am spălat pe jos, am băgat rufe la mașină, seara i-am culcat pe toți, l-am hrănit pe tata, am călcat, apoi m-am băgat în pat la unu noaptea.
Dimineață copiii la clătite, hai, bunico, fă clătite, apoi Nicu cu Maria au venit, am făcut pui la cuptor, salată, pizza, au mâncat, i-am petrecut, am mai strâns ceva, la 11 am leșinat pe canapea și am adormit, noaptea m-a trezit tata să mă duc în pat…
Mamă, nu-mi amintesc să fi stat tu cu Vlad vreodată așa, nici nu țin minte să-ți las copilul pe cap ca să fug eu să mă relaxez!
Tu ai fost prea independentă, ăștia de azi nu mai zic nimic.
Vrei să-ți zic cum am petrecut weekendul trecut, mamă? Vineri seara m-a sunat Vlad, să-l iau pe Dodo la mine două zile, că el cu Marina vor să meargă pe munte.
Sigur că l-am luat, de ce nu? Dodo e motanul Marinei, iubita lui Vlad mamă, dacă n-ai fi fost mereu ocupată cu Nicu și ai lui, poate știai ce face nepotul mai mare
Așa. Seara au venit cu motanul, mi-au adus și pizza, au plecat. Eu am mâncat pizza bună, m-am trântit la seriale; nu trebuia să sar din pat sâmbătă dimineață cu grija nimănui.
Dimineață am dat de mâncare la Dodo, mi-am făcut cafea, am șters praful, am pus la spălat două lucruri și te-am sunat s-o chem la muzeu, să stăm la povești.
Mi-a răspuns tata, tu erai ocupată, zicea că ai mâinile ude, spălai ceva.
M-a făcut leneșă, și-a zis că tu muncești pe brânci cu nepoții, iar eu, doamnă, la muzeu.
Voiam să mă supăr, dar de ce? Tata are mereu dreptate, nu?
Am fost la muzeu, știi, era expoziția pictorului tău preferat, mi-am adus aminte cum îți plăcea odată.
Am stat la o cafea, m-am plimbat puțin, m-am întors acasă, Dodo dormea liniștit.
Nu mai aveam chef de plecat nicăieri, m-am întins pe canapea și-am văzut iar seriale.
Duminică, am dormit cu Dodo până la unsprezece, am vrut să te chem cu mine să ne plimbăm cu vaporașul pe Bega, dar mi-a răspuns Maria cu gura plină a zis că ești ocupată, iar tu probabil spălai vase.
Seara m-a sunat Ovidiu, m-a invitat la restaurant, și da! De ce să refuz?
Sunt femeie liberă, nu vreau să știu de soția lui, nu vorbim despre probleme, nu ne încărcăm unul pe altul.
M-am simțit bine, am dormit liniștită, luni am mers lejer la job.
Am încercat și să ies cu necăsătoriți, mamă.
E jale.
Fie caută o mamă să-i crească, fie sunt cu traume, divorțați, cu doi-trei copii care își caută sponsoare.
Te uiți la mine, mamă, de parcă aș fi nebună.
Lumea s-a schimbat, mamă.
Unul mi-a zis direct că trebuie să accept copilul lui, că așa e la femei să iubească copiii altora.
El banii îi duce la copiii și la fosta, că, vezi, e mamă.
Iar noi să trăim din salariul meu, că ce mai rămâne de la el, merge la pescuit
În schimb îmi aduce pește acasă să mănânc.
L-am întrebat dacă ajută cu Vlad, s-a supărat: Vlad are tată, să-l ajute el.
Corect?
Corect! De-aia l-am trimis la plimbare, Vlad are mamă și tată eu sunt mama.
Așa am ajuns o rea, egoistă, zgârcită, calculată, vicleană. Voiam să oblig un bărbat să-mi întrețină copilul
De asta îl am pe Ovidiu.
Da, poate pentru voi sunt rea, dar mie nu mi-e rușine nicicum.
Mă doare și mi-e ciudă că tu, mamă, nu trăiești altfel de-aia încerc să te mai trag de-acasă, uite, azi, ți-am și mințit pe tine și pe tata că am nevoie de ajutor.
Mamă, la mine totul e ok. Noi mergem acum să facem ceva pentru noi două, doar nouă să ne placă, să stăm împreună, mamă-fiică.
Ești nebună, Ana, dar cu tata ce faci?
Ce să fie cu tata? E bolnav?
Nu, dar prânzul
Nu te cred că n-ai mâncare deja făcută!
Trebuie doar încălzit și, oricum, Nicu
Mamă! Chiar mă supăr Știu că-s rea, lasă-mă azi să fiu bună, hai, ieși cu mine te rog din suflet!
La serviciu, luni, femeile povestesc cât de obosite sunt după odihna din weekend.
Iar Ana zâmbește complice, toată lumea știe că Ana e rea, merge cu pași de dans pe coridor și zâmbește la ceva ce numai ea știe.
Căci toți sunt siguri: gândurile Anei sunt, ca de obicei, rele.