La ora șase dimineața, soțul meu m-a tras pur și simplu jos din pat. La început am crezut că e doar o neatenție, o glumă prost plasată, dar a doua zi dimineața s-a întâmplat din nou. Totul a început după ce am fost împreună la mama lui, la țară.
Suntem căsătoriți doar de jumătate de an, însă după acel incident mi-am dat seama că nu mai pot continua așa. Motivele pentru care soțul meu a ajuns să mă trateze astfel pur și simplu m-au șocat. Vă povestesc ce s-a întâmplat.
Eu am crescut la oraș și nu am fost niciodată obișnuită să mă scol devreme. Acum lucrez la o companie internațională, ceea ce înseamnă că programul meu este adesea dat peste cap, uneori trebuie să lucrez nopțile. Când aici e zi, partenerii mei de peste hotare abia intră în schimbul de noapte.
Soțul meu, Ilie, e băiat din sat, obișnuit să se trezească cu noaptea-n cap. Chiar dacă ne-am mutat la Chișinău, el a rămas cu deprinderile din copilărie: se trezește mereu la șase fix și vrea ouă prăjite și cafea la micul dejun.
Micul dejun la șapte dimineața, altfel mi se pare ziua risipită, mi-a spus el de la prima întâlnire.
Atunci am râs crezând că e un moft, ceva peste care pot trece. Mai ales că după o noapte de muncă, pot oricând să-mi trag un pui de somn după-amiază.
Primele șase luni, ne-am adaptat unul altuia. Când nu uitam, îi făceam micul dejun la timp, iar dacă mai stăteam în pat, nu se supăra. Totul părea normal, chiar frumos, între noi.
Dar totul s-a schimbat după vizita la mama lui, tanti Zenovia, în satul Săvădisla, într-o casă modestă, dar caldă, plină de miros de cozonaci și liniște. Mi-am imaginat din start o vacanță idilică: plăcinte calde, ceai la apus, povești lângă sobă. N-a fost să fie.
Câteva ore după ce am ajuns, tanti Zenovia a început discret să mă corecteze la fiecare pas. Atmosfera de basm a dispărut rapid.
Adevăratele probleme au început dimineața următoare.
Pe dânsa trebuie s-o trezești devreme, cum e obiceiul la noi, a spus mama-soacră la micul dejun, când eu adormisem de pe la patru dimineața. Mai târziu am aflat că Ilie a luat în serios sfatul ei și s-a decis să mă învețe rânduiala satului.
Când m-a tras pentru prima dată afară din pat, pur și simplu am înghețat de șoc.
Ce faci?!, am țipat, încă speriată și cu inima bătând nebunește.
Tu nu auzi alarma. Mama zice că asta e singura cale sigură să te scoți din somn, spuse el liniștit.
Ilie, lucrez nopțile! Am nevoie să dorm, altfel nu pot să mă țin pe picioare ziua!
La noi așa se face, a zis el încăpățânat, de parcă era un adevăr universal.
A doua zi dimineață s-a repetat totul întocmai. Începusem să cred că Ilie și mama lui complotează ca să mă pedepsească.
Nu pricepeam cum bărbatul cu care voiam să-mi petrec viața putea fi atât de influențat de mama lui, așa, peste noapte.
După ce ne-am întors acasă la Chișinău, Ilie parcă s-a transformat cu totul. Nu mai era cel pe care-l cunoșteam. Repetă mereu: Mama știe mai bine, mama are dreptate. Încăpățânarea lui mi-a arătat cât de diferiți suntem în realitate.
Acum pregătesc actele de divorț. Nu mai am răbdare. Îmi dau seama că merit liniște și înțelegere.
Voi ce ați fi făcut în locul meu? Poate am fost eu prea pripită cu hotărârea mea?
